Territorial competence for contest to enforcement: debtor's domicile overrides court that authorized execution despite creditor's clerk status

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la 3 decembrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiate de B.E.J B. şi C. în dosarul nr. x/2020, la cererea creditoarei A., pentru executarea silită a sentinţei civile nr. 284/18.03.2019, pronunţate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 791/25.09.2019 a Curţii de Apel Suceava.

A precizat că prezenta contestaţie este îndreptată împotriva următoarelor acte de executare silită: somaţia BEJ din 12 noiembrie 2020; încheierea nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită.

În baza dispoziţiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 7 din O.G. nr. 22/2002, contestatorul a formulat cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

De asemenea, a solicitat anularea actelor de executare sus menţionate emise în dosarul de executare silită nr. x/2020.

Judecătoria Suceava, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1074 din 15 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În considerentele expuse, a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 127 C. proc. civ. (astfel cum au fost interpretate prin Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 7/2016, sub aspectul noţiunii de grefier), raportat la faptul că, în speţă, creditorul are calitatea de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

Pentru fixarea competenţei teritoriale a fost avută în vedere şi instanţa care a încuviinţat executarea silită, Judecătoria Iaşi.

La rândul său, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin încheierea din 28 mai 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei şi a trimis dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a decide astfel, s-a raportat la prevederile art. 714 alin. (1), (65)1 alin. (3) şi (1) C. proc. civ., din a căror interpretare se desprinde concluzia că este competentă să soluţioneze contestaţia la executare instanţa de executare, definită ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A mai stabilit că, faţă de calitatea intimatei, de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., însă în reglementarea acestora, doar reclamantul (în cauză - contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava) poate introduce cererea la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Or, debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanţa de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii să soluţioneze prezenta contestaţie la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine Judecătoriei Suceava, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia la executare declanşată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimata A., împotriva executării silite iniţiate de B.E.J B. şi C. în dosarul nr. x/2020, fiind îndreptată împotriva actelor de executare silită, constând în somaţia B.E.J. din 12 noiembrie 2020 şi încheierea nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a încuviinţat executarea silită.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Art. 651 alin. (1) din acelaşi cod prevede că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.’’

Întrucât debitorul contestator Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava are, la data sesizării organului de executare, sediul în Suceava, str. x, jud. Suceava, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Suceava.

Împrejurarea că, prin încheierea nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, nu este de natură să atragă în mod automat competenţa acesteia şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului contestator se află în Suceava.

Pe de altă parte, însăşi încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 9685/CS/2020 din 9 septembrie 2020 a fost contestată în prezentul litigiu.

Se constată, din actele dosarului, că intimata creditoare A. are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Acest aspect ar fi putut atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., conform cărora "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor...", însă, în situaţia de faţă, contestatorul nu a înţeles să invoce aceste prevederi în stabilirea competenţei, ci a optat pentru sesizarea instanţei de la sediul său.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.