Revision rejected: final ruling on environmental fund tax obligations stands after court finds no excess of referral.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x din 08.08.2014 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 08.08.2014 şi împotriva Deciziei nr. 69/07.10.2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia înregistrata la Administraţia Fondului pentru Mediu în temeiul art. 205 C. proc. fisc. , toate emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea actelor anterior menţionate, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumei de 7.193.564 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 297 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

A anulat în parte a Decizia nr. 69/07.10.2014 de soluţionare a contestaţiei şi actele subsecvente: Decizia de impunere nr. x/08.08.2014 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/08.08.2014, emise de pârâtă, pentru suma de 6.973.486 RON, din care: 4.091.635 RON obligaţie fiscală principală şi 2.881.851 RON accesorii, exonerând pe reclamantă de plata acesteia.

A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6.973.486 lei.

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea acţiunii introductive de instanţa.

2. Decizia ce face obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 1928 din 14 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei civile nr. 297 din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă atacată şi, în rejudecare, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a concluzionat, în esenţă, că organele de control au apreciat în mod corect în sensul că la verificarea modului de îndeplinire a obiectivelor de valorificare/reciclare nu se poate ţine seama decât de ambalajele predate strict în acest scop unui operator economic autorizat, ceea ce presupunea efectuarea unor menţiuni în acest sens pe factura de predare aşa cum impunea art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005.

3. Calea extraordinară de atac exercitată

La data de 30 octombrie 2018, revizuenta A. SRL a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1928 din 14 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În esenţă, revizuentul a susţinut că, prin recursul promovat, AFM a recurat doar motivarea Curţii de Apel referitoare la îndeplinirea obiectivului de reciclare, dar nu şi formula de calcul şi concluziile raportului de expertiză omologat de instanţa de fond, care au stabilit obligaţii suplimentare de 88.009 RON.

În aceste condiţii, instanţa de recurs putea, din punct de vedere procedural, doar să schimbe motivarea şi să menţină acelaşi dispozitiv, ea nefiind învestită cu analizarea metodei de calcul aplicată în raportul de expertiză omologat de instanţa de fond.

Înalta Curte era obligată să judece recursul doar raportându-se la ceea ce s-a invocat prin motivele de recurs formulate şi nu putea pronunţa o decizie cu privire la alte chestiuni decât cele invocate de recurentă. Acestea conţineau exclusiv critici referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi interpretat în mod greşit prevederile legale ale art. 33 alin. (4) din Ordinul MMGA nr. 578/2006. Recurenta nu a cerut reaprecierea probei cu expertiză.

4. Apărările intimatei

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

II. Decizia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Revizuentul a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăşi limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.

În esenţă, prin criticile formulate, revizuentul susţine că instanţa de recurs a depăşit limitele învestirii sale, criticile formulate în recurs priveau doar aspectul neîndeplinirii, de către A. SRL, a obiectivelor de reciclare, fără a fi contestată expertiza realizată de instanţa de fond sau metoda de calcul a obligaţiilor suplimentare de plată.

În sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin "lucru cerut" se înţeleg strict cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii.

În prezenta speţă, prin hotărârea atacată cu recurs, instanţa de fond a reţinut că împrejurarea că reclamanta a nesocotit prevederile art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 şi art. 33 alin. (4) din Metodologia aprobată prin Ordinul MMGA nr. 578/2006, omiţând să insereze în documentele de însoţire a deşeurilor din ambalaje predate contractanţilor, menţiunea că încredinţarea deşeurilor se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale privind valorificarea/reciclarea, poate constitui temei pentru angajarea răspunderii contravenţionale, conform prevederilor art. 26 alin. (1), lit. e) din H.G. nr. 621/2005, însă nu poate justifica neluarea în calcul a cantităţilor de deşeuri astfel predate, cu ocazia verificării realizării obiectivelor anuale în vederea determinării situaţiei fiscale a reclamantei.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare a deşeurilor din ambalaje, iar omisiunea de a menţiona în facturi faptul că deşeurile erau predate în scopul îndeplinirii acestor obiective nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care deşeurile respective au fost valorificate efectiv de societăţile autorizate cărora le-au fost predate sau de alţi operatori economici specializaţi.

De asemenea, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu agenţi economici care au valorificat deşeurile, nu aduce atingere obiectivului anual de valorificare, întrucât dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 578/2006 nu fac nicio referire cu privire la natura juridică a contractului ce trebuie încheiat între operatorul economic şi agentul valorificator.

A mai reţinut că reclamanta nu avea obligaţia de a încheia contracte cu agenţi economici autorizaţi, dispoziţiile art. 18 alin. (1), lit. b) şi alin. (2) din H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor din ambalaje, stabilind numai obligaţia de predare a deşeurilor din ambalaje către agenţi economici specializaţi.

Instanţa de control judiciar, a cărei hotărâre este supusă revizuirii, a fost învestită cu recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei sus menţionate, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii introductive de instanţa, susţinându-se că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 şi art. 33 alin. (4) din Ordinul MMGA nr. 578/2006.

Instanţa de control judiciar a acţionat în limitele în care a fost învestită, anume examinând legalitatea sentinţei recurate din perspectiva motivului de recurs invocat şi pronunţându-se asupra aplicării textelor legale analizate de prima instanţă, care au stat la baza actelor contestate şi a stabilirii obligaţiilor revizuentei.

Nu se poate reţine, astfel, incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În fapt, constată Înalta Curte, se invocă doar formal ipoteze de revizuire a unei decizii definitive, tinzându-se la reformarea hotărârii instanţei de recurs.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1928 din 14 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV