Territorial jurisdiction for execution challenges: exclusive plaintiff venue option under Art. 127 CPC does not bind the debtor-challenger who elected local court

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secţia civilă la data de 11 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea executării silite începute împotriva sa, în baza sentinţei civile nr. 1403/22.11.2007 a Tribunalului Suceava, lămurită prin încheierea nr. 317/01.04.2019 a Tribunalului Suceava, respectiv a sentinţei civile nr. 1192/20.05.2009, lămurită prin încheierea nr. 318/01.04.2019 a Tribunalului Suceava, în cadrul dosarului de executare nr. 853/E/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B., cu suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm., art. 706 din C. proc. civ., O.U.G. nr. 114/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 900 din 04 martie 2021, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că în speţă competenţa teritorială este de ordine publică, potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) şi alin. (21) din C. proc. civ., ultimul interpretat în contextul deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, dată fiind calitatea de contestator a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava şi împrejurarea că unul dintre intimaţi este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4834 din 26 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava; a constatat invit conflictul negativ de competenţă; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că debitorul a înţeles să introducă contestaţia la executare la instanţa din circumscripţia sediului său, şi anume Judecătoria Suceava, împrejurare care nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1), alin. (21) şi alin. (3) din C. proc. civ., care instituie în mod expres o competenţă teritorială exclusivă numai pentru situaţia în care calitatea de reclamant revine unui judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau instanţă, fără a face menţiune despre parchete şi fără ca acestea să poată fi asimilate intanţelor judecătoreşti. Această normă cu caracter special este de strictă interpretare şi se aplică numai în situaţiile expres prevăzute, fără a fi permisă extinderea interpretării textului.

Totodată, Judecătoria Iaşi a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că această instanţă a încuviinţat executarea silită câtă vreme dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc domiciliul sau sediul debitorului drept unic criteriu de determinare a instanţei de executare.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie contestaţia la executare silită formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asupra căreia, instanţele aflate în conflict, în examinarea competenţei teritoriale, au apreciat în mod diferit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., asupra cărora instanţele aflate în conflict au avut o interpretare diferită, prevăd că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Analizând cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, se reţine că intimatul-creditor A. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, iar printre debitori se numără şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabile în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, potrivit alin. (3) al textului de lege menţionat.

Se constată însă faptul că dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că doar reclamantul (în cauză - contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava) poate introduce cererea la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., alegând să sesizeze instanţa de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii să soluţioneze prezenta contestaţie la executare potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În concluzie, Judecătoria Suceava nu mai putea invoca excepţia necompetenţei sale teritoriale, întrucât doar reclamantul (contestatorul) avea dreptul de a sesiza sau nu una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.