Revision inadmissible for lack of identity of parties, object, and cause in contradictory discrimination judgments

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.11.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în temeiul art. 20 alin. (10) din O.C. nr. 137/2000 şi al art. 6 din Legea nr. 554/2004 a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 382 din data de 28.06.2017. pronunţată de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării - Autoritate de Stat Autonomă, în Dosarul nr. x/2016 al Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării - Autoritate de Stat Autonomă.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3286 din 10 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A.

A reţinut instanţa că încălcare de către CNCD a prevederilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare nu este de natură să atragă în mod necondiţionat nulitatea Hotărârii CNDC nr. 382/28.06.2017, ci doar în condiţiile în care autorului sesizării de discriminare i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ-jurisdicţional, pentru a cărui adoptare a fost reglementată procedura de citare anterioară a părţilor.

Totodată, pretinsa vătămare care a fost cauzată reclamantului prin încălcarea de către CNCD a prevederilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 a fost înlăturată prin faptul că, în faţa instanţei de judecată, acesta a avut posibilitatea de a-şi susţine poziţia cu privire la fapta de discriminare reclamată, respectându-se, astfel, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare.

Însă, în concret, reclamantul este de rea-credinţă în ce priveşte încălcarea de către CNCD a prevederilor art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta a fost citat în procedura administrativ-jurisdicţională care s-a derulat în faţa CNCD .

1.3. Împotriva Sentinţei civile nr. 3286 din 10 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., solicitând anularea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a susţinut că există contradictorialitate între Sentinţa civilă nr. 3286 din 10.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017 şi Decizia civilă nr. 1243/19.03.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012, în ceea ce priveşte părţile care trebuie citate în procedura administrativă, respectiv procedura judiciară.

A susţinut că citarea părţilor este obligatoriu a fi luată pentru respectarea principiului contradictorialităţii, astfel încât în mod greşit a statuat Curtea de Apel Bucureşti că "pretinsa vătămare care a fost cauzată reclamantului prin încălcarea de către CNCD a prevederilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare a fost înlăturată prin faptul că, în faţa instanţei de judecată, aceştia au avut posibilitatea de a-şi susţine poziţia cu privire la fapta de discriminare reclamată, respectându-se, astfel, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare."

Vătămarea revizuentului, recunoscută de instanţa de fond, nu a fost înlăturată prin faptul că în faţa instanţei de judecată acesta a avut posibilitatea de a-şi susţine poziţia cu privire la fapta de discriminare reclamată, deoarece revizuentul ar fi avut această posibilitate dacă la judecată ar fi fost citate toate părţile din procedura administrativă, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

1.4. Legal citat, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susţinând, în esenţă, că hotărârile potrivnice nu întrunesc cerinţa triplei identităţi de cauză, obiect şi părţi, astfel încât Sentinţa civilă nr. 3286 din 10.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1243/19.03.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând cauza, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, revizuentul a argumentat incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie pronunţată în aceeaşi pricină; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de revizuent în susţinerea cererii sale nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispoziţiile legale invocate ca temei al căii extraordinare de atac declarată.

Revizuentul a argumentat că există contradictorialitate între Sentinţa civilă nr. 3286 din 10.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017 şi Decizia civilă nr. 1243/19.03.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012, în ceea ce priveşte părţile a căror citare este obligatorie în cursul procedurii administrative, respectiv judiciare având ca obiect demersurile efectuate în temeiul O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte constată, însă, că:

(i) Prin Sentinţa civilă nr. 3286 din 10.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 382 din data de 28.06.2017 pronunţată de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării.

S-a reţinut, pe de o parte, că pretinsa vătămare care a fost cauzată reclamantului prin încălcarea de către CNCD a prevederilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 a fost înlăturată prin faptul că, în faţa instanţei de judecată, acesta a avut posibilitatea de a-şi susţine poziţia cu privire la fapta de discriminare reclamată, respectându-se, astfel, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, iar, pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta a fost citat în procedura administrativ-jurisdicţională care s-a derulat în faţa CNCD;

(ii) Prin Decizia civilă nr. 1243/19.03.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012, având ca obiect contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 92/26.03.2012 a Colegiului Director al CNCD, a fost admis recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1636 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţa atacată a fost casată şi cauza a fost spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a apreciat că, pentru soluţionarea acţiunii cu care a fost învestită, curtea de apel era datoare a cita, alături de reclamantul-petent A. şi pârâtul CNCD, şi celelalte părţi citate în procedura administrativă, respectiv Comisia socială de analiză a cererilor de locuinţe şi repartizare a locuinţelor a Consiliului Local al Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 6 şi Primăria Sectorului 6 Bucureşti.

În cauza de faţă, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre condiţiile indicate de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, condiţie ce presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care constituie elementele lucrului judecat şi trebuie îndeplinite cumulativ, hotărârile invocate vizând hotărâri diferite ale CNCD.

Prin urmare, nu poate fi reţinută existenţa unei contradicţii cele două hotărâri, în sensul avut în vedere de dispoziţiile legale invocate în motivarea cererii de revizuire.

Raţiunea acestor dispoziţii o constituire evitarea încălcării puterii de lucru judecat, prin co-existenţa a două hotărâri potrivnice, care ar fi imposibil de executat simultan, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietăţii dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în cauze precum Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, sau Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006).

În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, după ce a fost soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; calea extraordinară de atac nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, ipoteză care nu se regăseşte în prezenta speţă.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3286 din 10 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV