Recusal request annulment upheld for failure to pay stamp duty; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea formulată la data de 21 octombrie 2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 3673 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2016.

La 9 iulie 2020, recurentul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător B. şi C..

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin încheierea din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnelor judecător B. şi C..

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a declarat recurs petentul A..

În motivarea recursului se susţin în esenţă următoarele:

Petentul apreciază că instanţa a aplicat greşit normele de drept material incidente în cauză, anulând cererea de recuzare ca netimbrată, întrucât recursul fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru, totodată şi cererile de recuzare formulate în litigiile de muncă nu sunt supuse timbrajului.

Se învederează că instanţa a încălcat normele procedurale întrucât nu i-au adus la cunoştinţă dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar pentru exonerarea de timbraj şi nici nu a dispus de timp pentru a-şi pregăti apărarea, la momentul pronunţării asupra cererii de recuzare nefiindu-i comunicată încheierea de respingere a cererii de reexaminare.

Totodată, recurentul susţine incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de pct. 1 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. invocând nelegala alcătuire a completului de judecată din care a făcut parte doamna judecăror D., care se afla în relaţii de duşmănie cu recurentul.

În aceste condiţii, recurentul solicită casarea încheierii din 15 iulie 2020 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 mai 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Analizând recursul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin primul motiv de recurs, recurentul critică încheierea atacată susţinând că, în mod greşit, Curtea de Apel a respins ca netimbrată cererea de recuzare întrucât cererile de recuzare formulate în litigiile de muncă nu sunt supuse timbrajului, invocând incidenţa pct. 8 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 9 din actul normativ prevede că cererile de recuzare în materie civilă sunt supuse taxelor judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Înalta Curte constată că recurentul a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător B. şi C., cerere pentru care avea obligaţia de a achita taxă de timbru în cuantum de 100 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul din prezenta cauză a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea din 14 iulie 2020.

Se reţine că, încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este definitivă, nefiind susceptibilă de vreo cale de atac şi impunând obligaţia părţii de a se conforma obligaţiei de timbrare a cererii formulate.

Înalta Curte constată că, prin motivele de recurs, deşi partea susţine că nu atacă încheierea de respingere a cererii de reexaminare, recurentul tinde la reformarea soluţiei date în reexaminare, în condiţiile în care un atare demers nu este permis de lege.

Prin ultimul motiv de recurs, încadrat de recurent în pct. 5 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., se susţine că instanţa a încălcat normele procedurale, întrucât nu i-a pus în vedere dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar pentru exonerarea de la timbraj şi nu a dispus de timp pentru a-şi pregăti apărarea dat fiind faptul că încheierea de respingere a cererii de reexaminare nu i-a fost comunicată astfel că nu a ştiut că trebuie să achite taxa de timbru.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel a obligaţiei de a-i pune în vedere dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar, Înalta Curte reţine că, din interpretarea dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă cu prisosinţă că aplicarea textului ce reglementează această obligaţie a instanţei de judecată este corelată cu procedura verificării şi regularizării cererii, motiv pentru care obligaţia de comunicare a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar există numai în ipoteza şi în legătură cu timbrarea unei cereri introductive de instanţă sau exercitarea unei căi de atac, ceea ce nu este cazul în pricina pendinte.

Dată fiind preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii de soluţionare a cererii de recuzare, Înalta Curte constată că o atare procedură de înştiinţare a părţii asupra dreptului de a solicita ajutor public judiciar este incompatibilă cu incidentul procesual al recuzării.

Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că recurentul nu a avut timp să-şi pregătească apărarea întrucât încheierea de respingere a cererii de reexaminare nu i-a fost comunicată astfel că nu a ştiut că trebuie să achite taxa de timbru neîndeplinirea de către instanţa de apel a obligaţiei, Înalta Curte reţine că partea care a formulat cerere de reexaminare este obligată ca, prin demersuri proprii, să se intereseze de rezultatul cererii de reexaminare şi să procedeze în consecinţă, în speţă, să achite taxa judiciară de 100 RON, cum se stabilise în sarcina sa, ca urmare a respingerii cererii de reexaminare.

Aceasta, în contextul în care, astfel cum s-a reţinut şi anterior, este vorba de o procedură specială, anume cea specifică soluţionării incidentului procedural al recuzării, iar această procedură are ca trăsătură specifică caracterul urgent de soluţionare, astfel cum reiese din prevederile art. 51 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce exclude efectuarea de comunicări precum cele ce sunt specifice cererilor de chemare în judecată.

Nu se poate constata o încălcarea a obligaţiei de a îl înştiinţa pe recurent cu privire la cuantumul sumei de bani datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru deoarece această obligaţie existentă în sarcina instanţei a fost îndeplinită pentru termenul iniţial stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare, legea neimpunând repetarea demersului de înştiinţare subsecvent soluţionării unei cereri de reexaminare a taxei de timbru.

Legea impune şi unele îndatoriri pentru părţi, iar în acest sens, de o importanţă deosebită sunt prevederile art. 12 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Recurentul se prevalează, în fapt, de propria culpă în neîndeplinirea obligaţiilor procedurale prevăzute de art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Faţă de împrejurarea că, deşi i s-a respins cererea de reexaminare, recurentul nu a timbrat cererea de recuzare, Înalta Curte va constata că motivele de recurs anterior menţionate sunt nefondate şi va reţine corecta aplicare a prevederilor legale menţionate precum şi a celor care reglementează procedura de soluţionare a incidentului recuzării, respectiv art. 51 alin. (1) raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile pct. 1 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa care a pronunţat soluţia în cererea de reexaminare nu a fost legal constituită întrucât din completul de judecată a făcut parte doamna judecător D. care se află în relaţii de duşmănie cu recurentul, acesta neştiind componenţa completului de judecată astfel că nu a formulat cerere de recuzare.

În ceea ce priveşte acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că nu poate fi analizat în calea de atac a recursului împotriva încheierii din 15 iulie 2021, având în vedere următoarele:

În cadrul exercitării căii de atac extraordinare a recursului, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele şi soluţia instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, prin acest motiv de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluţia pronunţată, ci a invocat o nelegală alcătuire a completului de judecată care pronunţat încheierea de respingere a cererii de reexaminare şi nu a celui care a pronunţat încheierea atacată cu prezentul recurs, astfel că această critică nu poate fi analizată în cadrul acestei căi de atac.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, constatând că sunt nefondate motivele de recurs, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.