Divorce case assigned to Râmnicu Sărat Court on last common residence rule as wife’s forum prevails.

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, stabilirea locuinţei minorei C., la domiciliul reclamantei, autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere pentru minoră de 1/4 din venitul minim pe economie, reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de D..

Judecătoria Râmnicu Sărat, prin sentinţa civilă nr. 1103 din 15 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părţi nu mai domiciliază în Craiova, unde s-a aflat ultima locuinţă comună a lor, iar pârâtul figurează cu domiciliul în Bucureşti.

La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3601 din 22 aprilie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa cererii de divorţ în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, a constatat că, la momentul sesizării instanţei cu cererea de divorţ, reclamanta locuia pe teritoriul României, respectiv în comuna Podgoria, judeţ Buzău, iar pârâtul avea reşedinţa în Spania, potrivit relatărilor reclamantei. Totodată, din susţinerile reclamantei de la termenul de judecată din 22 aprilie 2021, a rezultat că de 8 ani locuieşte pe raza comunei Podgoria.

A mai stabilit, pe baza verificărilor efectuate de organele de poliţie, secţia 24 Poliţie, că pârâtul B. nu locuieşte efectiv la adresa din str. x, Bucureşti şi nici nu se cunosc alte informaţii despre acesta.

În lipsa unor minime indicii din care să rezulte că partea ar avea locuinţa pe raza sectorului 5 Bucureşti şi în raport de susţinerile reclamantei, care a afirmat că pârâtul are locuinţa în străinătate, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de divorţ fiind atribuită instanţei de la domiciliul reclamantului.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării acţiunii de divorţ revine Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru considerentele ce succed:

Obiectul demersului judiciar îl constituie acţiunea de divorţ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., precum şi a cererilor accesorii privind stabilirea locuinţei minorei C., la domiciliul reclamantei, exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, plata pensiei de întreţinere şi revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de D..

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, atât Judecătoria Râmnicu Sărat, cât şi Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, aflate în conflict, s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa părţilor.

Înalta Curte reţine că, la data promovării acţiunii de divorţ, reclamanta avea domiciliul stabilit pe raza comunei Podgoria, sat Podgoria, judeţul Buzău, aspect ce rezultă din verificările efectuate de organele de poliţie (Secţia 7 Poliţie Rurală Grebănu, Podgoria), precum şi din menţiunile evidenţiate în cartea de identitate ce se regăseşte la dosarul Judecătoriei Râmnicu Sărat. Totodată, partea fiind prezentă la termenul de judecată din 22 aprilie 2021, a recunoscut că locuieşte de 8 ani în localitatea Podgoria, judeţul Buzău.

Cu privire la domiciliul pârâtului, se constată potrivit datelor transmise de secţia 24 Poliţie din cadrul Poliţiei sectorului 5 că nu locuieşte efectiv la adresa din str. x, Bucureşti şi nici nu se cunosc alte informaţii despre acesta.

În raport de susţinerile reclamantei de la termenul din 22 aprilie 2021, care avea cunoştinţă că pârâtul este plecat în străinătate şi în lipsa unor date care să ateste domiciliul acestuia pe raza sectorului 5 Bucureşti, instanţa reţine aplicabile, pentru stabilirea competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care stipulează: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă vreunul dintre ei mai locuieşte în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuieşte la ultimul domiciliu comun, este competentă instanţa de la locuinţa pârâtului. Dacă acesta nu are vreo locuinţă cunoscută pe teritoriul României, competenţa revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află locuinţa reclamantului.’’

Aşadar, apreciind că pârâtul nu are locuinţa în ţară, în virtutea dispoziţiilor enunţate, se va fixa competenţa de soluţionare în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei, comuna Podgoria, sat Podgoria, judeţul Buzău, care se află în raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Pentru considerentele înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de divorţ şi a petitelor accesorii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.