Electoral recusal refusal quashed for failure to substantively analyze jurisdictional and case-assignment grounds

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul recursului

Prin sentinţa civilă nr. 677 pronunţată la data de 21.09.2020, în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul A. şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj, reprezentat prin preşedinte B., împotriva Hotărârii nr. 33/04.09.2020 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 33 Sălaj.

S-a respins excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal nr. x din 07.08.2020 al Tribunalului Sălaj, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul A., Organizaţia Judeţeană Sălaj, solicitând anularea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În calea de atac a apelului, apelantul a formulat, la 11.12.2020, cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător C. şi D., în dosarul civil nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea de recuzare.

Cauza a fost soluţionată, în apel, în mod defintiv, în raport cu prevederile art. 54 alin. (7) din Legea nr. 115/2015, prin decizia civilă nr. 290A/11.12.2020, în cadrul căreia instanţa a dispus următoarele: a respins, ca tardiv, apelul declarat de A., Organizaţia Judeţeană Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 677 pronunţate la data de 21.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, pe care a menţinut-o în întregime.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din 18 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I, a declarat recurs petentul A. şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Sălaj, reprezentat prin preşedinte B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul susţine, în esenţă, că încheierea a fost pronunţată de un complet nelegal alcătuit, prin încălcarea normelor ce prevăd repartizarea aleatorie a cauzelor, invocând ca temei de drept pct. 1 şi 2 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Arată că, în cazul de faţă, alegerea completului ce a judecat recuzarea s-a făcut în baza regulamentului de ordine interioară, care prevede că e completul cu "numărul următor", ceea ce vădit încalcă prevederile art. 50 din Legea nr. 304/2004, privind repartizarea aleatorie, în sistem informatic, a cauzelor pe complete.

De asemenea, completul care a judecat recuzarea a ignorat prevederile legale cu privire la incompatibilităţi şi repartizarea cauzelor la complete, sens în care invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, arată că, în speţă, completul 2R, deşi a fost investit numai cu soluţionarea recursului în cauză, a dispus, în mod nelegal, şi menţinerea spre judecare a apelului pe care petentul l-a formulat împotriva sentinţei din cauză, reţinând, în mod eronat, că ar fi aplicabile prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Art. 111 alin. (2) lit. b) din ROI se referă la situaţia în care s-ar dispune recalificarea unei căi de atac, ceea ce nu este cazul în speţă, pentru ca petentul a formulat calea de atac prevăzută de lege, respectiv apelul. Ca atare, nu era cazul vreunei calificări.

De asemenea, art. 111 alin. (4) din ROI prevede ca:

"în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii."

Or, disjungerea este operaţiunea prin care completul legat sesizat cu un dosar dispune formarea unui nou dosar cu o parte din acţiunea ce i-a fost repartizată deja aleatoriu spre soluţionare, ceea ce nu este cazul în speţă.

Apelul formulat nu a fost repartizat aleatoriu completului R2, ci a ajuns in dosarul repartizat acestuia - ce avea ca obiect recursul - dintr-o eroare administrativă.

Situaţia este identică cu cea în care grefa leagă, din eroare, acte procesuale dintr-un dosar într-un alt dosar. În aceasta situaţie, constatând greşeala, completul dispune detaşarea actelor şi trimiterea acestora în dosarul corect. În acest mod trebuia procedat şi în cauza de faţă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succedă:

i) Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a invocat alcătuirea nelegală a instanţei prin raportare la încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, consacrat de art. 53 din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004.

În speţă, motivul invocat vizează încălcarea unui principiu fundamental, cel al repartizării aleatorii a cauzelor, ceea ce excede sferei de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care vizează, în mod evident, nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la compunerea şi constituirea legală a instanţei şi include în sfera sa de cuprindere mai multe ipoteze, toate însă referitoare la modul de alcătuire a instanţei de judecată, astfel încât, criticile recurentului sub acest aspect nu sunt fondate.

ii) Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu este fondat, dat fiind că desemnarea completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor incidente din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1575/2015, dat în aplicarea prevederilor art. 50 din Legea nr. 304/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, "incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie".

Astfel, modul cum a fost repartizată spre soluţionare cererea de recuzare rezultă din procesul-verbal ataşat dosarului de fond, fila x.

Ca urmare, Înalta Curte nu poate reţine că hotărârea atacată ar fi fost pronunţată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, întrucât au fost respectate principiile repartizării aleatorii şi continuităţii.

iii) Criticile aduse încheierii din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor cauzei, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează, în fapt, nemotivarea încheierii din perspectiva argumentelor de fapt şi de drept invocate de petent.

Aceste critici sunt fondate şi în raport de ele recursul va fi admis pe temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (art. 488 pct. 5 C. proc. civ. fiind indicat greşit de către recurent cu referire la nemotivarea încheierii recurate), potrivit celor ce se vor arăta în continuare:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Fundamentul acestui motiv de nelegalitate rezidă în nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească (prin hotărâre, în sensul art. 424 alin. (4) C. proc. civ., înţelegând şi încheierile) trebuie să cuprindă "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În accepţiunea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să răspundă în fapt şi în drept la pretenţiile formulate de părţi, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părţi o garanţie împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanţele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanşat prin căile de atac.

În speţă, este de observat că încheierea din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor cauzei, formulată de către apelant, nu întruneşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, ca motiv de recuzare a judecătorilor cauzei, petentul a invocat faptul că, în speţă, completul care a judecat recuzarea a ignorat prevederile legale cu privire la incompatibilităţi şi repartizarea cauzelor la complete, arătând că, deşi completul de recurs 2R a fost investit numai cu soluţionarea recursului în cauză, a dispus, în mod nelegal, şi menţinerea spre judecare a apelului pe care petentul l-a formulat împotriva sentinţei din cauză, reţinând, în mod eronat, că ar fi aplicabile prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Or, în considerentele încheierii din 18 decembrie 2020, prin care s-a respins cererea de recuzare, instanţa s-a rezumat la a reţine că "că toate argumentele invocate în susţinerea cererii de recuzare sunt vădit neîntemeiate, în raport de dispoziţiile art. 111 alin. (4) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015 actualizată, text legal care prevede că, "în caz de disjungere, dosarul nou format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii", fără a arăta, însă, argumentele de fapt şi de drept care au condus-o la această concluzie, prin raportare la motivul concret pe care părţile şi-au întemeiat cererea de recuzare, redat mai sus, lăsând practic necercetat acest motiv.

Simpla afirmaţie în sensul că argumentele invocate în susţinerea cererii de recuzare sunt vădit neîntemeiate, fără o analiză propriu-zisă a motivului pe care partea şi-a întemeiat cererea de recuzare, raportat la situaţia concretă din speţă şi la dispoziţiile legale invocate, nu corespunde scopului motivării hotărârii judecătoreşti desprins din dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., echivalând în fapt cu o nemotivare.

În consecinţă, curtea de apel a pronunţat încheierea din 18 decembrie 2020 cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce face operant cazul de modificare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din celaşi cod.

Cum absenţa motivelor avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii acestei soluţii, nemotivarea încheierii recurate echivalând în fapt cu o necercetare a fondului cererii de recuzare, se impune soluţia casării şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (2) coroborat cu art. 497 C. proc. civ.

În concluzie, reţinând caracterul fondat al recursului în raport de criticile care vizează nemotivarea încheierii asupra recuzării, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ. cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe temeiul cărora va admite recursul, va casa încheierea din 18 decembrie 2020 şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A., Organizaţia Judeţeană Sălaj împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.