Involuntary insolvency proceedings as a standalone breach of EU rural investment financing eligibility

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. administrator judiciar al SC B. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 Nord -Est Iaşi, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 29.07.2015 privind contractul de finanţare nr. x din data de 06.05.2010 "Construcţie şi dotare hală pentru fabricarea elementelor din beton"- beneficiar SC B. SRL şi a Deciziei nr. 36.440 din 05.10.2015 de soluţionare a contestaţiei formulată de SC B. SRL înregistrată la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) sub nr. 33.036/04.09.2015, ca fiind nelegale.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 163 din data de 15 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios având ca obiect "anulare act administrativ", privind pe reclamanta A. - administrator judiciar al SC B. SRL şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 29.07.2015 înregistrat sub nr. x/4.08.2015, emis de MADR - AFIR, Centrul Regional 1 Nord - Est Iaşi şi Decizia nr. 36440/5.10.2015 emisă de MADR-AFIR.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 163 din data de 15 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile. Astfel, intimata avea obligaţia respectării, pe toată durata de implementare a proiectului şi pe durata monitorizării, a criteriilor de eligibilitate EG 2 şi EG 4, anume viabilitatea investiţiei şi faptul de a nu se afla în stare de insolvenţă/faliment.

Insolvenţa este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile." Măsura deschiderii procedurii insolvenţei a intervenit ca urmare a obligaţiilor fiscale acumulate de intimată, de unde reiese clar culpa beneficiarului pentru gestionarea defectuoasă a afacerii.

Insolvenţa nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura insolvenţei reprezintă o încălcare a contractului de finanţare, prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului de afaceri pe care l-a întocmit, depus şi pe care s-a obligat să-l respecte. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întreg proiectul.

Recurenta e invocat, în susţinerea argumentelor sale, prevederile art. 3 alin. (1), art. 1 alin. (4), art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare şi a arătat că a fost obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai susţinut că nu putea aplica principiul proporţionalităţii, întrucât insolvenţa afectează întregul proiect al societăţii beneficiare, iar neregulile constatate, respectiv nerespectarea planului de afaceri, precum şi starea de insolvenţă, sunt nereguli grave, beneficiarul fiind obligat să restituie integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata A. - administrator judiciar al SC B. SRL a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A argumentat, în esenţă, că, în baza art. 341 din Legea nr. 85/2014, contractul de finanţare trebuie menţinut câtă vreme societatea este doar în reorganizare, funcţionând, deci, normal. Obligaţiile asumate prin Contractul de finanţare nr. x din data de 06.05.2010 "Construcţie şi dotare hală pentru fabricarea elementelor din beton"şi a actelor adiţionale la acesta au fost respectate integral, perioada de valabilitate a acestuia fiind încheiată la data de 06.11.2018.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speţă, intimata-reclamantă a încheiat cu recurenta-pârâtă un contract de finanţare, respectiv Contractul de finanţare x din data de 06.05.2010 "Construcţie şi dotare hală pentru fabricarea elementelor din beton"- beneficiar SC B. SRL în valoare de 1.213.917 RON RON, din care 1.213.917 RON RON valoare eligibilă maximă nerambursabilă.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/04.08.2015, s-a constatat că investiţia realizată de reclamantă în calitate de beneficiar al proiectului a devenit neeligibilă, drept pentru care s-a dispus retragerea sprijinului financiar şi s-a stabilit o creanţă rezultată din nereguli de 843.288,85 RON, din care 703.475,46 RON fonduri aferente bugetului Uniunii Europene şi 139.812,99 RON fonduri de la bugetul de stat.

În esenţă, prin procesul-verbal nr. x/04.08.2015 s-a motivat că investiţia a devenit neeligibilă prin intrarea societăţii beneficiare în insolvenţă, fapt care determină încălcarea prevederilor contractuale (fiind indicate prevederile art. 1 alin. (4), art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) din contract) şi a dispoziţiilor legale aplicabile, sens în care s-a invocat art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia, prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimata a contestat aceste acte, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 36.440 din 05.10.2015 emisă de pârât, fiind menţinută suma declarată neeligibilă.

Acţiunea formulată de intimata-reclamantă a fost admisă de instanţa de fond, care a concluzionat că în lipsa oricăror alte informaţii relative la cauzele ce au provocat insolvenţa, simpla deschidere a procedurii nu echivalează cu o acţiune sau inacţiune prin care să se fi încălcat obligaţiile impuse de contractul de finanţare şi de normele dreptului comunitar, incidente în speţă şi care să fi avut ca efect prejudicierea bugetului Uniunii Europene.

Soluţia instanţei de fond este la adăpost de orice critică, fiind pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente, raportat la aspectele de fapt deduse judecăţii.

Problema de drept care se ridică în cauza de faţă este aceea dacă, în speţă, intrarea în insolvenţă a beneficiarului finanţării reprezintă ca atare o încălcare a prevederilor contractuale şi dacă acesta a fost sancţionat exclusiv pentru declanşarea procedurii de insolvenţă.

Recurenta a susţinut că intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvenţă reprezintă o încălcare a contractului de finanţare, prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului desfaceri, iar declaraţiile pe proprie răspundere în sensul că nu se află sub incidenţa legii insolvenţei şi că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate şi selecţie priveau toată durata de valabilitate a contractului de finanţare. În plus, beneficiarul avea obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate").

Contrar susţinerilor recurentei şi în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenţei în privinţa reclamantei nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societăţii.

Conform prev. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011: "Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006*) privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora."

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunţat instituie în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligaţie demararea activităţii de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanţare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvenţă a beneficiarului, şi subsecvent, declanşarea activităţii de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziţii procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Totodată, în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională a mai reţinut că "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia", iar "instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, şi care, eventual, au condus la intrarea în insolvenţă, precum şi să facă aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011".

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli urmăreşte să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanţare, produse ca urmare a intrării în insolvenţă, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat şi Curtea Constituţională, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia.

Conţinutul activităţii de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfăşurată în speţă de către recurenta-pârâtă, care, în urma consultării Buletinului Insolvenţei de pe portalul de servicii online al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din data de 06.07.2015, constatând că reclamanta se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

În raport cu probele administrate în cauză, se constată că procedura generală de insolvenţă a fost deschisă la cererea unui creditor, iar intimata şi-a continuat activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, aflându-se în reorganizare începând cu data de 05.04.2018, conform Sentinţei nr. 197/05.04.2018 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2015, definitivă.

Recurenta a susţinut că înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat reprezintă nereguli, dar nu au fost depuse dovezi din care să reiasă că a avut loc o asemenea înstrăinare; dimpotrivă, intimata-reclamantă a dovedit că bunurile achiziţionate prin contractul de finanţare sunt înregistrate în contabilitate, există fizic în patrimoniul societăţii debitoare şi sunt în stare de funcţionare (conform registrului stoc şi procesului-verbal de inventariere nr. x/17.09.2015, dosarul de recurs).

Teoretic, intrarea societăţii în insolvenţă ar putea reprezenta un risc de înstrăinare a acestor bunuri, dar ceea ce a statuat decizia Curţii Constituţionale, tocmai pentru ca simpla intrare în insolvenţă să nu fie considerată neregulă ca atare, este că trebuie dovedite în concret alte împrejurări - distincte de admiterea cererii de insolvenţă - care duc la concluzia existenţei unei nereguli.

Din motivarea actelor administrative atacate în prezenta cauză, se constată că aceeaşi împrejurare a intrării în insolvenţă a fost considerată de recurenta-pârâtă ca şi încălcare a celor două criterii de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate").

Prin viabilitate economică se înţelege obţinerea de performanţe financiare eficiente şi abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operaţională. Beneficiarul trebuie să demonstreze că îşi poate plătii obligaţiile şi datoriile în mod regulat, fără să supună la nici un risc desfăşurarea normală a activităţii agentului economic şi că generează un venit net semnificativ.

Or, recurenta nu a demonstrat faptul că a fost afectată desfăşurarea normală a activităţii agentului economic, aceasta fiind o dovadă ce îi incumba.

În ceea ce priveşte condiţia de a nu se afla în dificultate, Înalta Curte reţine că o societate se află în dificultate atunci când nu este capabilă, fie prin resurse financiare proprii, fie prin resursele pe care poate să le obţină de la proprietari/acţionari sau creditori, să acopere pierderile şi care, în absenţa unei intervenţii din exterior din partea autorităţilor publice, vor conduce, pe termen scurt sau mediu, aproape sigur la ieşirea din circuitul economic a acesteia.

Şi în această situaţie, Înalta Curte constată că recurenta trebuia să facă dovada concretă a imposibilităţii beneficiarului de a-şi acoperi pierderile, dovadă care nu a fost făcută.

Practic, recurenta-pârâtă s-a mărginit la a prezuma atât lipsa de viabilitate a societăţii reclamante, cât şi starea de dificultate a acesteia, prin prisma declanşării procedurii de insolvenţă. Or, intimata-reclamantă a dovedit că proiectul a fost finalizat, investiţia este funcţională şi este utilizată de intimată în procesul de producţie, împrejurare în care dificultăţile financiare temporare întâmpinate de societatea reclamantă nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, ce ar reprezenta o măsură disproporţionată, de natură să afecteze scopul finanţării.

Prin urmare, din analiza concretă a activităţii beneficiarului contractului de finanţare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, se constată că ajungerea intimatei în această situaţie financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 14 (2) din Anexa I la contract, sancţionate cu neeligibilitatea proiectului.

În contextul prezentat, reţinându-se că deschiderea procedurii de insolvenţă nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare este nelegal, având drept consecinţă anularea actelor administrative contestate.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 163 din 15 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV