Executive department's lack of competence to re-evaluate statutory conditions for compensation of game-caused agricultural damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea pârâtului la punerea în executare de îndată a Deciziei nr. 82/15.10.2015 emisă de Garda Forestieră Suceava, prin plata către reclamantă a sumei de 20.961 RON, reprezentând despăgubirile stabilite în favoarea acesteia, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 20.01.2016 - data comunicării procedurii prealabile şi până la data plăţii efective a despăgubirilor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 127/2016 din 27 iunie 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la punerea în executare a Deciziei nr. 82/15.10.2015 emisă de Garda Forestieră Suceava, prin plata către reclamantă a sumei de 20.961 RON, reprezentând despăgubirile stabilite în favoarea acesteia.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 20.01.2016 şi până la data plăţii efective a despăgubirilor.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 127/2016 din 27 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând casarea în tot a acesteia şi respingerea cererii ca neîntemeiată, argumentând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul a susţinut că, în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) şi d) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008, nu se face dovada că persoana păgubită a solicitat în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acţiuni cu scopul de a preveni producerea unor pagube culturilor de interes cinegetic, precum şi amplasarea în culturile agricole a unor mijloace de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic, permise de lege.

Dovada îndeplinirii obligaţiilor se face prin constatarea la faţa locului de către comisia de constatare şi evaluare a pagubelor existente a mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună sau interes cinegetic, iar în speţă îndeplinirea acestor obligaţii nu se găseşte în procesul-verbal de constatare întocmit de către Garda Forestieră Suceava. Substanţa Aminosol, administrată de SC A. SRL, are proprietatea principală de unui îngrăşământ foliar, care emană, de asemenea, un miros neplăcut pentru animale.

Intimata nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a asigura paza în perioada în care culturile sunt frecventate de vânat.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat, mai întâi, nulitatea recursului, susţinând că, pe de o parte, memoriul de recurs nu conţine motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar, pe de altă parte, aspectele de fapt invocate în memoriul de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Intimata a arătat că prin procesul-verbal nr. x/20.08.2015 întocmit de Comisia pentru constatarea şi evaluarea pagubelor constituită în temeiul art. 3 din H.G. nr. 1679/2008, privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, s-a constatat existenţa pagubelor produse culturilor agricole proprietatea societăţii de fauna de interes cinegetic din fondurile cinegetice nr. 53 - Ţibana şi nr. 54 Ţibăneşti. Potrivit art. 3 din H.G. nr. 1679/2008 s-au evaluat pagubele la suma de 20.961 RON şi s-a stabilit răspunderea civilă pentru aceste pagube. Pe cale de consecinţă, prin Decizia nr. 82/15.10.2015, conform art. 6 alin. (5) şi (6) din H.G. nr. 1679/2008, s-a aprobat procesul-verbal de control de către garda Forestieră Suceava şi s-a stabilit că sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 407/2006 - suportarea despăgubirilor de către autoritatea publică centrală pentru silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

Această decizie este un act administrativ necontestat, care trebuie pus în executare de către Ministerul mediului, Apelor şi Pădurilor, care nu mai poate aprecia cu privire la culpă şi nici nu poate modifica cele constatate prin procesul-verbal nr. x/20.08.2015, neavând atribuţii legale în acest sens.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect cenzurarea refuzului recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor de a achita suma de 20.961 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs culturilor agricole proprietatea intimatei de către fauna de interes cinegetic din fondurile cinegetice nr. 53 - Ţibana şi nr. 54 . Ţibăneşti.

Prima instanţă a apreciat acţiunea întemeiată, reţinând, în esenţă, că, procedând la refuzul soluţionării cererii reclamantei de a se pune în aplicare această decizie, pârâtul şi-a depăşit competenţele ce îi sunt prevăzute de lege, încălcând astfel dreptul legitim al reclamantei la acordarea de despăgubiri, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Din cuprinsul prevederilor art. 3 - 6 din H.G. nr. 1679/2008, rezultă faptul că îndeplinirea condiţiilor pentru stabilirea dreptului la despăgubiri pentru pagubele cauzate de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice se verifică de către o comisie special constituită în acest scop şi se concretizează prin decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba.

Constatarea pagubei se face la cererea scrisă a persoanei păgubite, depusă la primăria localităţii pe teritoriul căreia s-a produs paguba, conform procedurii prevăzute de art. 4 din actul normativ mai sus citat, stabilirea cuantumului despăgubirilor urmând a se realiza tot de către comisie, în funcţie de cheltuielile efectuate de către persoana păgubită până la data producerii pagubei cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii agricole sau silvice, sau, după caz, în funcţie de valoarea de piaţă, în cazul animalelor domestice (art. 6 din H.G. nr. 1679/2008).

Esenţial de precizat este faptul că procesele-verbale încheiate de către comisiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1679/2008 se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba, stabileşte art. 6 alin. (5) din hotărârea de guvern în discuţie iar, potrivit art. 6 alin. (6) din acelaşi act normativ, decizia astfel emisă poate fi contestată potrivit art. 7 şi 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura de constatare a pagubelor produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic şi de stabilire a despăgubirilor cuvenite pentru aceste pagube se finalizează prin emiterea deciziei prevăzute de art. 6 alin. (6) din H.G. nr. 1679/2008, decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură fiind actul administrativ prin care se conferă dreptul la despăgubiri, sau, după caz, se respinge solicitarea la despăgubiri.

Aşadar, ministerul de resort nu are nicio competenţă recunoscută în privinţa procedurii de constatare şi de stabilire a despăgubirilor în aceste situaţii, astfel că argumentele formulate în recurs, prin care se tinde la demonstrarea neîndeplinirii condiţiilor pentru acordarea despăgubirilor, nu sunt pertinente, cât timp ministerul pârât nu are abilitarea legală de a verifica îndeplinirea condiţiilor de despăgubire pentru pagubele produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic.

Odată emis actul administrativ prevăzut de art. 6 alin. (6) din H.G. nr. 1679/2008, acesta fiind reprezentat în speţă prin decizia 82/15.10.2015, emisă de Garda Forestieră Suceava, şi în condiţiile în care acest act administrativ nu a fost revocat sau desfiinţat, ministerul pârât este ţinut la plata despăgubirilor stabilite prin acesta, competenţa recunoscută de lege în această materie ministerului fiind exclusiv aceea de a achita contravaloarea despăgubirilor stabilite şi nicidecum de a proceda la o proprie analiză a dreptului la despăgubiri.

În acest sens, este de observat că, potrivit art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 (unde se află nominalizată şi specia pelicanului comun-sublinierea instanţei) se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

Or, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 nu numai că nu recunosc competenţa autorităţii centrale de a analiza cererile formulate pentru despăgubiri în contextul de referinţă al legii dar, mai mult, precizează că modalitatea de acordare a despăgubirilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi [art. 13 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, forma iniţială].

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei nr. 127/2016 din 27 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV