Court quashes annulment and reinstates conflict-of-interest finding against mayor over wife's association contracts.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal sub numărul 2570/2/2017, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/17.03.2017 întocmit de ANI - Inspecţia de Integritate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3906 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., a anulat raportul de evaluare nr. x/17.03.2017, întocmit de pârâta ANI - Inspecţia de Integritate şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3000lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară şi onorariu avocat, redus corespunzător, conform art. 541-453 noul C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate iar în rejudecare, respingerea în întregime a contestaţiei formulate de intimatul -reclamant A., cu consecinţa menţinerii ca temeinic a Raportului de evaluare nr. x/17.03.2017.

În susţinerea căii de atac formulate a evocat recurenta incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8, apreciind că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. x privind Statutul aleşilor locali.

Arată recurenta că prin incriminarea faptei de conflict de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii în exercitarea funcţiei, activitate care presupune o conduită corectă a celui ce exercită o activitate în cadrul unei autorităţi, sens în care în urma finalizării procedurii de evaluare, prin raportare la prevederile legale aplicabile în materie, inspectorul de integritate a identificat elemente în sensul existenţei unui conflict de interese întrucât domnul A., în perioada deţinerii mandatului de primar al comunei Mănăştiur, judeţul Timiş (2008 - 2012), a semnat şi aprobat mai multe contracte (de administrare si concesiune), precum şi documentele aferente acestora încheiate între Primăria comunei Mănăştiur şi B., asociaţie în cadrul căreia C. (soţia acestuia) deţinea calitatea de membru fondator începând cu data de 25.05.2010 şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Director în perioada 25.05.2010 - 03.05.2012.

Susţine recurenta că, în mod contrar celor reţinute de instanţa de fond, pentru existenţa conflictului de interese, este suficient ca în procesul de luare a unei decizii să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiţie ce, în speţa de faţă, a fost îndeplinită în momentul în care intimatul reclamant a procedat, în calitate de reprezentant al comunei Mănăştiur, judeţul Timiş, la semnarea contractelor de administrare, respectiv, de concesiune, contracte prin care s-au cedat către B. terenurile proprietatea comunei Mănăştiur, încălcând prevederile art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Totodată, menţionează recurenta că judecătorul fondului s-a oprit, în mod nelegal, doar asupra prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, omiţând să observe că în exercitarea funcţiei, intimatul-reclamant A. avea îndatorirea să anticipeze faptul că deciziile sale, respectiv modul cum îşi exercită atribuţiile, nu pot fi percepute ca fiind imparţiale, date cu respectarea principiului integrităţii şi că primează interesul public în raport cu interesul său personal de natură patrimonială.

În situaţia de faţă, cedarea - preluarea în administrare cu titlu gratuit a unor suprafeţe de 405,23 ha din păşunile comunale, respectiv concesionarea prin atribuire directă a unor suprafeţe de 389 ha din păşunile comunale către B. pe o perioadă de 10 ani, conturează anticiparea beneficiului Asociaţiei din care făcea parte şi soţia intimatului - reclamant, câtă vreme terenurile au fost cedate/concesionate în vederea obţinerii de către Asociaţie a unui sprijin financiar, conform legislaţiei în domeniu, sprijin financiar ce constituie o sursă de finanţare pentru asociaţie, conform prevederilor art. 12. 1 din statutul acesteia.

De asemenea, trimite recurenta şi la prevederile art. 30 din acelaşi statut, potrivit cărora Adunarea Generală poate să hotărască acordarea unor prime sau recompense băneşti membrilor Consiliului Director, altor membrii asociaţi, precum şi altor persoane ce ajută la realizarea scopurilor asociaţiei.

Mai arată recurenta că, în mod contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu era necesar să se identifice un beneficiu imediat pentru soţia intimatului, fiind suficientă existenţa unor potenţiale beneficii pe care aceasta ar fi putut să le dobândească, fiind astfel dovedit interesul personal de natură patrimonială, conform definiţiei enunţate în Legea nr. 161/2003.

4. Apărarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea depusă în litigiul pendinte, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii drept legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.

A arătat intimatul că prin calea de atac exercitată, recurenta a invocate chestiuni care nu au fost invocate în faţa instanţei de fond, nici prin întâmpinarea depusă şi nici prin raportul de evaluare contestat, reprezentând aspecte ce nu au făcut obiectul analizei primei instanţe şi care nu pot fi evocate acum, "omisso medio", direct în faţa instanţei de recurs. Susţine intimatul că într-un astfel de context se plasează aspectele prin care recurenta evocă natura sprijinului financiar de care urma să beneficieze B. sau prevederile statutului privind acordarea unor prime sau recompense băneşti membrilor consiliului director.

Susţine intimatul că aspectele dezlegate de prima instanţă privind neindicarea, în concret, a folosului material generat de semnarea contractelor care vizează o asociaţie cu scop nepatrimonial, ce nu are patrimoniu comun cu soţia reclamantului, nu au fost combătute de recurentă, drept pentru care considerentele de fapt şi de drept pentru care prima instanţă a admis acţiunea nu mai pot fi supuse analizei instanţei de control judiciar.

Apreciază intimatul că recurenta a invocat chestiuni de ordin general, fără să arate în mod concret care este beneficiul patrimonial creat soţiei intimatului A., faptul că statutul Asociaţiei prevede că Adunarea Generală poate să hotărască acordarea unor prime sau recompense băneşti membrilor consiliului director, altor membrii asociaţi precum şi altor persoane, nefiind suficient spre a se reţine indicarea unui folos material, neexistând vreo dovadă privind primirea unei eventuale sume de bani de către un membru al asociaţiei, drept consecinţă directă a concesionarii unui teren.

Susţine, de asemenea, intimatul, reiterând, în esenţă, aspectele expuse de Curtea de Apel Bucureşti în cuprinsul hotărârii sale, că de esenţa conflictului de interese, astfel cum este definit în legea cadru, este existenţa interesului personal de natură patrimonială, apreciind intimatul că judecătorul fondului, prin reţinerea incidenţei tuturor textelor legale invocate de ANI, a constatat faptul că recurenta nu a dovedit care este folosul patrimonial concret obţinut de intimat sau de soţia sa prin semnarea contractelor, neexistând un raport cauză-efect între semnarea contractelor de concesiune şi obţinerea unui folos patrimonial.

De asemenea, mai arată că nu a participat la luarea unei decizii care să asigure un folos material pentru sine, pentru soţia sa ori rudele sale de gradul I, nefiind implicat în luarea deciziei de atribuire a contractelor de administrare şi concesiune, semnarea acestora fiind efectul deciziei Consiliului Local, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (5), lit. a) din Legea nr. 215/2001.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul şi normele legale incidente, dar şi de apărările expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/17.03.2017, prin care recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, a reţinut în sarcina sa, ca primar al comunei Mănăştiur, judeţul Timiş, faptul că nu a respectat, în cursul exercitării mandatului exercitat în perioada 2008-2012, dispoziţiile art. 70, 71 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispoziţiile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, întrucât, într-o astfel de calitate a semnat şi aprobat mai multe contracte de administrare şi concesiune, precum si documentele aferente acestora încheiate între Primăria comunei Mănăştiur şi B., asociaţie în cadrul căreia C. (soţia persoanei evaluate) deţinea, începând cu data de 25.05.2010, calitatea de membru fondator, exercitând în perioada 25.05.2010 - 03.05.2012 şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Director în cadrul asociaţiei.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/17.03.2017, însă, din considerentele sentinţei civile nr. 3906 din 24 octombrie 2017, rezultă că singurele aspecte apreciate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca fiind apte a genera nulitatea raportului de evaluare au fost cele ale neindicării, în cuprinsul unui astfel de act administrativ, a unui folos material concret generat soţiei intimatului -reclamant prin semnarea contractelor de administrare şi concesiune şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi actele semnate cu o organizaţie neguvernamentală, restul motivelor de nelegalitate ale raportului evocate de reclamant prin acţiunea în contencios administrativ fiind respinse de prima instanţă.

În acest context, aspectele evocate de intimatul - reclamant prin întâmpinare, privind faptul că intimatul nu a participat la luarea unei decizii care să asigure un folos material pentru sine, pentru soţia sa ori rudele sale de gradul I şi nu a fost implicat în luarea deciziei de atribuire a contractelor de administrare şi concesiune, semnarea acestora fiind efectul deciziei Consiliului Local, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (5) lit. a) din Legea 215/2001, nu mai pot fi reanalizate în faza de judecată a recursului, câtă vreme au fost apreciate ca nefiind întemeiate de instanţa de fond, iar astfel de considerente ale judecătorului fondului nu au fost atacate cu recurs de către intimat.

Cât priveşte soluţia de anulare a raportului de evaluare nr. x/17.03.2017, prin reţinerea neindicării concrete a unui folos material şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi aprobările date în vederea încheierii unor contracte cu o persoană juridică fără scop patrimonial, aceasta a fost criticată de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin evocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critici pe care Înalta Curte le apreciază drept fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar apreciază că nu pot fi reţinute apărările intimatului - reclamant privind caracterul de noutate al aspectelor învederate de recurentă prin calea de atac exercitată, câtă vreme acestea nu reprezintă pretenţii noi în recurs sau apărări având o cauză juridică diferită de cele deja exhibate, ci sunt doar, în sensul art. 478 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., explicitări cuprinse implicit în apărările formulate de recurentă în faza de judecată a fondului. Astfel, aspectul calităţii soţiei reclamantului de membru fondator al B. şi de vicepreşedinte al Consiliului Director al acesteia, drept elemente de natură a proba existenta unui interes personal de natură patrimonială, au fost învederate de recurentă atât prin Raportul de evaluare nr. x/17.03.2017, dar şi prin apărările realizate în faza de judecată a fondului, iar explicarea sensului unor astfel de apărări, nu poate fi un demers care să intre în categoriile menţionate în punctele (2) şi (3) ale art. 478 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond privind neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor reglementate de art. 70 din Legea nr. 161/2003, apreciind că natura elementelor evocate de recurenta - pârâtă prin raportul de evaluare se încadrează în parametrii noţiunii de identificare a interesului personal de natură patrimonială, reglementaţi în plan legal de prevederile sus menţionatului art. 70, coroborat cu art. 76 din acelaşi act normativ şi cu art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Astfel, dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 definesc conflictul de interese, prin prisma existenţei posibilităţii ca interesul personal să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de către un demnitar.

Totodată, "interesul personal" prevăzut la art. 75 din Legea nr. 393/2004 se referă în mod complex la natura interesului alesului local care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului, şi posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj chiar pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care are o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia, sfera conflictului de interese reglementat de această lege fiind mai largă.

Având în vedere că primarul este un ales local astfel cum această categorie este reglementată de art. 2 alin. (1) din acest din urmă act normativ, legalitatea raportului de evaluare impunându-se a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma interpretării tuturor prevederilor legale incidente coroborate, Înalta Curte nu poate primi silogismul logico -juridic al primei instanţe, în virtutea căruia aceasta a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003, întrucât nu a fost învederat concret folosul material produs intimatului -reclamant sau soţiei acestuia.

Aminteşte Înalta Curte că în temeiul art. 71 din Legea nr. 161/2003 "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleşilor locali, "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;(…)."

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Totodată, art. 13 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, prevede astfel:

"Conflictul de interese apare atunci când funcţionarul public are un interes personal care influenţează sau pare că influenţează îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate. Interesele private ale funcţionarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau apropiaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care funcţionarul public le are faţă de persoanele enumerate mai sus".

Instanţa de recurs reţine că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului şi al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o demnitate/funcţie publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese, raţiunea fiind aceea de a garanta principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei decizionale şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, prin sancţionarea situaţiilor în care interesul privat ar putea prevala asupra interesului public, în exercitarea acestora.

Din actele dosarului rezultă că Primăria comunei Mănăştiur, reprezentată legal prin primar A., în calitate de proprietar, a încheiat la nivelul anului 2010 cu B. un contract de administrare având drept obiect " cedarea - preluarea în administrare, cu titlu gratuit a unor suprafeţe de 405,23 ha din păşunile comunale, în vederea întocmirii documentaţiei de obţinere a sprijinului financiar pe unitate de suprafaţă ce se acorda conform legislaţiei aplicabile momentului respectiv. De asemenea, la nivelul anului 2012 între aceeaşi Asociaţie şi Primăria Mănăştiur, prin primar, s-a încheiat contractul de concesiune prin atribuire directă a unor suprafeţe de 388 ha din păşunile comunale pentru o perioadă de 10 ani, în vederea întocmirii documentaţiei de obţinere a sprijinului financiar pe unitate de suprafaţă în scopul administrării păşunilor comunale.

Deşi este adevărat că, în esenţă, organizaţiile non - guvernamentale, precum o asociaţie, nu au, ele în sine, un scop patrimonial, iar patrimoniul acestora nu este comun cu cel al membrilor acestora, care nu primesc dividende, Înalta Curte observă că astfel de elemente nici nu au fost evocate prin raportul de evaluare drept aspecte ce ar creiona conţinutul beneficiului patrimonial.

Prin actul administrativ emis, ANI a antamat calitatea soţiei intimatului - reclamant de membru fondator al Asociaţiei şi funcţia deţinută de aceasta în cadrul Consiliului Director (de vicepreşedinte), drept element de natură a proba existenţa unui interes personal de natură patrimonială. Or, din această perspectivă analiza existenţei unui potenţial beneficiu patrimonial trebuia realizată în planul reglementărilor statutare aplicabile la nivelul asociaţiei, respectiv din perspectiva verificării atribuţiilor şi beneficiilor stabilite în favoarea membrilor fondatori şi a membrilor ce deţin funcţii în cadrul organelor de conducere a persoanei juridice de drept privat în discuţie.

Or o astfel de analiză nu a fost realizată de prima instanţă, aceasta omiţând să dea eficienţă prevederilor art. 12.1 din Statutul Asociaţiei, coroborate cu art. 30 din acesta, ce evidenţiază că, resursele obţinute de la bugetul de stat (precum subvenţiile financiare achitate de APIA) reprezintă o sursă de finanţare a activităţii asociaţiei, că realizarea demersurilor aferente obţinerii unor astfel de subvenţii reprezintă o îndeplinire a scopurilor asociaţiei, iar într-un astfel de context Adunarea Generală a asociaţiei putea să hotărască acordarea unor prime sau recompense băneşti membrilor Consiliului Director, altor membrii asociaţi, precum şi altor persoane ce ajută la realizarea scopurilor asociaţiei.

Întrucât atât perfectarea, la nivelul anului 2010 a contractului de administrare pentru o suprafaţă de 405,23 ha din păşunile comunale, iar ulterior a actelor adiţionale de prelungire a duratei unui astfel de contract, cât şi perfectarea, la nivelul anului 2012, a contractului de concesiune prin atribuire directă a unor suprafeţe de 388 ha din păşunile comunale pentru o perioadă de 10 ani, s-au realizat în vederea întocmirii documentaţiei de obţinere a sprijinului financiar pe unitate de suprafaţă în scopul administrării păşunilor comunale, este evident că intimatul - reclamant avea posibilitatea anticipării unui potenţial beneficiu patrimonial ce ar fi putut fi acordat soţiei sale urmare a semnării între asociaţia în cadrul căreia aceasta deţinea calitatea de membru fondator şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Director şi Comuna Mănăştiur a contractelor de administrare, respectiv concesiune a păşunilor comunale.

Înalta Curte nu poate valida aspectele evocate de instanţa de fond, privind necesitatea indicării, în concret, a folosului material generat de semnarea contractelor (aspecte reiterate şi de intimatul - reclamant prin întâmpinare), întrucât interpretarea dată în jurisprudenţa instanţei supreme sintagmei "interes personal", din dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, este în sensul că determinant pentru atragerea sancţiunii conflictului de interese este simplul fapt al posibilităţii anticipării unui potenţial beneficiu, al prefigurării acestuia, nepunându-se în discuţie existenţa propriu-zisă, materializată, a beneficiului ori a unui folos, raţiunea instituirii conflictului de interese care intră sub incidenţa Legii nr. 161/2003 fiind aceea de a asigura eliminarea subiectivismului şi interesului particular ori de grup în cadrul forurilor decizionale ale autorităţilor publice. Astfel de aspecte rezultă în mod neechivoc din forma redacţională a sus indicatului text normativ, în care legiuitorul utilizează sintagmele "să anticipeze" şi "ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj". Faptul că, în anumite situaţii, există şi beneficii evaluabile în bani nu înseamnă că aspectul pecuniar concret este determinant pentru atragerea conflictului de interese de natură administrativă.

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată îndeplinită condiţia interesului personal de natură patrimonială a intimatului -reclamant, la momentul încheierii actelor juridice arătate, acesta putând prefigura obţinerea unui beneficiu/folos pentru soţia sa, caracterul patrimonial fiind dovedit de prevederile statutare aplicabile la nivelul asociaţiei, coroborat cu scopul pentru care actele juridice semnate de intimatul -recurent, în calitatea sa de primar al Comunei Mănăştiur, au fost perfectate cu B..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că este fondat recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civilă nr. 3906 din 24 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civilă nr. 3906 din 24 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.