Jurisdiction conflict resolved by assigning competence to the court where the expropriated property is located for restitution claims

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la 12 mai 2020, reclamanţii A. şi B. - în calitate de moştenitori ai defunctei C., decedată la data de 17.06.2012, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.), au contestat decizia nr. 21/26.03.2020 emisă de pârâtă, solicitând anularea în parte a deciziei, în sensul constatării şi stabilirii dreptului de proprietate asupra întregului imobil ce a fost înscris în CF nr. x Braşov, nr. top. x, imobil în suprafaţă de 2.066,40 mp; stabilirea în favoarea reclamantelor a dreptului la măsuri reparatorii, potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, pentru întregul imobil identificat la petitul unu; obligarea intimatei să înainteze dosarul administrativ către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 din Legea nr. 165/2013, în vederea acordării măsurilor compensatorii în conformitate cu soluţia stabilită în prezenta cauză; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările aduse prin Legea nr. 111/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 214/S din 14 decembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut că, în cauză, în raport de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, întrucât sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, respectiv A.A.A.S., este în Bucureşti.

Tribunalul Braşov nu a avut în vedere susţinerea reclamantelor conform căreia, competenţa revine secţiei civile a Tribunalului Braşov în raport de prevederile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013, întrucât petitele întemeiate în baza Legii nr. 165/2013 sunt accesorii primului petit, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

În consecinţă, în speţă fiind aplicabile prevederile art. 26 alin. (3) teza a I-a din Legea nr. 10/2001, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 269 din 25 februarie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul prezentei cauze este reprezentat de contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 21/26.03.2020 emisă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cu privire la imobilul teren situat în Braşov, înscris iniţial în CF x Braşov, sub nr. top x, transcris în CF x Braşov şi ulterior în CF x Braşov, iar, prin raportare la dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Braşov, instanţă în a cărei rază teritorială se află imobilul, obiect al deciziei a cărei anulare se solicită.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Braşov şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la textul de lege anterior menţionat.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la 12 mai 2020, reclamanţii A. şi B. - în calitate de moştenitori ai defunctei C., decedată la data de 17.06.2012, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.), au contestat decizia nr. 21/26.03.2020 emisă de pârâtă, solicitând anularea în parte a deciziei, în sensul constatării şi stabilirii dreptului de proprietate asupra întregului imobil ce a fost înscris în CF nr. x Braşov, nr. top. x, imobil în suprafaţă de 2.066,40 mp; stabilirea în favoarea reclamantelor a dreptului la măsuri reparatorii, potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, pentru întregul imobil identificat la petitul unu; obligarea intimatei să înainteze dosarul administrativ către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 din Legea nr. 165/2013, în vederea acordării măsurilor compensatorii în conformitate cu soluţia stabilită în prezenta cauză.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, precum şi la faptul că pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv instituţia care a emis decizia contestată, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, în vigoare din 31 mai 2019.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede următoarele:

"Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri."

Noţiunea de "entitate învestită de lege" ce are obligaţia soluţionării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, la care se referă art. 33 din Legea nr. 165/2013, este explicitată la art. 3 alin. (1), pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deţinătoare, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 1 0/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România; f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, în a cărei rază teritorială se află imobilul, obiect al deciziei a cărei anulare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.