Peremption of cassation and accessory intervention following expiration of suspension in property restitution dispute

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/1998 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, prin DGFPS Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Direcţia Sanitar Veterinară Constanţa, RAEDPP Constanţa, Dispensarul F., G., H., I. a solicitat obligarea pârâţilor să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în Constanţa. str. x, jud. Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 625 mp şi construcţie.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 131 din 24.02.1999, pronunţată în dosarul nr. x/1998, Tribunalul Constanţa, secţia civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, str. x, compus din teren în suprafaţă de 626,45 mp şi construcţie cu faţada principală la str. x, formată din subsol, parter compus din 2 camere şi etaj compus din 2 unităţi locative. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Constanţa. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin DGFPCPS Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi RAEDPP Constanţa.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia nr. 53 din 13 septembrie 1999, pronunţată în dosarul nr. x/1999, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a apelantei RAEDPP Constanţa. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de RAEDPP-Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S. Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 131 din 24.02.1999.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 53/13.09.1999 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă au formulat recurs Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa.

Recursurile declarate de pârâţi împotriva acestei decizii au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.11.1999 sub nr. x/1999.

5. Procedura derulată în recurs

La termenul din 28.03.2001, cauza a fost suspendată, în temeiul art. 47 (actual art. 46) din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea notificării cu privire la imobilul din Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

Urmare a cererii de repunere a cauzei pe rol, formulată de reclamanta B., s-a constatat lipsa dosarului, iar după toate verificările efectuate, prin rezoluţia din 1 aprilie 2008, s-a dispus refacerea dosarului, potrivit art. 583 C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 martie 2010, s-a constatat refacerea dosarului nr. x/2008, prin depunerea înscrisurilor administrate în cauză şi s-a trimis, spre repartizare aleatorie, în scopul soluţionării recursurilor, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2010.

În cauză, a fost formulată cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor B., C., D., E. de către J., K., L., M., N., O. şi P..

Prin încheierea din 4 februarie 2011, a fost menţinută măsura suspendării, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea irevocabilă a notificării cu privire la imobilul din Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

În urma măsurilor dispuse la data de 3 aprilie 2018 pentru a se verifica dacă mai subzistă motivele suspendării, conform referatului întocmit de magistratul asistent de la acea dată, prin cercetările efectuate în sistemul ECRIS, a fost identificat, pe rolul Tribunalului Constanţa, dosarul nr. x/2016, cu termen de judecată la data de 8 mai 2018, având ca obiect soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din str. x, Constanţa, de către reclamanţii J., K., Q., M., N., O. şi P. (intimaţi-intervenienţi în interes accesoriu în prezenta cauză).

S-a reţinut că, în cadrul acestui dosar, prin încheierea de şedinţă din data de 6 decembrie 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienta B. (reclamantă în prezenta cauză).

Această încheiere a rămas definitivă, nefiind atacată de către intervenienta B..

De asemenea, s-a constatat că nu a fost soluţionată irevocabil cauza ce face obiect al dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, având ca obiect notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din str. x, Constanţa de către intimaţii-titulari ai cererii de intervenienţie din prezenta cauză.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 2439 din 18 noiembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a soluţionat dosarul nr. x/2016, dispunând următoarele:

A admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii J., K., Q., M., N., O. şi P., în contradictoriu cu Viceprimarul Municipiului Constanţa.

A anulat, în parte, dispoziţia nr. x/12.04.2016 emisă de Viceprimarul Municipiului Constanţa, respectiv în ceea ce priveşte art. 2 din dispoziţie referitoare la respingerea notificărilor nr. x/2001 şi y/2002.

A constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la restituirea în antură a cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa compus din teren în suprafaţă de 626,24 mp şi construcţii, cu excepţia construcţiei notată C2-parter Locuinţe identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R..

A constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 1/2 din imobilul construcţie notat C2-parter Locuinţe, situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa şi identificat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R..

A fost obligat pârâtul să întocmească documentaţia necesară şi să o înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentaţia aferentă pentru cota de 1/2 din imobilul construcţie notat C2-parter Locuinţe identificat în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R..

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert).

A fost respinsă cererea expertului R. de suplimentare a onorariului cu suma de 500 RON, ca neîntemeiată.

Sentinţa civilă nr. 2439 din 18.10.2018 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016 a rămas definitivă la 30.11.2018, prin neapelare, potrivit menţiunilor aflate la dosarul nr. x/2010.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1318/29.05.2019, pronunţată tot în dosarul nr. x/2016, aceeaşi instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei B., invocată din oficiu, şi a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de aceasta cu privire la sentinţa nr. 2439/18.10.2019 şi încheierea din 16.12.2019, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Aceasta a devenit definitivă la 08.07.2019, prin neapelare - dosarul nr. x/2010.

Prin rezoluţia din 23 martie 2021, aflată la dosar recurs, s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării perimării.

Drept urmare, în şedinţa publică din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a repus cauza pe rol şi a pus în discuţie, din oficiu, excepţia perimării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia perimării recursului şi a cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.

În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la 28.03.2001, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, măsura fiind menţinută prin încheierea din 4 februarie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a notificării cu privire la imobilul din Constanţa, str. x, jud. Constanţa, cu privire la acelaşi imobil din litigiu, pe parcursul cauzei nefiind modificat acest temei al suspendării.

Prin urmare, începutul termenului de perimare este legat de momentul soluţionării irevocabile a notificărilor cu privire la imobilul din Constanţa, str. x, jud. Constanţa, deoarece de la acel moment a încetat cauza care a determinat suspendarea prezentei cauze.

Se constată că, în ceea ce priveşte imobilul din Constanţa, str. x, jud. Constanţa, au fost formulate 3 notificări în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamanţii din prezenta cauză şi de către titularii cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor din prezenta cauză, astfel:

a) Prin notificarea înregistrată la BEJ S. sub nr. x/2001, numiţii J., K., L., M., N., în calitate de moştenitori ai defunctului T. x, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

b) Prin notificarea înregistrată la BEJ S. sub nr. x/2001, numiţii J., K., L., M. (descendenţi ai lui U., fiul lui T.) şi N., O., P. au solicitat a se ţine cont, la restituirea imobilului situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa, că toţi sunt persoane îndreptăţite, în calitate de nepoţi de fii ai autorului T. x.

c) Prin notificarea înregistrată la BEJ V. sub nr. x/31.07.2000, numiţii B., E., D., C. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, str. x, parter şi etaj, în calitate de moştenitori ai defunctului T. x.

Prin dispoziţia nr. x/12.04.2016 emisă de Viceprimarul municipiului Constanţa s-au dispus următoarele:

- au fost conexate dosarele de notificare formulate în baza Legii 10/2001 şi înregistrate la Primăria mun. Constanţa sub nr. x/26.07.2001, y/07.02.2002 şi nr. z/01.08.2001 în baza notificărilor nr. x/2001, nr. y/2002 comunicate prin BEJ S. şi nr. 1712/2001 comunicată prin BEJ V., având ca obiect acelaşi imobil situat în Constanţa, str. x;

- a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de restituire în natură formulată de A., B., D., E., C., având în vedere că acţiunea în revendicare formulată de aceştia a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 131/1999 pronunţată de Tribunalul Constanţa, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 53/C/1999, urmată de punerea în posesie prin procesul-verbal de predare-primire nr. x/11.06.2008 şi protocolul de predare-primire nr. 3995/21.04.2008;

- a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de J., K., L., M., N., O., P. având în vedere că imobilul a fost restituit în natură ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare a moştenitorilor menţionaţi anterior.

Împotriva dispoziţiei nr. 1577/12.04.2016 emisă de Viceprimarul municipiului Constanţa, au formulat contestaţie, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii J., K., L., M., N., O., P. (titularii cererii de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor-reclamanţi din prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul Viceprimarul Municipiului Constanţa,.

Contestaţia formulată de J., K., L., M., N., O., P. împotriva dispoziţiei nr. 1577/12.04.2016 emisă de Viceprimarul municipiului Constanţa a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa, secţia I civilă şi a avut ca obiect numai analiza legalităţii dispoziţiei nr. 1577/12.04.2016 referitoare la soluţionarea notificărilor nr. x/2001 şi nr. y/2001.

În cadrul dosarului nr. x/2016, prin încheierea de şedinţă din data de 6 decembrie 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta B. (reclamantă în prezenta cauză). Această încheiere a rămas definitivă, nefiind atacată de către intervenienta B..

Prin sentinţa civilă nr. 2439 din 18 noiembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a soluţionat dosarul nr. x/2016, dispunând următoarele:

A admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii J., K., Q., M., N., O. şi P., în contradictoriu cu Viceprimarul Municipiului Constanţa.

A anulat, în parte, dispoziţia nr. x/12.04.2016 emisă de Viceprimarul Municipiului Constanţa, respectiv în ceea ce priveşte art. 2 din dispoziţie referitoare la respingerea notificărilor nr. x/2001 şi y/2002.

A constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa compus din teren în suprafaţă de 626,24 mp şi construcţii, cu excepţia construcţiei notată C2-parter Locuinţe identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R..

A constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 1/2 din imobilul construcţie notat C2-parter Locuinţe, situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa şi identificat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R..

A fost obligat pârâtul să întocmească documentaţia necesară şi să o înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentaţia aferentă pentru cota de 1/2 din imobilul construcţie notat C2-parter Locuinţe identificat în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R..

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert).

A fost respinsă cererea expertului R. de suplimentare a onorariului cu suma de 500 RON, ca neîntemeiată.

Sentinţa civilă nr. 2439 din 18.10.2018 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost comunicată părţilor la 25.10.2018, potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar la filele x şi a rămas definitivă la 30.11.2018, prin neapelare, potrivit menţiunilor aflate la dosarul nr. x/2010.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1318/29.05.2019, pronunţată tot în dosarul nr. x/2016, aceeaşi instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei B., invocată din oficiu, şi a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de aceasta cu privire la sentinţa nr. 2439/18.10.2019 şi încheierea din 16.12.2018, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Conform menţiunilor aplicate de instanţă pe hotărâre, aceasta a devenit definitivă la 08.07.2019, prin neapelare - dosarul nr. x/2010.

Din cuprinsul acestor hotărâri, încheierea de şedinţă din 6 decembrie 2016 şi sentinţa civilă nr. 2439/18.10.2018, pronunţate în dosarul nr. x/2016, rezultă că dispoziţia nr. x/12.04.2016 a Viceprimarului Municipiului Constanţa nu a fost contestată de reclamanţii B., D., E., C., în ceea ce priveşte soluţia dată notificării acestora înregistrată la BEJ V. sub nr. x/31.07.2000.

Ca atare, suspendarea judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, şi-a produs efecte până când contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 1577/12.04.2016 emisă în aplicarea acestei legi (prin care au fost soluţionate toate notificările cu privire la imobilul din litigiu) a rămas irevocabilă. Or, respectiva contestaţie, formulată de J., K., Q., M., N., O. şi P. (titularii cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor din prezenta cauză), a fost soluţionată, fiind admisă, prin sentinţa civilă nr. 2439 din 18 octombrie 2018 şi a rămas irevocabilă, prin neapelare, la 30.11.2018. De la acest moment, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel, cum este cazul în speţă. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 378 C. proc. civ.:

"Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se rejudeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire, ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui printr-o altă hotărâre".

Părţile implicate în judecarea procesului aveau obligaţia, în termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., de a încunoştinţa instanţa despre rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care au fost soluţionate, irevocabil, notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul din Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

În speţă, însă, de la data dispariţiei cauzei de suspendare, respectiv 30.11.2018, şi până la data repunerii pe rol din oficiu, şi anume 23.03.2021, nici una din părţi nu a întrerupt cursul suspendării, învederând instanţei faptul că motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă, astfel că recursurile şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor-reclamanţi au fost lăsate, din culpa părţilor interesate, în nelucrare mai mult de un an de la încetarea cauzei de suspendare.

Obligaţia de a solicita repunerea pe rol a cauzei, după soluţionarea irevocabilă a notificărilor, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, care au motivat suspendarea, revine părţii care trebuie să stăruie în continuarea judecăţii, instanţa neavând obligaţia de a repune pe rol cauza, dovada încetării cauzei care a determinat măsura suspendării trebuind fi făcută de persoana interesată şi care trebuie să manifeste diligenţe pentru continuarea judecăţii.

Având în vedere atitudinea procesuală a recurenţilor-pârâţi şi a titularilor cererii de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor-reclamanţi, care după soluţionarea irevocabilă a cauzei care a determinat suspendarea judecăţii, nu au formulat cerere de repunere pe rol, nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea reluării judecăţii şi nici nu au invocat şi dovedit existenţa vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, Înalta Curte constată că sancţiunea perimării a intervenit de drept, la data de 30.11.2019.

Astfel fiind, în temeiul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimate recursurile şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor-reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi de Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa, precum şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor-reclamanţi, formulată de L., K., P., O., J., N. şi M. împotriva deciziei civile nr. 53 din 13 septembrie 1999 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.