Competitive jurisdiction for restitution of state child benefits: effective residence defines domicile under alternative territorial competence

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. pronunţarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat la restituirea alocaţiei de stat destinate minorei C., în cuantum de 150 RON/lună, începând cu data de 01.09.2020 şi până la data la care A.J.P.I.S Olt îi va comunica o decizie de schimbare a persoanei îndreptăţite să primească alocaţia.

Cererea nu a fost motivată în drept.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 449 din 8 februarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în materia competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.

În baza verificărilor efectuate în baza de date a evidenţei populaţiei a rezultat că pârâtul îşi are domiciliul în Municipiul Caracal, Str. x, Jud. Olt şi constatând că nu există niciun element care să certifice că cel puţin reşedinţa pârâtului se află în raza de competenţă a Judecătoriei Sibiu şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Caracal.

Prin sentinţa civilă nr. 934 din 11 mai 2021, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Caracal a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, reclamanta înţelegând să introducă acţiunea la Judecătoria Sibiu, ca instanţa de la domiciliul pârâtului, indicând o adresa din acest municipiu.

Instanţa a reţinut că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, respectiv adresa unde acesta locuieşte efectiv, chiar dacă nu coincide, la data introducerii acţiunii, cu informaţiile oficiale cu care figurează în baza de date.

Totodată, instanţa a reţinut că, în urma verificărilor efectuate de Poliţia Municipiului Sibiu, pârâtul a fost găsit ca locuind la adresa indicată de reclamantă, prin cererea introductivă, iar la data de 04.02.2021 a intervenit şi modificarea în baza de date a D.E.P.A.B.D. cu privire la noul domiciliu al pârâtului în Sibiu.

Prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta a investit în mod legal aceasta instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, iar opţiunea acesteia nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri având ca obiect pretenţii - restituire alocaţie de stat, conflictul negativ de competenţă fiind determinat de interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliul " de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii .

Reclamanta a sesizat Judecătoria Sibiu cu o cerere în pretenţii - restituire alocaţie de stat, indicând, prin cererea de chemare în judecată, o anume adresă din Municipiul Sibiu ca fiind adresa de domiciliu a pârâtului.

În materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În speţă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că nu îi sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 2 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. menţionate anterior sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanţe, alegerea între acestea revenind reclamantului.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sibiu, reclamanta a învestit în mod legal această instanţă, fiind instanţa de la domiciliul pârâtului, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acestei instanţe, iar opţiunea reclamantei nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanţă.

In ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", conform dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Totodată, art. 88 C. civ. defineşte reşedinţa persoanei fizice ca fiind locul unde are locuinţa secundară.

Art. 91 din acelaşi act normativ prevede că, "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege, enunţate mai sus, vizează, în sens procedural, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Potrivit susţinerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, coroborate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa emisă de Primăria Sibiu, aflată la dosar Judecătoria Caracal şi adresa nr. x-11.05.2021 emisă de Poliţia Municipiului Sibiu, aflată la dosar Judecătoria Caracal, rezultă că pârâtul locuieşte la adresa indicată de reclamantă, în Municipiul Sibiu, Aleea x, mansarda, Jud. Sibiu.

Pentru aceste considerente, faţă de obiectul cauzei, de înscrisurile aflate la dosar şi de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.