Loan contract annulled for illicit cause; appeal quashed for unpaid court fee

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la 09.07.2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate, în temeiul art. 1246 şi urm. C. civ., art. 1250 şi urm. C. civ., art. 1254 şi urm. C. civ., coroborat cu art. 1225 C. civ., art. 1235 -1239 C. civ., nulitatea absolută a Contractului de împrumut fără dobândă garantat cu ipotecă din data de 08.11.2012 autentificat sub nr. x la BNP "D." din Ploieşti, având în vedere obiectul ilicit, cauza ilicită şi imorală, fraudarea legii la încheierea acestuia, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1279 din data de 04.06.2019, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut fără dobândă garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x din 08.11.2012 de D.; a respins cererea având ca obiect repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca lipsită de obiect şi a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 10.565 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat apel pârâta C..

3 . Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 611 din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta C., împotriva sentinţei civile nr. 1279 din data de 04 iunie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs pârâta C..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de apel a judecat apelul în lipsa apelantei, fără a pune în discuţia părţilor cererea de probatoriu formulată la data de 2 iunie 2020 ora 5:40, cât şi fără a se pronunţa asupra cererii de amânare formulate în aceleaşi condiţii.

Astfel, se consideră că prin judecarea cauzei în lipsa recurentei - pârâte, au fost încălcate regulile de procedură.

Precizează că cererea de amânare a cauzei despre care face vorbire a fost transmisă la o adresă de email indicată pe portalul just.ro, însă din verificările efectuate a rezultat că aceasta nu a ajuns la dosar, aflând ulterior că adresa de email nu era cea corectă.

Prin nefuncţionarea adresei de email, sau prin neîndeplinirea obligaţiei de predare a corespondenţei de către serviciul registratură completului care a soluţionat apelul, pârâta a fost privata de dreptul la apărare, de dreptul de a accesa dosarul în integralitatea sa şi de a discuta în condiţii de contradictorialitate, nemijlocire şi oralitate probatoriul solicitat în scris.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, consideră că singura motivare a instanţei se referă la cele reţinute în ordonanţa de clasare din data de 4 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, din care, însă, nu rezultă cele susţinute de reclamanţi referitor la eventuale ameninţări, neexistând probe în sensul indicat de reclamanţ.

Prin completarea la motivele de recurs, pârâta a susţinut că instanţa, după verificarea competenţei, trebuia să invoce din oficiu prescripţia dreptului la acţiune, prin raportare la motivele de violenţă prin exercitarea ameninţărilor invocate de către reclamanţi, în condiţiile art. 1216 C. civ., art. 247 alin. (1) C. proc. civ. raportat la termenul de un an, instituit de art. 1223 C. civ., termen calculat de la data încheierii contractului, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecata s-a menţionat că reclamanţii ar fi semnat contractul de împrumut la notariat sub ameninţare.

Consideră că acest motiv de recurs este de ordine publică, deoarece a fost invocată o excepţie de nulitate absolută, fiind încălcate norme de ordine publică şi nu este nevoie de administrarea de noi înscrisuri, conform art. 247 şi art. 178 C. proc. civ.

Pârâta mai arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii în sensul că, pe de o parte se menţionează faptul că se impune analizarea cererii de chemare în judecată în limitele determinate de reclamant, care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului, pentru obiect ilicit, cauză ilicită şi imorală, invocând în esenţă activitatea de camătă desfăşurată de pârâtă, iar pe de altă parte, motivarea instanţei nu are un suport real, bazandu-se doar pe aspectele menţionate de către reclamanţi în cerere, fără a se dispune administrarea vreunei probe.

De asemenea, hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei (lipsa vătămării), aceasta fiind o consecinţă a aplicării greşite a normelor de drept material (respectiv sancţionarea cu nulitatea absolută a actului în condiţiile în care era necesară aplicarea sancţiunii nulităţii relativă); instanţa a interpretat în mod eronat dezlegarea pricinii, în sensul că faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege pentru a se dispune nulitatea contractului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate de părţi

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.

În temeiul art. 485 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-reclamant a înţeles să invoce tardivitatea motivelor de recurs completate, depuse la Curtea de Apel la 12 august 2020, ca fiind depuse cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

De asemenea, în ceea ce priveşte motivul de recurs completat, intimatul a invocat inadmisibilitatea acestuia, raportat la faptul că prescripţia poate fi invocată prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată şi numai în faţa instanţei de fond.

6. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat în termen, însă, recursul a fost insuficient timbrat, recurenta-pârâtă a achitat suma de 100 RON, având obligaţia de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru, în cuantum de 7044 RON, sub sancţiunea anulării recursului. De asemenea, s-a arătat că urmează a se aprecia asupra admisibilităţii recursului, precum şi asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părţile nu au formulat, în scris, puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 10 iunie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

În raport de motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a constatat că, în cauză, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluţionarea recursului este în cuantum de 7.144 RON şi, întrucât recurenta-pârâtă nu a achitat decât suma de 100 RON, având obligaţia de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru, în cuantum de 7044 RON, s-a apreciat că se impune ca recurenta să depună dovada timbrării recursului în cuantumul stabilit, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a reţinut obligaţia de achitare a taxei de timbru, a fost comunicate recurentei-pârâte C., la datele de 19.04.2021 şi 20.04.2021, atât la domiciliul său cât şi la domiciliul procedural ales, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâtă a fost încunoştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a diferenţei de taxă judiciare de timbru de 7.044 RON, datorată pentru soluţionarea recursului declarat, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală până la acest moment al examinării admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de filtru.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

De asemenea, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată şi nici nu a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, deşi instanţa i-a pus în vedere că are această posibilitate

În cauză, potrivit O.U.G. nr. 80/2013, instanţa a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru şi i-a pus în vedere recurentei care este valoarea taxei de timbru datorate pentru soluţionarea recursului declarat, aceasta având obligaţia ca în termenul comunicat de la primirea înştiinţării de plată să o efectueze. Or, recurenta nu a procedat în consecinţă.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de declarat de pârâta C., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 611 din 2 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.