Admissibility of cassation against revocation decision in restitution litigation governed by Law No. 10/2001

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 19.02.2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, completată şi modificată pe parcurs, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în baza legilor speciale (Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013), obligarea pârâţilor Primăria Municipiului Bucureşti, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Finanţelor Publice la acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, preluat în mod abuziv de stat (expropriat şi demolat în baza Decretului nr. 39/1973 şi a Deciziilor nr. 314/1973 şi nr. 342/1973) sau atribuirea unui teren în compensare, precum şi anularea Dispoziţiei nr. 10786/10.06.2008 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti în dosarul administrativ nr. x, constituit în baza notificării nr. x/25.07.2001.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 823 din 31.05.2017, a hotărât următoarele: a respins, ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti; a respins, ca neîntemeiate excepţia lipsei de interes a capătului 2 din cererea modificată şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe; a respins, ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Finanţelor Publice; a respins acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 10786/10.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti; a respins, ca tardiv, capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 10786/10.06.2008 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti, formulat de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti; a respins, ca inadmisibile, celelalte capete de cerere ale acţiunii, astfel cum a fost precizată, completată şi modificată, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au exercitat apel.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 67A din 22.01.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat cerere de revizuire revizuenţii A. şi B., fiind invocate ca temei prevederile art. 509 pct. 1, 3, 5, 7 şi 9 C. proc. civ.

5. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1713A din 11.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat cale de atac intitulată "apel" revizuenţii A. şi B..

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului promovat în cauză, pe motiv că hotărârea atacată cu revizuire a fost soluţionată în mod definitiv şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă exercitării vreunei căi de atac.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

La termenul din 10 iunie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului (potrivit art. 97 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 304/2004, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are competenţa de a soluţiona recursuri, iar nu apeluri), reţinută prin raport, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul."

În speţă, cererea de revizuire a fost fundamentată pe art. 509 pct. 1, 3, 5, 7 şi 9 C. proc. civ., nefiind invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţie în care prevederile art. 513 alin. (6) sunt excluse de la aplicare în determinarea căii de atac împotriva deciziei din revizuire.

Revenind la dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se reţine că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, decizia civilă nr. 67A din 22.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este o hotărâre nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Astfel, în ceea ce priveşte litigiul în care a fost pronunţată această hotărâre, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificat de reclamanţi - solicitarea de anulare a dispoziţiei nr. 10786/10.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care a fost respinsă notificarea nr. x/25.07.2001 a reclamanţilor, şi acordarea de măsuri reparatorii constând în teren în compensare sau despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 300 mp şi construcţie demolată, situate în Bucureşti, str. x, imposibil de restituit în natură, se va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Prevederile legii speciale trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 20 mai 2012, care dispun:, (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Rezultă, din argumentarea prezentată, că hotărârea tribunalului prin care a fost soluţionată acţiunea reclamanţilor în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este supusă numai căii de atac a apelului.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În aplicarea prevederilor legale evocate, decizia civilă nr. 67A din 22.01.2019 este o hotărâre definitivă, fără drept de recurs.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea nr. 1713 A din 11 decembrie 2019, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, nu este susceptibilă de recurs.

Astfel, în temeiul principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 7 şi art. 457 din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1713 A din 11 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.