Territorial jurisdiction for enforcement objections with multiple debtors: exclusivity of debtor's seat over precedent enforcement authorization

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 08.09.2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la data de 10.08.2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil B., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1277/CC/2020 din data de 16.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţate în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu creditoarea C., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa, în temeiul dispoziţiilor art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., să se dispună: suspendarea executării silite începute de către BEJ A. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea Somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ A. în prezentul dosar de executare, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2874 din 23 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Alba Iulia a reţinut, în esenţă, că prezenta contestaţie la executare a fost formulată doar de debitorul Ministerul Justiţiei, astfel că, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1), (71)2 alin. (1) şi 714 alin. (1) C. proc. civ., revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul acestuia competenţa exclusivă de soluţionare a cererii, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare nu prezintă importanţă nici instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite şi nici împrejurarea că executarea silită vizează şi alţi debitori.

Faţă de aspectele reţinute, instanţa a conchis că în prezenta cauză nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ. ce instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, atât timp cât părţi în prezenta cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiţiei şi creditoarea intimată.

Faptul că executarea silită a fost încuviinţată şi împotriva debitorilor Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj poate genera consecinţe sub aspectul instanţei competente doar în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, însă pentru stabilirea competenţei instanţei chemate să se pronunţe asupra prezentei contestaţii la executare, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. sunt fără echivoc şi impun drept competentă instanţa de la sediul debitorului (iar singurul debitor parte în proces este Ministerul Justiţiei).

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 3584 din 21 aprilie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, prezenta cerere are ca obiect contestaţie la executare, aferentă executării silite care face obiectul dosarului de executare deschis de intimata C., la data de 30.12.2019, împotriva mai multor debitori principali, conform titlului executoriu hotărâre judecătorească (Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj), împotriva căror debitori a fost solicitată încuviinţarea executării silite Judecătoriei Cluj, astfel cum rezultă din cererea executorului judecătoresc de încuviinţare a executării silite, cerere adresată respectivei instanţe, executorul judecătoresc invocând în susţinere inclusiv dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. privind pluralitatea de pârâţi, dar care instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei respective în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în motivare invocând dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, prin încheierea din data de 16.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc A., fiind, pe cale de consecinţă, încuviinţată executarea silită, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, în favoarea creditoarei C., împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, în temeiul titlului executoriu constând în hotărâri judecătoreşti privind drepturi salariale.

Prin urmare, această instanţă de executare, determinată urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., urmează a soluţiona, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia formulată de debitorul Ministerul Justiţiei împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuţional nr. x/2019, prin care a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ A., întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi următoarele din C. proc. civ., şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii deduse judecăţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei, Tribunalului Cluj şi Curtea de Apel Cluj.

Însă, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimatul-creditor are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Împrejurarea că Judecătoria Cluj a declinat, în baza art. 127 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia care a pronunţat încheierea nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare.

Aceasta întrucât, în cazul pluralităţii de debitori, în vederea stabilirii instanţei de executare urmează a se da prevalenţă dispoziţiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., şi doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluţiona cauza din pricina interdicţiilor instituite de art. 127 C. proc. civ., devine aplicabilă norma de alegere a altei instanţe.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă astfel că pronunţarea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită nu poate atrage, în situaţia de faţă, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea unei contestaţii la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanţei de executare competente.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.