Jurisdictional conflict over combined unfair competition and association dissolution claims under Article 99(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data 28 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.A., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.A., J. S.R.L. şi Asociaţia K., în contradictoriu cu pârâtele "Asociaţia educaţie pentru toţi copiii" şi L. S.R.L., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: (i) obligarea pârâtelor să înceteze practicile de concurenţă neloială constând în eludarea cadrului legal aplicabil activităţii de punere la dispoziţie a cărţilor pentru utilizare temporară şi folosirea Asociaţiei M. în scopul desfăşurării unei activităţi lucrative cu scopul obţinerii unui avantaj comercial, precum şi interzicerea acestei practici în viitor; (ii) dizolvarea Asociaţiei M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru deturnarea scopului său statutar şi, în subsidiar, dizolvarea Asociaţiei M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru urmărirea realizării scopului statutar prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; (iii) obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Prin sentinţa civilă nr. 919 din 03 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a a admis excepţia necompetenţei materiale a capătului 2 al cererii de chemare în judecată, referitor la dizolvarea pârâtei Asociaţia M.; a declinat competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere, în favoarea Judecătoriei Braşov; a disjuns capătul unu al cererii de chemare în judecată şi a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 10 iulie 2020, ora 13:00; a dispus ca toate înscrisurile ce se află în dosar să fie transferate în dosarul nou format; a dispus în dosarul declinat să fie ataşate doar cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi cererea precizatoare, urmând ca părţile să depună în dosarul declinat celelalte înscrisuri; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Asociaţiei K.; în temeiul art. 248 din C. proc. civ. a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a L. S.R.L. cu fondul cauzei; a respins excepţia inadimisibilităţii formulării acţiunii, ca rămasă fără obiect; a respinge excepţia inadimisibilităţii modificării cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În considerentele hotărârii pronunţate cu privire la excepţia necompetenţei materiale a capătului 2 al cererii de chemare în judecată, referitor la dizolvarea pârâtei Asociaţia M. cu sediul în str. x, judeţul Braşov, instanţa a constatat că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată/modificată, reclamantele au solicitat, prin capătul 2 al cererii de chemare în judecată, dizolvarea Asociaţiei M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru deturnarea scopului său statutar şi, în subsidiar, dizolvarea Asociaţiei M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru urmărirea realizării scopului statutar prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice.

În raport de dispoziţiile art. 123 alin. (1), coroborat cu cele ale art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, a reţinut că cele două capete principale de cerere nu sunt întemeiate pe un titlu comun şi nici nu se află într-o strânsă legătură din punct de vedere juridic (pretinsele acte de concurenţă neloială neavând vreo legătură cu solicitarea de dizolvare a asociaţiei pe baza temeiurilor de drept invocate de reclamante), astfel încât să determine prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Prin încheierea din 26 noiembrie 2020, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei material funcţionale a completului C4 asociaţii, fundaţii, asociaţii de proprietari şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea unui complet specializat în cauze civile din cadrul Judecătoriei Braşov.

4. Prin sentinţa civilă nr. 224 din 18 ianuarie 2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului C19-civil şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea completului C4-asociaţii, fundaţii; a constatat invit conflictul negativ de competenţă între C19-civil şi C4-asociaţii, fundaţii; a suspendat judecata cauzei; a trimis dosarul la Tribunalul Braşov, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

5. Prin sentinţa civilă nr. 23 S din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Braşov a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea completului specializat în materia asociaţiilor şi fundaţiilor C4 din cadrul Judecătoriei Braşov.

6. Prin sentinţa civilă nr. 3314 din 15 aprilie 2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cele două petite principale ale cererii de chemare în judecată au cauze diferite aflate în strânsă legătură.

Astfel, referitor la primul capăt de cerere ce vizează pretinsa concurenţă neloială, a menţionat susţinerile reclamantelor cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea concurenţei neloiale nr. 11/1991, conform cărora "Întreprinderile au obligaţia să acţioneze cu respectarea uzanţelor cinstite, în conformitate cu principiul general al bunei credinţeşi cu prezenta lege."

În ceea ce priveşte practica ce contravine uzanţelor, s-a arătat că aceasta constă în: a) desfăşurarea activităţii lucrative printr-o asociaţie non-profit (după ce activitatea fusese desfăşurată prin intermediul unei societăţi comerciale) cu transferul unei părţi semnificative a veniturilor Asociaţiei către persoanele afiliate; b) obţinerea statutului de bibliotecă publică cu încălcarea Legii Bibliotecilor; c) structurarea contractelor încheiate cu clienţii serviciului N. într-o manieră înşelătoare, prin faptul că tariful este pretins a corespunde numai serviciului de livrare nu şi celui de punere la dispoziţie a cărţii pentru utilizare temporară.

Cu referire la capătul privind dizolvarea Asociaţiei, s-a invocat incidenţa prevederilor art. 56 din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora:

"Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; c) când asociaţiaurmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit."

Din acest punct de vedere, s-a susţinut că scopul nepatrimonial al Asociaţiei a fost deturnat către realizarea unei activităţi lucrative, activitate economică directă, care ar fi trebuit să rămână cel mult o activitate accesorie, devenind însăşi raţiunea existenţeiAsociaţiei.

Chiar dacă s-ar considera, în opinia reclamantelor, că Asociaţia continuă să urmărească scopul pentru care a fost constituită, acest lucru se realizează prin mijloace ilicite şi, în mod special, prin fraudarea legii.

Astfel, cu obiectivul de a crea aparenţa unui regim juridic mai favorabil, respectiv faptul că operaţiunile desfăşurate constituie împrumut de carte şi nu închiriere, Asociaţia realizează o serie de acte, astfel cum au fost descrise la motivarea primului capăt de cerere privind practicile neloiale, menite să mascheze realitatea, realizând astfel nu doar desfăşurarea activităţii cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, ci şi printr-o operaţiune ilicită de fraudare a legii.

În considerarea aspectelor menţionate ce determină o legătură între cele două capete ale cererii deduse judecăţii, Judecătoria Braşov a apreciat că pentru soluţionarea primului capăt de cerere se impune o analiză a tuturor apărărilor părţilor, inclusiv susţinerea reclamantelor potrivit căreia Asociaţia a realizat o faptă de concurenţă neloială prin realizarea unei activităţi economice lucrative ca activitate principală, în raport de care a solicitat dizolvarea Asociaţiei, în considerarea dispoziţiilor art. 56 lit. c) din O.G. nr. 26/2000.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie cererea de chemare în judecată, prin care reclamantele au solicitat: 1. obligarea pârâtelor să înceteze practicile de concurenţă neloială constând în eludarea cadrului legal aplicabil activităţii de punere la dispoziţie a cărţilor pentru utilizare temporară şi folosirea Asociaţiei M. în scopul desfăşurării unei activităţi lucrative cu scopul obţinerii unui avantaj comercial, precum şi interzicerea acestei practici în viitor şi 2. dizolvarea Asociaţiei M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru deturnarea scopului său statutar şi, în subsidiar, dizolvarea Asociaţiei M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru urmărirea realizării scopului statutar prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modul de interpretare diferită a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. în raport de capătul 2 al cererii de chemare în judecată, a cărui competenţă de soluţionare a fost declinată prin încheierea din 26 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile prin raportare la faptul că cele două capete de cerere principale nu sunt întemeiate pe un titlu comun şi nici nu se află în strânsă legătură din punct de vedere juridic (pretinse acte de concurenţă neloială neavând vreo legătură cu solicitarea de dizolvare a asociaţiei pe baza temeiurilor de drept invocate de reclamante), pe când Judecătoria Braşov a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., apreciind că legătura dintre cele două capete de cerere este una evidentă şi impune pentru soluţionarea primului capăt de cerere analizarea tuturor apărărilor părţilor, inclusiv cele referitoare la faptul că scopul Asociaţiei a fost deturnat către realizarea unei activităţi lucrative printr-o operaţiune ilicită de fraudare a legii, cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor al reclamantelor din perspectiva dispoziţiilor art. 56 lit. b) şi c) din O.G. nr. 26/2000, temei juridic invocat de reclamante în susţinerea capătului 2 al cererii de chemare în judecată.

Dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că:

"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

Cu privire la primul capăt de cerere, reclamantele au susţinut încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea concurenţei neloiale nr. 11/1991 din perspectiva practicii ce contravine uzanţelor constând în: desfăşurarea activităţii lucrative printr-o asociaţie non-profit (după ce activitatea fusese desfăşurată prin intermediul unei societăţi comerciale) cu transferul unei părţi semnificative a veniturilor Asociaţiei către persoanele afiliate, obţinerea statutului de bibliotecă publică cu încălcarea Legii Bibliotecilor, structurarea contractelor încheiate cu clienţii serviciului N. într-o manieră ce relevă faptul că tariful este pretins a corespunde numai serviciului de livrare nu şi celui de punere la dispoziţie a cărţii pentru utilizare temporară.

Cu referire la al doilea capăt de cerere privind dizolvarea Asociaţiei, în condiţiile dispoziţiile art. 56 lit. b) şi c) din O.G. nr. 26/2000, reclamantele au arătat că scopul nepatrimonial al Asociaţiei a fost deturnat către realizarea unei activităţi lucrative, materializată printr-o serie de acte, astfel cum au fost descrise în motivarea primului capăt de cerere privind practicile neloiale, ce relevă o operaţiune ilicită de fraudare a legii, cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor.

Astfel, prin raportare la motivele de fapt şi de drept menţionate, se reţine existenţa unei legături strânse între cele două capete principale ale cererii de chemare în judecată, ce determină aplicabilitatea dispoziţiile alin. (2) al art. 99 din C. proc. civ., astfel că, în realizarea unei bune administrării a actului de justiţie şi prevenirea pronunţării unor hotărârii contradictorii, se impune judecata capătului 2 de cerere cu privire la dizolvarea Asociaţiei de către instanţa iniţial învestită, respectiv Tribunalul Bucureşti, în privinţa acesteia operând prorogarea legală de competenţă.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2021.