Revision dismissed as time-barred; appeal upheld affirming one-month deadline from finality of last judgment.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 martie 2020, sub nr. x/2020, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 8 din 13 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

În drept, a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1141 din 11 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 8 din 13 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de hotărârile pronunţate în dosarele x/2016, y/2016 şi 8915/231/2016 ale Tribunalului Vrancea, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 82/A din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 8 din 13 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs revizuenta A..

În motivarea recursului, s-au formulat, în esenţă, următoarele critici:

După ce Curtea de Apel Galaţi a primit dosarul nr. x/2020 spre competentă soluţionare, ca urmare a declinării competenţei materiale de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta susţine că a achitat taxa de timbru aferentă judecării cauzei şi, la cererea sa de amânare a cauzei, Curtea de Apel Galaţi i-a răspuns iniţial că va amâna judecarea cauzei cu care a fost investită şi îi va comunica noul termen de judecată, dovadă fiind portalul Ecris al instanţei şi arhiva electronică.

Ulterior, în loc să procedeze aşa cum a stabilit iniţial, ca urmare a cererii de amânare a cauzei, Curtea de Apel Galaţi nu numai că nu a ţinut cont de această iniţială hotărăre, dimpotrivă, fără ca revizuenta să fie citată, a procedat la judecarea cauzei în lipsa acesteia, prin aceasta încălcându-se, în opinia recurentei, un drept fundamental al tuturor părţilor implicate în cauza dedusă judecatii şi anume egalitatea de tratament în faţa organelor de justiţie, precum şi a tuturor principiilor fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

Prin urmare, arată recurenta, înainte de a intra pe fondul cauzei, invocă, pe cale de excepţie respingerea ca inadmisibilă a hotărârii recurate, fiind pronunţată cu încălcarea flagrantă a celor mai elementare norme de procedură civilă, fără citarea părţilor din cauza dedusă judecăţii, toate acestea constituindu-se într-un veritabil abuz de drept. De asemenea, recurenta susţine că nu s - a ţinut cont de cele solicitate prin motivele de revizuire.

Din motivarea dată de Curtea de Apel Galaţi se observă că hotărârea ce face obiectul recursului de faţă este rezultatul unui "carambol", "ambuteiaj" sau o "serie de bâlbe", iar hotărârile Judecătoriei Focşani şi Tribunalul Vrancea, faţă de care se invocă excepţia tardivităţii, nu reprezintă niciun moment cert de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire.

Totodată, recurenta susţine că instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu Curtea de Apel.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta face o ampla prezentare a situaţiei de fapt, a modului de soluţionare a celorlalte căi de atac formulate în legătură cu speţa de faţă, a nemulţumirilor legate de modul de soluţionare a cererilor sale de către instanţele de judecată, a textelor de lege aplicabile fondului cauzei deduse judecăţii.

Drept urmare, recurenta solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună schimbarea în tot a hotărârii supuse revizuirii, anularea celei din urmă hotărâri, anularea dispoziţiilor din hotărârile raportate la hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire, care contravin legii, menţinerea numai acelor dispoziţii legale din hotărârile raportate la hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire şi care motivează anularea acesteia, cât si a dispoziţiilor nelegale din celelalte hotărâri definitive menţionate în prezenta cerere de revizuire.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata B., în calitate de executor judecătoresc, a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei de calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc B., arătând că nu este parte a executării silite şi nu poate fi chemat în judecată, în calitate de intimat, în cadrul contestaţiei la executare sau a cererii de revizuire.

Intimata C. Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta - revizuentă a depus răspunsuri la întâmpinările formulate, solicitând respingerea apărărilor formulate de către intimaţi.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 mai 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 14 septembrie 2021.

7. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de actele şi lucrările dosarului şi de criticile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Printr-un prim motiv de recurs, recurenta -revizuentă aduce critici referitoare la faptul că instanţa a soluţionat cererea de revizuire fără să ţină cont de cererea de amânare formulată de revizuentă şi a soluţionat cauza fără ca aceasta să fie legal citată, procedând la judecarea cauzei în lipsă, prin aceasta încălcându-se, în opinia recurentei, un drept fundamental al tuturor părţilor implicate în cauza dedusă judecaţii şi anume egalitatea de tratament în faţa organelor de justiţie, precum şi a tuturor principiilor fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

Prioritar, se impune a se preciza că, în raport de motivul de nelegalitate invocat, neîncadrat în drept de către recurentă, acestea vizează greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că acest motiv de recurs urmează a fi analizat din această perspectivă.

Se va reţine caracterul nefondat al acestei critici în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., persoanele fizice se vor cita la domiciul lor.

Se constată că citaţia pentru termenul din 23 septembrie 2020 - stabilit pentru judecarea cererii de revizuire - a fost comunicată recurentei revizuente în data de 22.07.2020, la adresa de domiciliu indicată de această parte prin cererea de revizuire, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul Curţii de Apel.

Mai mult, adresa comunicată prin email, la data de 16 septembrie 2020 - dosar revizuire - confirmă faptul că dosarul are termen la data de 23 septembrie 2020.

Fiind legal îndeplinită procedura de citare a revizuentei pentru termenul din 23 septembrie 2020, apare ca nefondată susţinerea acestei părţi în sensul că soluţionarea cauzei s-ar fi făcut - prin raportare la modalitatea de citare pretins incorectă - cu încălcarea principiului egalităţii de tratament în faţa organelor de justiţie

În ceea ce priveşte pretinsa soluţionare a cauzei în lipsa revizuentei, Înalta Curte reţine că aceasta critică este nefondată având în vedere dispoziţiile art. 223 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu prevede altfel. Iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

În speţă, se constatată că prin întâmpinarea formulată, intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila x verso dosar curte de apel), astfel că, în mod corect, Curtea de Apel Galaţi a procedat la judecarea cauzei, chiar dacă niciuna dintre părţi nu a fost prezentă la dezbateri.

În ceea ce priveşte critica conform căreia Curtea de Apel nu a admis cererea de amânare formulată de revizuentă, Înalta Curte constată că în conţinutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo solicitare a revizuentei având ca obiect amânarea judecării cauzei pentru un alt termen. De asemenea, nu se regăseşte în actele dosarului vreo dispoziţie a instanţei de revizuire în sensul amânării judecării căii de atac.

Prin urmare, afirmaţia recurentei în sensul că instanţa i-ar fi "răspuns iniţial" că "va proceda" în sensul pretinsei cereri de amânare apare ca fiind vădit nefondată.

Din verificarea actelor dosarului reiese că, la termenul din data de 12 august 2020 a fost luată în discuţie cererea de suspendare a executării deciziei atacate cu revizuire, Curtea de Apel Galaţi dispunând la acest termen amânarea judecării menţionatei cereri incidentale pentru termenul din 23 septembrie 2020 (acest ultim termen fiind anterior stabilit şi pentru soluţionarea cererii de revizuire) în vederea achitării cauţiunii în cuantum de 1000 RON şi a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferente soluţionării cererii de suspendare.

Prin adresa de înaintare din data de 16 septembrie 2020 - dosar revizuire - revizuenta a comunicat la dosar dovezile de achitare a cauţiunii şi a taxei judiciare de timbru, precizând că dosarul are termen de judecată la data de 23 septembrie 2020, ora 8. Astfel, se constată că în mod cert revizuenta avea cunoştinţă de termenul acordat la data de 23.09.2020, când s-au soluţionat atât cererea de suspendare cât şi cererea de revizuire.

In atare condiţii, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor formulate în cadrul primului motiv de recurs, aceste critici nefiind apte a releva - în sensul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - încălcări ale normelor procedurale relative la invocatele principii fundamentale ale procesului civil.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, recurenta -revizuentă susţine că în mod greşit Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire întrucât hotărârile Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Vrancea nu reprezintă un moment cert de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire.

Înalta Curte reţine că şi acest motiv de recurs vizează greşita aplicare de către instanţa de revizuire a unor dispoziţii procedurale imperative, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că şi urmează a fi analizat din această perspectivă.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În speţă, ultima hotărâre, în sensul dispoziţiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 8 din 13 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă care a rămas definitivă la data de 13 ianuarie 2020, fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de apel în procedura contestaţiei la executare, o atare hotărâre fiind definitivă în raport de prevederile art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 634 pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, prin raportare la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - în care poate fi formulată cerere de revizuire pentru motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - s-a împlinit la data de 13 februarie 2020.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă data de 10 martie 2020, astfel încât, faţă de data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, se constată că în mod corect s-a reţinut, prin decizia recurată, că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deşi recurenta afirmă că nu a fost corect reţinut momentul de la care a început să curgă termenul de revizuire, nu a oferit vreun argument în fundamentarea acestei susţineri.

Or, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

Sancţiunea depăşirii termenului în care poate fi îndeplinit un act de procedură este expres stabilită prin art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În atare condiţii, Înalta Curte reţine că excepţia tardivităţii a fost în mod corect admisă de către Curtea de Apel Galaţi, astfel că şi acest motiv de recurs este nefondat.

Mai susţine recurenta, prin motivele de recurs, că soluţionarea cererii de revizuire era în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind vorba de hotărâri definitive contradictorii.

Cu privire la acest aspect, se constată că prin decizia civilă nr. 1141 din 11 iunie 2020, Înalta Curte a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) Cod procedură "Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

Cum, în speţă, Înalta Curte deja s-a pronunţat cu privire la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, stabilind competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi, din norma legală citată anterior rezultă că instanţa de trimitere, respectiv Curtea de Apel Galaţi era obligată să soluţioneze cererea de revizuire, iar în prezenta cale de atac nu poate fi repusă în discuţie respectiva chestiune.

Drept urmare, şi acest motiv de recurs apare ca nefondat.

In ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei, Înalta Curte constată căpartea a făcut o amplă prezentare a situaţiei de fapt, a modului de soluţionare a celorlalte căi de atac formulate în legătură cu speţa, a nemulţumirilor legate de modul de soluţionare a cererilor sale de către instanţele de judecată, a textelor de lege aplicabile fondului cauzei deduse judecăţii.

Or, aceste susţineri nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care decizia recurată nu conţine o judecată relativă la asemenea aspecte de fond.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Aspectele la care recurenta face trimitere - situaţia de fapt, critici referitoare la aceeaşi procedură de executare silită vizată de contestaţia la executare tranşată prin decizia a cărei revizuire s-a cerut în speţă, nemulţumiri legate de modul de soluţionare a cererilor sale de către instanţele de judecată în alte litigii - nu constituie chestiuni care interesează legalitatea soluţiei date prin decizia ce formează obiectul recursului pendinte, astfel că ele nu pot forma obiect de analiză în prezentul cadrul procesual.

În acest punct al analizei se cere a fi menţionat că neanalizarea, de către instanţa de revizuire, a unor aspecte de fond precum cele invocate de recurentă nu reprezintă o eroare de judecată, astfel cum se susţine prin motivele de recurs, ci reprezintă expresia unei corecte raportări a instanţei la exigenţele procedurale specifice căii de atac a revizuiri precum şi la prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, constatând caracterul nefondat al recursului, astfel cum a fost susţinut prin criticile analizate anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din 23 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ca nefondat.

Ţinând seama de soluţia de respingere a recursului, se constată că este neîntemeiată solicitarea recurentei de a obliga intimaţii la plata cheltuielilor de judecată, aceştia din urmă neavând calitatea de părţi care au pierdut procesul în sensul prevederilor art. 453 din C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din 23 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.