Bullying and school misconduct: procedural co-participation vs. substantive creditor solidarity in multi-party tort claims

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2018, la data de 27 noiembrie 2018, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii D., Colegiul National "E.", F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., pentru ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se constate caracterul ilicit al faptelor pârâţilor prin care aceştia au adus atingere onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi reputaţiei reclamanţilor; să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 465.840 RON (echivalentul a 100.000 euro, sumă calculată la cursul BNR din data de 23.11.2018- 4,6584 RON pentru un euro), ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi reputaţiei reclamanţilor de către pârâţi; să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin întâmpinare, pârâţii H., I., M., O., P., X., Y., Z., CC., EE., FF., GG., HH., R., Q., S., T., BB., N., G. şi J., precum şi II. au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâţii W., K., U., F., L., O. au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului W. având în vedere că acesta nu a semnat memoriul înregistrat cu nr. x/20.12.2017 şi y/20.12.2017 la ISJ Brăila, semnătura din dreptul numelui JJ.. fiind a soţiei sale KK. şi au solicitat instanţei să dispună respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acţiunii formulate de către cei trei reclamanţi ca nefondată, obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi, de asemenea, a formulat şi o cerere reconvenţională, ce a fost disjunsă de către instanţa de fond prin încheierea din data de 10.10.2019.

Pârâtul Colegiul Naţional "E." a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Colegiul National "E.", admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii raportat la faptul că reclamanţii solicită constatarea caracterului ilicit al faptelor pârâţilor prin care aceştia au adus atingere onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi reputaţiei reclamanţilor raportat la lipsa interesului formulării unei cereri în constatare, în condiţiile în care aceştia au la îndemână o acţiune în realizare, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 18.12.2018 şi, ulterior la data de 24.09.2019, reclamanţii au indicat, pentru fiecare dintre pârâţii din prezenta cauză, faptele ce le sunt imputate.

În şedinţa publică din data de 10.10.2019, instanţa a respins excepţia necompetenţei secţiei I Civilă a Tribunalului Brăila.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalului Brăila:

Prin sentinţa civilă nr. 702 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Brăila a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii B., C. şi A., asistată de ocrotitori legali B. şi C. împotriva pârâţilor.

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâţilor H., M., O., P., X., Z., CC., EE., GG. şi FF. câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi către pârâta D. suma de 2109,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererea pârâtei II. privind plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Galaţi:

Prin decizia civilă nr. 17A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B., C. şi A. prin ocrotitori legali B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 702, pronunţată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu D., Colegiul National "E.", F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II..

Pe cale de consecinţă a fost anulată sentinţa civilă nr. 702/2019 a Tribunalului Brăila şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, în fond, la aceeaşi instanţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pârâtul W. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 iulie 2020 şi fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul pârât a formulat critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1435 şi art. 1370 C. civ.

Arată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, trebuia cercetat dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru solidaritatea între creditori, având în vedere dispoziţiile art. 1435 C. civ., potrivit cărora solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată expres.

Învederează că nici coparticiparea procesuală activă şi nici calitatea procesuală activă nu pot acoperi lipsa izvorului solidarităţii active sau a caracterului indivizibil al obligaţiei, solidaritatea activă fiind excepţia de la regula prezumării divizibilităţii prevăzute de art. 1424 C. civ., iar situaţiile de excepţie fiind strict şi limitativ prevăzute de lege.

Apreciază că nu poate fi reţinut considerentul devălmăşiei întrucât în devălmăşie prezumată se află doar doi dintre reclamanţi şi, având în vedere că un alt izvor al solidarităţii active nu a mai fost identificat în hotărâre, consideră decizia nelegală, întrucât instanţa de apel nu poate crea o solidaritate a creditorilor, în lipsa unei stipulaţii exprese în acest sens, fără a încălca dispoziţiile art. 1435 C. civ.

Referitor la solidaritatea pasivă, prin decizia recurată s-a reţinut o singură faptă în raport de toţi pârâţii, deşi prin acţiune au fost indicate mai multe fapte şi au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 1370 C. civ.

5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii B., C. şi A. prin ocrotitori legali B. şi C. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinările formulate, intimaţii Colegiul Naţional "E." şi D. au solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul W..

Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimaţii B., C. şi A. prin ocrotitori legali B. şi C..

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 15 aprilie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul W. împotriva deciziei nr. 17 din 19 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la 27 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

Recurentul a invocat în susţinerea cererii sale dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", fie prin nesocotirea unei asemenea norme, fie prin interpretarea ei eronată.

Acest caz de casare priveşte în mod exclusiv aplicarea greşită a normelor de drept material şi are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.

Sub un prim aspect, recurentul apreciază că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material prevăzute de art. 1435 C. civ., ce prevede că solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată expres.

Cu titlu prealabil, se observă că instanţa de apel a verificat cadrul procesual fixat prin cererile părţilor constatând că reclamanta A. prin ocrotitorii legali B. şi C., precum şi reclamanţii C. şi B., persoane distincte, reclamante în prezenta cauză, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, toţi cei 32 de pârâţi să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 465.840 RON, sumă ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi reputaţiei reclamanţilor de către pârâţi.

S-a mai arătat că temeiul de drept indicat a fost art. 1349 C. civ., 1357 -1359 C. civ., art. 1381- 1383 C. civ., iar cu ocazia punerii în discuţia părţilor a excepţiilor lipsei coparticipării procesuale active şi pasive, apărătorul reclamanţilor a menţionat că fiecare membru al familiei a suferit de pe urma faptelor ilicite.

A apreciat instanţa de apel că în speţă suntem în situaţia unei coparticipări procesuale (litisconsorţiu ori tovărăşie procesuală), astfel cum este reglementată această noţiune de art. 59 C. proc. civ., potrivit căruia "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

Ca atare, instanţa de apel nu a creat, aşa cum în mod eronat susţine recurentul o situaţie de solidaritate de drept material, pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 1435 C. civ. care prevăd că solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată în mod expres ci, raportat la cadrul procesual deja fixat, a aplicat regulile de procedură în materia consorţiului procesual/coparticipării procesuale.

Pentru a ajunge la această concluzie Curtea a pornit de la situaţia factuală invocată de reclamanţi în faţa instanţei de fond în sensul că fiecare membru al familiei a suferit de pe urma faptelor ilicite, dar a apreciat că referirea la noţiunea de "familie" nu s-a făcut prin raportare la un subiect colectiv de drept civil, distinct de membrii săi, ce nu are personalitate juridică, ci la fiecare membru în parte, apreciind că subiect de drept în raporturile juridice de familie este întotdeauna persoana fizică, individul care are calitatea de membru al familiei, indiferent de sensul sociologic sau juridic al acestei noţiuni, cu drepturi şi obligaţii specifice.

Pe cale de consecinţă, constatând că reclamanţii au menţionat faptul că fiecare din membrii familiei a suferit un prejudiciu ca urmare a faptelor imputate pârâţilor, iar împrejurarea că nu au precizat suma pretinsă de fiecare din aceşti reclamanţi nu este un motiv care să determine lipsa calităţii procesuale active a acestora atâta vreme cât există o sumă menţionată pentru cei trei reclamanţi împreună, Curtea de Apel a stabilit în mod corect faptul că nu suntem în faţa unui raport juridic care să impună o solidaritate activă, ci într-o coparticipare procesuală activă facultativă, aspect determinat de strânsa legătură dintre faptele ilicite imputate şi raporturile de familie ale reclamanţilor.

Înalta Curte constată că această concluzie este în concordanţă cu dispoziţiile de procedură civilă invocate, respectiv art. 59 C. proc. civ., referitoare la coparticiparea procesuală activă a celor trei reclamanţi, iar împrejurarea că aceştia nu au precizat suma pretinsă de fiecare, ci o sumă globală, nu poate conduce la respingerea acţiunii, aceasta nefiind o chestiune de lipsă a solidarităţii creditorilor, ci o problemă de stabilire în concret a modului de reparare a prejudiciului, conform art. 1357 -1359 C. civ., în situaţia reţinerii unor fapte ilicite în detrimentul fiecăruia dintre ei.

Referitor la susţinerile recurentului în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 1370 C. civ., cu privire la stabilirea solidarităţii pasive a pârâţilor, se constată că se critică faptul că, prin decizia recurată s-a reţinut o singură faptă în raport de toţi pârâţii, deşi prin acţiune au fost indicate mai multe fapte.

Sub acest aspect, Înalta Curte remarcă faptul că instanţa de apel a dat o corectă dezlegare problemelor de drept deduse judecăţii, situaţia factuală stabilită fiind în concordanţă cu cadrul procesual fixat prin cererile părţilor cu care acestea au învestit prima instanţă.

Astfel, la pagina 18 ultimul paragraf şi pagina 19 primul paragraf al deciziei recurate, instanţa de apel a reţinut toate faptele ilicite imputate de reclamanţi prin cererile adresate instanţei de fond şi anume că: pârâta D. în perioada 2016-2018 a săvârşit acte de şantaj psihic şi emoţional faţă de reclamanta A., acţiuni de tip "bullying"; pârâta D. i-a influenţat pe ceilalţi pârâţi (cu excepţia pârâtului Colegiul Naţional "E.") să semneze memoriul din data de 19.12.2017; pârâţii (cu excepţia pârâtei D. şi a pârâtului Colegiul Naţional "E.") au semnat respectivul memoriu şi prin acţiunile lor de influenţare în sens negativ a propriilor copii (colegii reclamantei A.), au exercitat, în mod indirect, acţiuni de tip "bullying" prin intermediul copiilor asupra reclamantei A.; pârâtul Colegiul Naţional "E." nu a anchetat şi nu a luat nicio măsură legală şi disciplinară faţă de o faptă sesizată de tip "bullying", în perioada decembrie 2017 şi până în prezent, deşi a fost sesizat în nenumărate rânduri de LL., nu a întreprins niciun fel de anchetă, de măsuri faţă de pârâta D. dar nici nu a investigat dacă susţinerile pârâţilor formulate prin memoriul depus se confirmă în vreun fel sau nu, adoptând o poziţie pasivă.

Ca atare, nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că prin decizia recurată s-a reţinut o singură faptă în raport de toţi pârâţii, deşi prin acţiune au fost indicate mai multe fapte.

Analizând însă chestiunea de drept a lipsei solidarităţii procesual pasive a pârâţilor, instanţa de apel, deşi a stabilit că potrivit art. 1357 -1359 C. civ., obligaţia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, se naşte direct şi nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte, întrucât fiecare răspunde de faptele sale proprii, a constatat că există însă şi situaţia legală în care avem pluralitate de persoane răspunzătoare pentru acelaşi prejudiciu, în condiţiile art. 1382 C. civ.

Conform acestui text legal, invocat în cadrul hotărârii ce face obiectul controlului judiciar, "Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi în solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat."

În mod corect, instanţa de apel, în interpretarea textului de mai sus, a apreciat că una dintre trăsăturile juridice a obligaţiei solidare pasive este aceea ca prejudiciul să fie provocat prin aceeaşi faptă ilicită şi să fie cauzat în comun de autorii acesteia, prezentând importanţă pentru stabilirea prejudiciului în cazul răspunderii solidare dacă la producerea faptului generator de daune a concurat activitatea, intenţionată sau din culpă, a mai multor persoane.

Ca atare, prin hotărârea recurată s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1382 C. civ. referitor la comiterea unei fapte ilicite de către mai mulţi autori şi nu dispoziţiilor art. 1370 C. civ. potrivit cărora dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă, care presupune un caz particular în care răspunderea fiecărui autor al faptei ilicite nu poate fi individualizată.

În susţinerea acestei concluzii, instanţa de recurs remarcă faptul că prin decizia recurată s-a menţionat în mod expres că dispozitiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală solidară trebuie avute în vedere şi în situatia în care prejudiciul suferit de reclamant are o pluralitate de cauze, respectiv, comiterea mai multor fapte ilicite de către coautori, complici, tăinuitori şi prin care victima fost prejudiciată, dar, cu toate acestea, fiecare făptuitor are însă posibilitatea de a invoca contribuţia sa efectivă la producerea daunei, în raport de care urmează să fie stabilită întinderea reparaţiei.

Ca atare, instanţa de apel nu a avut în vedere situaţia în care prejudiciul nu poate fi stabilit separat în sarcina fiecărui autor, fiind produs prin faptele ilicite simultane sau succesive ale mai multor persoane, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1370 C. civ. invocate de recurent.

Pentru a aplica dispoziţiile legale ale art. 1382 C. civ. situaţiei de fapt invocată de reclamanţi, instanţa de apel a analizat dacă poate exista sau nu, teoretic, solidaritate pasivă în speţa de faţă.

Astfel, cu titlu de exemplu, a arătat că semnatarii memoriului datorită unirii eforturilor dumnealor în încropirea acestui act ce se pretinde că a afectat în mod direct pe reclamanţi sunt într-un raport de solidaritate, apoi susţinerea că intimata D. i-a determinat prin faptele sale să facă acest memoriu trimite la instigare şi implicit o alătură pe aceasta raportului de solidaritate, iar intimatul colegiul, prin inacţiunea sa la sesizarea formulată, a concurat în producerea prejudiciului.

Or, prin aceste considerente nu s-a vrut a se restrânge faptele ilicite invocate de reclamanţi la exemplul dat şi nici a se stabili existenţa sau nu a acestora, ci s-a menţionat în mod expres în cuprinsul deciziei ce face obiectul controlului judiciar că acestea sunt pretinse ca fiind înfăptuite de pârâţi, iar în baza acestor fapte cu examinarea cărora instanţa de fond a fost învestită pentru a analiza cererea de antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâţilor, se constată ca fiind conturate premisele unui raport de solidaritate.

Ca atare, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în mod greşit instanţa de fond a transformat o problemă de fond într-un fine de neprimire cu caracter de excepţie dirimantă, astfel încât soluţia Curţii de Apel de anulare a sentinţei instanţei de fond şi trimitere a cauzei pentru judecarea pe fond, este legală.

Nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa cum a invocat recurentul, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul W. împotriva deciziei nr. 17 din 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va fi obligat recurentul-pârât W., ca parte căzută în pretenţii, la plata către intimaţii-reclamanţi A., C. şi B. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimata-pârâtă D. de obligare a intimaţilor A., C. şi B., şi nu a recurentului-pârât W., la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Or, aşa cum s-a arătat anterior, partea care a pierdut procesul, fiindu-i respinsă cererea de recurs, este recurentul-pârât W., în privinţa căruia intimata-pârâtă D., prin apărător, a declarat în mod expres că nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Este evident că intimaţii A., C. şi B., necăzând în pretenţii, ci chiar fiindu-le admise apărările prin care solicitau respingerea recursului declarat, nu pot fi obligaţi la plata unor cheltuieli de judecată către alţi intimaţi, prin raportare la textele anterior menţionate, incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul W. împotriva deciziei nr. 17 din 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă D..

Obligă pe recurentul-pârât la plata către intimaţii-reclamanţi A., C. şi B. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2021.