Jurisdiction over attachment validation fixed by debtor's domicile at enforcement start; Iași Court prevails.

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2020, creditoarea A., a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., să valideze poprirea înfiinţată în dosarul de executare nr. x/2016, instrumentat de B.E.J.A. D. si E., pentru recuperarea sumei de 25.388,24 RON şi amendarea terţului poprit cu o sumă cuprinsă între 2.000 si 10.000 RON.

Judecătoria Iaşi, secţia civilă, pronunţând sentinţa civilă nr. 7149 din 8 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de terţul poprit prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivarea soluţiei, a reţinut incidenţa prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cererilor de validare a popririi în sarcina instanţei de executare, aceasta fiind în accepţiunea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum debitorul din speţă are domiciliul în Predeal, judeţul Braşov, a decis că revine Judecătoriei Braşov competenţa de judecare a cauzei.

Acestă instanţă, la rându-i prin sentinţa civilă nr. 3301 din 15 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de validare poprire în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către instanţa supremă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Argumentul care a stat la baza pronunţării acestei soluţii a fost acela că instanţa de executare este cea din circumscripţia căreia debitorul şi-a avut domiciliul la data sesizării executorului judecătoresc. Astfel, potrivit istoricului adreselor de domiciliu ale debitorului s-a constatat că, într-adevăr, la data sesizării organului de executare, în luna octombrie 2016, domiciliul acestuia era în Iaşi, iar schimbarea de domiciliu în Braşov a intervenit la 26 iulie 2017, adică în cursul executării silite, ceea ce intră sub incidenţa art. 651 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că "Schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare".

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de validare a popririi revine Judecătoriei Iaşi, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care creditoarea A., a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.R.L., să dispună validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 622/N/2016, instrumentat de B.E.J.A. D. si E., pentru recuperarea sumei de 25.388,24 RON şi amendarea terţului poprit cu o sumă cuprinsă între 2.000 si 10.000 RON.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Art. 790 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cererea de validare a popririi este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Dispoziţiile art. 651 alin. (2) din acelaşi cod arată faptul că schimbarea domiciliului sau sediului debitorului or, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Cum debitorul B. avea, la data sesizării executorului judecătoresc, octombrie 2016, domiciliul în Iaşi, str. x, aspect ce rezultă din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date la 15.02.2021, din perspectiva acestui temei, instanţa de executare este Judecătoria Iaşi.

Domiciliul din Predeal, judeţ Braşov, nu are relevanţă în determinarea instanţei de executare, întrucât a fost stabilit la această adresă în cursul executării silite, la 26 iulie 2017, iar potrivit celor enunţate anterior, schimbarea acestuia după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Pentru considerentele înfăţişate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de judecare a cererii de validare a popririi urmează a fi atribuită în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.