Territorial competence for administrative labor claims: union as representative vs. exclusive jurisdiction of plaintiff domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Maramureş Tribunal, ruling that this court prevailed in the jurisdictional contest over the Dolj Tribunal. The underlying dispute involved a labor law claim brought by a public administration union on behalf of three members against the county pension house, seeking a 15% increase in basic monthly salary for job complexity and the payment of back wages from July 2017. The jurisdictional conflict arose because the Dolj Tribunal initially claimed exclusive competence under Article 10(3) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 212/2018), which mandates that claims filed by private legal entities must be addressed to the court of their domicile or headquarters; however, the High Court determined that the union was acting solely as a representative and not the claimant itself, while the individual members, who reside in Maramureş, were the actual plaintiffs. Consequently, applying the general territorial competence rules for administrative litigation, the High Court rejected the application of the uniform interpretation established in Decision No. 1/2013 (which was specific to labor jurisdiction disputes under the Labor Code) and held that the Maramureş Tribunal had exclusive territorial competence based on the plaintiffs' domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Territorial competence for administrative labor claims: union as representative vs. exclusive jurisdiction of plaintiff domicile: The underlying dispute involved a labor law claim brought by a public administration union on behalf of three members against the county pension house, seeking a 15% increase in basic monthly salary for job complexity and the payment of back wages from July 2017. The jurisdictional conflict arose because the Dolj Tribunal initially claimed exclusive competence under Article 10(3) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 212/2018), which mandates that claims filed by private legal entities must be addressed to the court of their domicile or headquarters; however, the High Court determined that the union was acting solely as a representative and not the claimant itself, while the individual members, who reside in Maramureş, were the actual plaintiffs. Consequently, applying the general territorial competence rules for administrative litigation, the High Court rejected the application of the uniform interpretation established in Decision No. 1/2013 (which was specific to labor jurisdiction disputes under the Labor Code) and held that the Maramureş Tribunal had exclusive territorial competence based on the plaintiffs' domicile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the operative part to establish the competence of the Maramureş Tribunal to resolve the case after the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.12.2018, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "A." pentru membrii de sindicat B., C., D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, obligarea pârâtei să stabilească şi să acorde reclamanţilor majorarea salariului de bază lunar cu 15% pentru complexitatea muncii, începând cu data executării sentinţei şi să le acorde despăgubiri în consecinţă, constând în diferenţele salariale, începând cu data de 1 iulie 2017 până la data executării sentinţei, actualizate, plus dobânda legală.
2. Hotărârile care au declanşat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2503 din 10 decembrie 2018, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, în actuala redactare stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.
Dispoziţiile legal mai sus citate reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 382 din 14 martie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, a admis excepţia privind necompetenţa sa teritorială, invocată de reclamant şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
A constatat conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 135 din C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Maramureş a reţinut că sindicatul a acţionat în calitate de reclamant, reprezentarea membrilor de sindicat B., C. şi D. fiind o consecinţă subsecventă şi implicită a "competenţei" legale a sindicatului de a deţine calitatea procesuală activă care nu are consecinţe sub aspectul competenţei teritoriale.
În condiţiile în care sindicatul a ales ca fiind competentă instanţa de la sediul său, instanţa învestită nu poate cenzura această alegere, fără a goli de conţinut dreptul legal consacrat de art. 111 respectiv art. 116 C. proc. civ.
În altă ordine de idei speţa este similară celei care a fundamentat "interogarea" Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soldată în Decizia RIL nr. 1/2013 la care de altfel face referire instanţa de trimitere dându-i o interpretare contrară sensului ei, lipsit de echivoc.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la acordarea unor drepturi salariale către reclamanţi, prin raportare la prevederile Legii nr. 153/2017.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 10.12.2018), care statuează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...)".
Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:
"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".
Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Administraţiei Publice "A." nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece au calitatea de titulari dreptului pretins, precum şi interesul promovării acţiunii.
În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.
Înalta Curte, având în vedere că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Maramureş, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "A." pentru membri de sindicat B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.
GGC - GV