Territorial competence for denial of paternity: exclusive defendant domicile versus alternative plaintiff domicile under filiation jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare in judecata

Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, reclamanta A. a formulat acţiune în contestarea recunoaşterii paternităţii, în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că minorul C., în vârstă de 13 ani nu este copilul pârâtului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 420, art. 421 C. civ. şi art. 192 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenta

Judecătoria Pătârlagele, prin sentinţa civilă nr. 1230 din 15 decembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cazul cererii în tăgada paternităţii nu se aplică dispoziţiile art. 114 şi nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind incidente în speţă dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. ce instituie o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul pârâtului.

Totodată, constatând că pârâtul are domiciliul în Oraşul Ianca, Sat Plopu, jud. Brăila, comună aflată în arondarea Judecătoriei Făurei, şi-a declinat competenţa în favoarea acestei judecătorii.

Prin sentinţa civilă nr. 665 din 3 iunie 2021, Judecătoria Făurei a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamanta, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Făurei a apreciat că, obiectul litigiului este reprezentat de acţiune în contestarea filiaţiei, acţiune reglementata de Capitolul II din C. civ. " Filiaţia’.

Faţă de această apreciere, a reţinut în cauză incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind competenta teritorială alternativă, reclamanta putând opta între mai multe instanţe deopotrivă competente, aceasta alegând să sesizeze Judecătoria Pătârlagele ca instanţă de domiciliu a reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri în contestarea recunoaşterii paternităţii, instanţele aflate în conflict apreciind diferit în legătură cu aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi asupra calificării cererii de tăgadă a paternităţii ca făcând sau nu parte din tipurile de acţiuni reglementate de Capitolul II din C. civ. " Filiaţia".

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în care reclamanta contestă paternitatea minorului C. şi solicită să se constate că nu pârâtul este tatăl acestuia, precum şi din temeiurile de drept indicate, respectiv art. 420 si art. 421 C. civ., Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar este tăgadă de paternitate.

Temeiurile de drept indicate prin cererea de chemare în judecată, sunt situate la capitolul II C. civ. - Filiaţia, Secţiunea I "Stabilirea filiaţiei", §4. Acţiuni privind filiaţia, IV. Acţiuni privind filiaţia faţă de tatăl din căsătorie - Acţiunea în tăgada paternităţii.

Având în vedere natura juridică a acţiunii pendinte, prin care se urmăreşte stabilirea filiaţiei minorului C. precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, rezultă că, în prezenta cauză, competenţa este alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la domiciliul reclamantei.

Sunt incidente, de asemenea, în speţă şi prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Pătârlagele, instanţa de la domiciliul său, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Ca atare, în cauză devin incidente şi prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Astfel, Judecătoria Pătârlagele nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului.

Pentru aceste considerente, faţă de obiectul cauzei şi de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.