Conflict of jurisdiction in enforcement contestation: precedence of actual domicile over registered domicile for determining competent executing court

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr. x/2020, la 18 februarie 2020, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. şi C., a formulat contestaţie împotriva executării silite începute în dosarul nr. x/2016 al S.C. P..E.J. D. şi E., contestând somaţia şi încheierea din 18.08.2016, încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1002/26.07.2016, executarea silită în sine, precum şi debitul, atât cel menţionat în somaţie, cât şi cel indicat de executor ca fiind de recuperat în acest moment. A solicitat anularea actelor de executare şi a executării silite în sine, stabilirea corectă a debitului rămas de achitat, anularea în parte a actelor de executare, iar, în subsidiar, în funcţie de debitul corect ce va fi stabilit, suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii.

Prima instanţă învestită, Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr. 252 din 9 februarie 2021, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimata C., şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Feteşti.

În expunerea argumentelor care au fundamentat soluţia, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa contestaţiei la executare în favoarea instanţei de executare, stabilită ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

La data sesizării organului de executare, 18.05.2016, debitoarea A. a figurat cu domiciliul în Municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa, conform menţiunilor din cartea de identitate şi verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, pentru perioada 18.07.1994-29.08.2017, iar reşedinţa era în oraşul Băicoi, judeţ Prahova.

Luând în calcul dispoziţiile art. 88,89 90 şi 91 C. civ., care fac distincţia între domiciliu şi reşedinţă, instanţa a reţinut că, în speţă, contestatoarea nu a făcut dovada unui alt domiciliu în fapt şi a declarat, totodată, organelor competente situaţia adresei sale de domiciliu şi de reşedinţă, iar reşedinţa nu este prevăzută la art. 651 C. proc. civ. pentru a avea influenţă asupra stabilirii competenţei teritoriale.

A doua instanţă învestită, Judecătoria Feteşti, prin sentinţa civilă nr. 476 din 12 mai 2021 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială invocată din oficiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata litigiului şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, a apreciat că prezintă relevanţă, în stabilirea competenţei, domiciliul în fapt al debitoarei la data sesizării organului de executare şi nu cel înscris în actul de identitate, întrucât proximitatea domiciliului în fapt al debitorului faţă de instanţa de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiţie, iar măsurile de executare silită faţă de bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumţia că acestea se află în apropierea locuinţei efective a debitorului.

Raportat la situaţia de fapt expusă de contestatoare în cuprinsul contestaţiei la executare şi la prevederile art. 89 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "schimbarea domiciliului operează atunci când cel care se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo o locuinţă principală; dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt ", a constatat că domiciliul acesteia era în oraşul Băicoi, judeţ Prahova, întrucât la această adresă avea intenţia de a-şi stabili locuinţa principală încă din anul 2015.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine Judecătoriei Câmpina, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia la executare prin care contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. şi C., a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul execuţional nr. x/2016 al S.C. P..E.J. F. şi E..

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Art. 651 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel ", iar în conformitate cu alin. (3) al aceleiaşi norme, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.’’

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la domiciliul debitorului la care se face referire în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. Astfel, Judecătoria Câmpina s-a raportat la domiciliul cu care contestatoarea figura înregistrată la autorităţile competente, la data formulării cererii de executare silită, respectiv cel menţionat în actul de identitate şi care rezultă şi din baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, iar Judecătoria Feteşti a avut în vedere locuinţa în fapt, analizând dacă partea a avut intenţia de a-şi stabili locuinţa principală la această din urmă adresă.

Dispoziţiile cuprinse în C. civ. cu privire la domiciliu şi reşedinţă au următorul conţinut:

Art. 87: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Art. 88: "Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut."

Art. 91: "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate."

În conformitate cu art. 89 alin. (2) C. civ., "schimbarea domiciliului operează atunci când cel care se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo o locuinţă principală ", iar potrivit alin. (3) al aceleiaşi norme "Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Înalta Curte reţine, din informaţiile furnizate de către SPCLEP Băicoi la 19.03.2021, că debitoarea A. a avut domiciliul stabilit în Municipiul Feteşti, judeţ Ialomiţa, în perioada 18.07.1997-29.08.2017 şi reşedinţa în oraş Băicoi, judeţ Prahova, din 22.01.2015 până în 29.08.2017. Mai este de observat, din acest istoric, că partea şi-a modificat adresa de domiciliu, din 29.08.2017, la cea de reşedinţă.

Susţinerile exprimate de contestatoare în cuprinsul contestaţiei la executare şi în cadrul notelor scrise depuse pentru termenul din 12 mai 2021, raportate la succesiunea datelor privind domiciliul, enunţate anterior, inclusiv la aspectul notării în evidenţele de stare civilă a noii adrese de domiciliu la aceeaşi adresă a reşedinţei anterioare, relevă intenţia părţii de a-şi stabili locuinţa principală în oraşul Băicoi, judeţul Prahova, încă din anul 2015, de la momentul înregistrării reşedinţei la adresa respectivă (de când contestatoarea s-a despărţit în fapt de fostul său soţ).

Noţiunea de domiciliu se raportează la locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană şi nu corespunde elementelor ce interesează evidenţa populaţiei, prin raportarea la menţiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ. Aceasta, întrucât scopul dispoziţiilor art. 87 C. civ. este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. În situaţia particulară a contestaţiei la executare, proximitatea domiciliului în fapt al debitorului faţă de instanţa de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiţie, iar măsurile de executare silită faţă bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumţia că acestea se află în apropierea locuinţei efective a debitorului.

Constatând că debitoarea avea domiciliul în fapt, la data sesizării organului de executare - 18.05.2016, în oraşul Băicoi, jud. Prahova, în raza teritorială a Judecătoriei Câmpina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., se va fixa competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.