Negative conflict of jurisdiction regarding post-appeal territorial competence after cassation remand
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Iași Court of Appeal, ordering it to assume jurisdiction for the retrial of the case. The dispute arose from a company's challenge to tax assessment decisions and inspection reports issued by a local tax administration and a regional tax authority, which sought the annulment of these acts for a rejected VAT refund. After the Court of Appeal had previously quashed the initial dismissal and remanded the case for retrial, the Iași Court declined jurisdiction based on territorial incompetence, while the Bacău Court also declined jurisdiction, creating a conflict where both courts asserted the other was competent. The Supreme Court held that the earlier appellate decision, which did not address territorial competence, created a binding res judicata effect that precluded the lower court from re-examining its own jurisdiction during the retrial; consequently, based on Article 135 of the Code of Civil Procedure and the finality of the appellate ruling, the original forum (Iași) retained exclusive competence to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 130 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 501 alin. (1) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction regarding post-appeal territorial competence after cassation remand: The dispute arose from a company's challenge to tax assessment decisions and inspection reports issued by a local tax administration and a regional tax authority, which sought the annulment of these acts for a rejected VAT refund. After the Court of Appeal had previously quashed the initial dismissal and remanded the case for retrial, the Iași Court declined jurisdiction based on territorial incompetence, while the Bacău Court also declined jurisdiction, creating a conflict where both courts asserted the other was competent. The Supreme Court held that the earlier appellate decision, which did not address territorial competence, created a binding res judicata effect that precluded the lower court from re-examining its own jurisdiction during the retrial; consequently, based on Article 135 of the Code of Civil Procedure and the finality of the appellate ruling, the original forum (Iași) retained exclusive competence to hear the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia de Administrarea Fiscală şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, anularea Deciziei nr. 3780/2016 emisă de pârâta DGRFP Iaşi, anularea Deciziei de impunere nr. x/26.06.2015 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală din data de 26.06.2015, încheiate de AJFP Bacău, pentru suma de 50323 de RON reprezentând TVA respins la rambursare.
Prin Sentinţa nr. 1472/CA din data de 22 septembrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea hotărârii recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 1034 din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 1472/2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iaşi.
2. Hotărârile care au declanşat conflictul negativ de competenţă
Cauza a fost înregistrată, în rejudecare pe fond după casare cu trimitere, pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 mai 2018.
2.1. Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa nr. 1930 din 12 decembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamanta are sediul în Bucureşti şi a ales să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului.
Referitor la pârât, în cazul de faţă, această calitate revine emitentului actului administrativ - fiscal contestat. Cum litigiul de faţă a fost determinat de emiterea deciziei de impunere nr. x/26.06.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală din 26.06.2015, acte administrative emise de AJFP Bacău, rezultă că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Bacău.
Împrejurarea că DGRFP Iaşi este instituţia care a soluţionat contestaţia administrativă formulată de reclamantă nu poate atrage o prorogare de competenţă teritorială, întrucât actele administrative care au determinat demersurile jurisdicţionale ale reclamantei sunt emise de AJFP Bacău.
2.2. La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 101 din 20 februarie 2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 135 din C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
Instanţa a reţinut că reclamanta avea sediul la data introducerii cererii, la Bucureşti, iar emitentul unuia dintre actele contestate, era DGRFP Iaşi, astfel încât reclamantul a făcut o alegere de competenţă la sediul autorităţii emitente a actului vătămător.
Prin urmare, din moment ce reclamantul a înţeles să învestească Tribunalul Iaşi cu soluţionarea cauzei sale, aceasta fiind competentă după criteriile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa nu putea declina cauza în favoarea unei alte instanţe, chiar dacă şi aceea competentă după unul dintre criterii, alegerea fiind numai a reclamantului.
Mai mult, declinarea de competenţă nu a respectat şi alte dispoziţii legale.
Astfel, instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei, a respins excepţia necompetenţei teritoriale, pe care o invocase din oficiu, pronunţându-se şi pe fondul cauzei, iar decizia de casare a vizat doar punerea în discuţie a introducerii în cauză a emitentului unora dintre actele contestate, nefiind cenzurată soluţia asupra competenţei, care a rămas în autoritate de lucru judecat.
Mai mult, chiar şi în ipoteza în care s-ar admite că prin casare s-ar fi ajuns, în rejudecare, din nou la termenul prevăzut de art. 130 C. proc. civ. în care instanţa este obligată să-şi verifice competenţa, din actele procedurale ale dosarului (în rejudecare) rezultă că invocarea excepţiei şi declinarea s-a produs după schimbarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a AJFP Bacău.
Or, potrivit art. 130 C. proc. civ., instanţa este obligată să-şi verifice competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, iar o astfel de competenţă odată stabilită, nu poate fi modificată în urma schimbării cadrului procesual fie cu privire la părţi sau la obiect.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta SC A. SRL a învestit Tribunalul Iaşi cu o cerere în contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale emise de autorităţi publice locale.
Tribunalului Iaşi a stabilit că este competent material şi teritorial să soluţioneze cauza, pronunţându-se pe fondul cererii de chemare în judecată, iar competenţa sa teritorială nu a făcut obiectul recursului soluţionat de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 1034 din 24 aprilie 2018.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 1472/2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iaşi, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, se impunea punerea în discuţia părţilor a necesităţii introducerii în cauză a AJFP Bacău, ca emitent al unuia dintre actele fiscale a căror anulare s-a cerut.
Potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.", iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."
Astfel, modalitatea în care instanţa de recurs, prin decizia de casare, a dezlegat un aspect litigios se impune fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşat definitiv un aspect al litigiului.
Aceste dispoziţii nu lasă loc de interpretare, instanţa de trimitere fiind obligată să respecte hotărârea instanţei de recurs, astfel că necompetenţa teritorială a Tribunalului Iaşi de a soluţiona cauza în primă instanţă nu mai putea fi invocată în cursul rejudecării după casare cu trimitere.
În consecinţă, competenţa de rejudecare a cauzei de către Tribunalul Iaşi, după casarea definitivă cu trimitere spre rejudecare, nu mai putea face obiectul controlului acestei instanţe, care trebuia să procedeze la rejudecarea pe fond a cauzei.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.
GGC - GV