Territorial jurisdiction for partition of vacant estate real property versus succession claims under Civil Procedure Code Articles 117 and 118

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Lugoj, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.R.F.P. Timişoara, constatarea existenţei succesiunii vacante după defuncta C., constatarea calităţii pârâtului de moştenitor universal, sistarea stării de indiviziune în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 5.755 mp, situat în extravilanul localităţii Lugoj, CF nr. x Lugoj, nr. top. x, prin modalitatea partajării în natură, înscrierea dreptului de proprietate într-o carte funciară nou înfiinţată şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La 19 octombrie 2020, reclamanţii au depus la dosar cerere de modificare a acţiunii, solicitând, în principal, atribuirea întregului imobil în favoarea lor cu plata unei sulte către pârât şi, în subsidiar, partajarea imobilului în natură.

Judecătoria Lugoj, prin sentinţa civilă nr. 4573 din 16 decembrie 2020, a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi a stabilit că, în speţă, capătul principal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de constatarea vacanţei succesorale şi a calităţii de moştenitor a Statului Român de pe urma defunctei C., cu ultimul domiciliu în Bucureşti.

Împrejurarea că prin aceeaşi cerere de chemare în judecată s-a solicitat şi ieşirea din indiviziune cu privire la un imobil situat în circumscripţia Judecătoriei Lugoj nu poate atrage competenţa acestei instanţe, întrucât capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune este accesoriu capătului de cerere privind dezbaterea succesiunii, soluţionarea partajului depinzând de soluţia dată capătului de cerere principal, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (4) C. proc. civ. Aşadar, cererea de ieşire din indiviziune se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2176 din 3 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat litigiul în favoarea Judecătoriei Lugoj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către instanţa supremă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a constatat că acţiunea, astfel cum a fost formulată, vizează ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 5755 mp, situat în Lugoj. În justificarea calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reclamantul a apreciat că terenul aparţine acestuia ca urmare a succesiunii vacante a defunctei C..

Calificarea cererii nu poate fi făcută decât ţinând cont de finalitatea urmărită prin formularea ei, iar aceasta este în afara oricărui dubiu, dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Aşadar ceea ce prevalează şi prezintă relevanţă în calificarea cererii este interesul urmărit de parte în iniţierea prezentului demers.

Nu poate fi vorba despre o cerere distinctă în constatarea vacanţei succesorale, deoarece în lipsa formulării petitului vizând ieşirea din indiviziune asupra imobilului, reclamanţii nu ar fi justificat nici un interes în constatarea împrejurării că acesta aparţine pârâtului, ca moştenitor universal al defunctei a cărei succesiune ar fi vacantă, astfel încât nu poate fi calificat ca un petit cu finalitate proprie.

Prin urmare, a concluzionat că cererea de faţă nu poate fi calificată decât drept acţiune reală imobiliară, în sensul prevăzut de art. 117 C. proc. civ., iar competenţa de a analiza îndeplinirea condiţiilor legale privind existenţa dreptului de proprietate şi ieşirea din indiviziune, inclusiv din perspectiva justificării calităţii procesuale pasive a pârâtului indicat sau a altor aspecte incidentale, revine instanţei în raza căreia se află situat imobilul, respectiv Judecătoriei Lugoj.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Lugoj, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 14 septembrie 2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.R.F.P. Timişoara, au solicitat constatarea existenţei succesiunii vacante după defuncta C., constatarea calităţii pârâtului de moştenitor universal, sistarea stării de indiviziune în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 5.755 mp situat în extravilanul localităţii Lugoj, CF nr. x Lugoj, nr. top. x, prin modalitatea partajării în natură şi înscrierea dreptului de proprietate într-o carte funciară nou înfiinţată. Prin modificarea de acţiune, aceştia au cerut, în principal, atribuirea întregului imobil în favoarea lor, cu plata unei sulte către pârât şi, în subsidiar, partajarea lui în natură.

În conformitate cu prevederile art. 117 C. proc. civ. "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.’’

În continuare, art. 118 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod stipulează: "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia."

Din expunerea motivelor care au fundamentat cererea de chemare în judecată, se constată că litigiul vizează ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 5755 mp, situat în Lugoj, care a aparţinut numitei C., decedată în anul 2005, fără moştenitori legali sau testamentari.

Primele două petite, de constatare a existenţei succesiunii vacante după defuncta C. şi a calităţii pârâtului de moştenitor universal, nu sunt edificatoare pentru stabilirea existenţei unei cereri în materie de moştenire, de natură să atragă competenţa stabilită de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât, în lipsa solicitării partajului asupra imobilului, acestea nu au o finalitate proprie. De asemenea, primul capăt de cerere a fost formulat tocmai în justificarea calităţii de moştenitor a pârâtului asupra succesiunii rămase de pe urma defunctei C.. Scopul urmărit de către reclamanţi prin promovarea acţiunii este acela de a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, iar nu acela de dezbatere a unei succesiuni vacante. Aşa fiind, cererea reclamanţilor se circumscrie unei acţiuni reale imobiliare, care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ce reglementează o competenţă absolută, de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi pe care părţile nu o pot înlătura în legătură cu cererile referitoare la imobile.

Întrucât imobilul a cărui partajare se solicită este situat în Lugoj, în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Judecătoriei Lugoj îi revine competenţa de soluţionare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.