Conflict of jurisdiction in enforcement execution: exclusive territorial competence under Article 651 CPC despite creditor choice among multiple debtors

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 10 iunie 2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în dosarul execuţional nr. x/2020, prin somaţia de plată nr. x/20.05.2020, împotriva încheierii din 20.05.2020 privind stabilirea creanţei şi adresei de înfiinţare a popririi nr. 2/20.05.2020, în baza sentinţei civile nr. 49/2008 a Curţii de Apel Oradea, a sentinţei civile nr. 114/LM/2015 a Tribunalului Bihor şi a încheierii nr. 41/2020 a Judecătoriei Oradea.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 şi urm. din C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea civilă nr. 7577 din 05 august 2020, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În considerentele hotărârii pronunţate, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, având în vedere că la data sesizării Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul de executare silită nr. x/2019, sediul debitorului Ministerul Justiţiei era în Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 7568 din 27 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat invit conflictul negativ de competenţă; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că atât Judecătoria Oradea, cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sunt deopotrivă competente să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în condiţiile în care executarea silită a fost pornită împotriva a cinci debitori: contestatorul Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, ambii cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, ultimii cu sediul pe raza Judecătoriei Oradea.

În atare situaţie, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, devin aplicabile prin analogie dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 116 din acelaşi act normativ, alegerea de competenţă aparţine reclamantului (în speţă executorului judecătoresc ce a sesizat instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.).

A mai reţinut instanţa că, potrivit normelor de competenţă în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite (art. 127 din C. proc. civ.), şi, raportat la calitatea creditorului, Judecătoria Timişoara a devenit instanţă de executare, fiind instanţa judecătorească de acelaşi grad şi aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care îşi desfăşoară activitatea creditorul şi care de altfel a şi pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, debitorul Ministerul Justiţiei a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 2/E/2020 al Societăţii de Executori Judecătoreşti B.. Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x, a fost declanşată în dosarul de executare anterior menţionat, la solicitarea creditoarei A..

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Însă, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, devin aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 din C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimata-creditoare are calitatea de judecător la Tribunalul Bihor, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

În vederea stabilirii instanţei de executare, în cazul pluralităţii de debitori, urmează a se da prevalenţă dispoziţiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., şi doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluţiona cauza din pricina interdicţiilor instituite de art. 127 din C. proc. civ., devine aplicabilă norma de alegere a altei instanţe.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2021.