Annulment claim over CSM opinion on judicial independence sent to Court of Appeal on jurisdictional split.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) upheld its own exception of lack of material jurisdiction, declined jurisdiction, and referred the case to the Bucharest Court of Appeal (8th Administrative and Tax Disputes Section), ruling definitively; the Bucharest Court of Appeal therefore retains the case. The dispute arose from an action by two private individuals seeking annulment of Decision No. 435/19.04.2018 of the Plenum of the Superior Council of Magistracy (CSM), which "appreciated" that a prosecutor's office request for documents in a pending case could violate judicial independence, along with suspension of the act and moral damages of 1 leu, based on Law No. 554/2004 on administrative litigation; the Bucharest Court of Appeal had declined jurisdiction in favor of the High Court under Article 29(5) and (7) of Law No. 317/2004, deeming the decision to concern judges' careers and rights. The High Court reversed that reasoning, holding that the challenged act was not a dispositional decision on judicial career or rights—the judges involved had not initiated the procedure and the operative text merely "appreciated" a situation—so the action was an ordinary administrative annulment claim under Law No. 554/2004, which falls within the material jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal under Articles 8, 11, and 15 of that law, applied via Article 135(2) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Annulment claim over CSM opinion on judicial independence sent to Court of Appeal on jurisdictional split: Instanţa de fond a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (5), (7) din Legea nr. 317/2004, întrucât prin Hotărârea contestată nr. 435/19.04.2018 a Plenului CSM a statuat cu privire la independenţa unor judecători, iar "aceasta intră în sfera hotărârilor ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea în totalitate a Hotărârii nr. 435 emisă de pârât la data de 19.04.2018. Au mai solicitat suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare, obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1 leu, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 4889 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de astăzi instanţa a pus din oficiu în discuţie competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Acţiunea reclamanţilor are ca obiect anularea "actelor administrative reprezentate de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 435/19.04.2018, suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii precum şi în raport de soluţie, obligarea pârâtei la plata de daune morale de 1 leu".
Ca temei de drept au fost indicate dispoziţiile art. 8,11,15 ş.u din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Rezultă că instanţa a fost investită cu o acţiune în contencios administrativ de anulare a unui act administrativ.
De altfel, reclamanţii urmând această procedură formulează şi plângere prealabilă împotriva a ceea ce au denumit act administrativ.
Mai mult, respectiva plângere a fost soluţionată faptul că a fost respinsă prin vot ca inadmisibilă cu majoritate de 9 la 8 fiind doar o chestiune de fapt.
Instanţa de fond a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (5), (7) din Legea nr. 317/2004, întrucât prin Hotărârea contestată nr. 435/19.04.2018 a Plenului CSM a statuat cu privire la independenţa unor judecători, iar "aceasta intră în sfera hotărârilor ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor.
Hotărârea Plenului CSM nr. 435/12 aprilie 2018 are ca dispozitiv "Apreciază că adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de solicitare a unor înscrisuri într-un dosar al instanţei este de natură a încălca independenţa judecătorilor din compunerea completului de judecată investit cu soluţionarea dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti".
În acest dosar spre deosebire de cele în care judecătorii cer apărarea independenţei sesizarea Plenului a fost făcută de persoane fizice (nemagistraţi) judecătorii completului din acel dosar nefiind implicaţi în procedura desfăşurată.
Totodată, nu ei au contestat hotărârea.
Formula dispozitivului nu se referă nici ea la un act de dispoziţie, ci doar se "apreciază" astfel că nu se poate vorbi despre o "hotărâre privind cariera şi drepturile judecătorilor", în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, care să atragă competenţa de soluţionare în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din contră faţă de obiectul acţiunii indicat de reclamanţi în mod expres, este vorba despre o cerere în anularea unui act administrativ promovată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în acest sens competenţa revenind Curţii de Apel Bucureşti investită de altfel de către reclamantă.
În aceste condiţii în raport de obiectul cererii indicat de reclamanţi procedura prealabilă urmată, precum şi rangul instanţelor implicate, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti cu observarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.
Aşadar, faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze cererea reclamanţilor Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2019.
GGC - GV