Competence for property restitution claims under Law No. 165/2013 assigned to the Tribunal's civil section, resolving negative conflict of jurisdiction against the Court of Appeal's administrative division.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la 27 martie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat următoarele:

- anularea Deciziei nr. 1191/30.01.2020;

- constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru imobilul ce face obiectul deciziei contestate, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. x (fost nr. 72), proprietatea comunităţii evreieşti şi preluat abuziv, fără titlu de către Statul Român;

- acordarea de despăgubiri către reclamantă pentru acest imobil, în condiţiile prevăzute de legea specială, conform art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu soluţionarea prezentei cauze, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1172 din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile Legii 165/2013, iar din cuprinsul acestor dispoziţii legale, reiese că cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România intră în sfera de aplicare a Legii 165/2013, astfel că deciziile emise în soluţionarea cererilor pot fi contestate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul.

Aşadar, prevederile art. 35 alin. (1) şi alin. (11) stabilesc instanţa competentă atât din punct de vedere material (secţia civilă a tribunalului) cât şi din punct de vedere teritorial (tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul).

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 210 din 15 februarie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul prezentei cauze este reprezentat de contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 1191/30.01.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, iar, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal dând eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a făcut aplicarea art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 1191/30.01.2020 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei, constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru imobilul ce face obiectul deciziei contestate, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. x (fost nr. 72), proprietatea comunităţii evreieşti şi preluat abuziv, fără titlu de către Statul Român şi acordarea de despăgubiri către reclamantă pentru acest imobil, în condiţiile prevăzute de legea specială, conform art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, se reţine că potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/1999, "(1) Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, restituirea imobilelor solicitate, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. (2) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Trebuie observat că, prin acţiunea formulată, reclamanta solicită anularea deciziei şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menţionate, în temeiul O.U.G. nr. 83/199, Comisiei speciale de retrocedare, iar, pe parcursul soluţionării acestei cereri de către Comisia Specială de Retrocedare, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, acest act normativ se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În cuprinsul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, prin cereri se înţeleg notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar prin entităţi învestite de lege, se înţelege, potrivit art. 3 pct. 4 lit. e) din aceeaşi lege, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Rezultă, în raport de textele legale redate anterior, că Legea art. 1652013 este aplicabilă şi cererii reclamantei de retrocedare, depusă la entitatea competentă, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999.

Or, potrivit art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările ulterioare, litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor în a căror circumscripţie se află imobilul, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

Întrucât imobilul solicitat prin cererea de retrocedare este situat din punct de vedere administrativ în municipiul Bucureşti, str. x (fost nr. 72), arondat Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, aceasta este instanţa competentă să judece prezentul litigiu, sens în care Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.