Appeal against suspension for unjustified absence rejected; request for trial in absentia sent to wrong court void, suspension affirmed.

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul recursului

Prin încheierea din 10 martie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului exercitat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 794 din 14 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâta intimată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara, având ca obiect contestaţie la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. A reţinut că această măsură se impune faţă de lipsa nejustificată a părţilor la termenul de judecată din 10 martie 2021 şi raportat la împrejurarea că nu au solicitat judecata în lipsă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs contestatoarea A..

În memoriul de recurs, recurenta a susţinut în esenţă că, în mod greşit, Curtea de Apel a dispus această măsură, în condiţiile în care a existat o cerere de judecare a cauzei în lipsă, transmisă prin e-mail Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar recurs.

Din perspectiva acestei critici a solicitat admiterea recursului şi a invocat în fundamentarea acestuia prevederile art. 414 C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara a fost legal citată în proces, însă nu a formulat întâmpinare la recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticii formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de contestatoarea A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Critica evocată în memoriul de recurs permite încadrarea în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât conturează ideea că pricina a fost suspendată în mod nelegal, recurenta solicitând judecarea cauzei în lipsă prin cererea expediată prin e-mail către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut, în scris, judecarea în lipsă."

Din configuraţia textului legal citat, rezultă că dispoziţiile pe care le reglementează au caracter imperativ, instanţa fiind obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părţilor legal citate şi faptul că acestea nu au solicitat soluţionarea pricinii şi în absenţa lor.

Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit această măsură a fost în considerarea respectării dreptului la apărare al părţilor şi al principiului contradictorialităţii procesului civil.

Conform prevederilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ., judecata cauzei nu este împiedicată chiar dacă părţile litigante, legal citate, lipsesc, însă cel puţin una dintre ele a cerut, în scris, judecata cauzei în absenţa lor.

Verificând dosarul Curţii de Apel, Înalta Curte constată că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea dosarului de la termenul de judecată din 10 martie 2021 şi nici nu s-a formulat vreun act de procedură în care să se menţioneze că solicită judecata cauzei şi în lipsă. Cererea de judecare a litigiului în lipsă, dovedită prin înscrisul depus la dosar recurs, nu produce efectul juridic pe care îl generează norma prevăzută în art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., deoarece nu a fost formulată în faţa instanţei învestite cu judecata recursului împotriva deciziei nr. 794 din 14 iulie 2020, astfel cum impun dispoziţiile art. 411 alin. (2) din cod "Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată’’. În speţă, solicitarea recurentei cu acest obiect a fost adresată unui organ judiciar, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.

Faţă de aceste aspecte, critica recurentei nu poate fi primită, iar încheierea din 10 martie 2021 a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce va conduce la respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 martie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.