Taxpayer's late challenge upheld as time-barred; annulment claim rejected as inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în calitate de colichidatori judiciari ai SC C. SRL, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, anularea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei nr. x/25.03.2014, y/17.03.2014 şi z/17.03.2014 şi anularea Deciziei de impunere privind creanţele datorate bugetului local în urma inspecţiei fiscale nr. x/04.02.2014 - emisa de DVBL Sector 2.

Prin Sentinţa civilă nr. 6662 din 12 octombrie 2015, Tribunalul Bucureşti a declinat cauza spre soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1160 din data de 06 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta SC C. SRL prin B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal", ca nefondată în privinţa cererii de anulare a Deciziei nr. q/04.06.2014 şi ca inadmisibilă în privinţa cererii de anulare a deciziei de impunere nr. x/04.02.2014.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 1160 din data de 06 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta, prin lichidator judiciar, solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar dacă instanţa de recurs va reţine cauza spre rejudecare, admiterea contestaţiei formulate de reclamantă.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut că a depus în termen contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.02.2014, anume în aceeaşi zi în care pârâta a emis Raportul de inspecţie fiscală. În ziua respectivă a comunicat intimatei un document intitulat "Punct de vedere al contribuabilului la constatările inspecţiei fiscale", prin care a contestat ca fiind nedatorată suma de 3.774.654 RON, solicitând intimatei să ţină cont de anumite prevederi legale şi să procedeze la recalcularea impozitului aferent construcţiei proprietatea recurentei.

Ulterior, în data de 05.02.2014, recurenta a trimis intimatei adresa nr. x/2014 prin care, de asemenea, a contestat concluziile controlului fiscal.

Simplul fapt că cele două petiţii nu poartă denumirea de "Contestaţie" nu poate duce la concluzia că aceste documente sunt asimilate înscrisurilor reglementate de art. 9 alin. (1) din C. proc. fisc. , aşa cum a concluzionat instanţa de fond.

Faptul că recurenta ar fi primit Decizia de impunere nr. x/04.02.2014 prin poştă, la data de 07.02.2014, nu are nici o relevanţă în speţă, în condiţiile în care aceasta avea cunoştinţă de măsurile luate de intimată încă din data de 04.02.2014.

Adresele trimise ulterior, anume adresa nr. x/17.03.2014, adresa nr. x/17.03.2014 şi adresa nr. x/25.03.2014, reprezintă completări la contestaţiile exprimate în data de 04.02.2014, respectiv 05.02.2014.

Recurenta a mai argumentat că doar prin analiza aspectelor ce ţin de fondul cauzei se poate asigura respectarea drepturilor contribuabilului atunci când administraţia fiscală îşi propune să adopte faţă de o persoană juridică un act care îi cauzează un prejudiciu.

A mai argumentat că cererea de chemare în judecată se impune a fi admisă, întrucât suma imputată nu este datorată, iar, în subsidiar, debitul se impune a fi recalculat de către DVBL Sector 2 Bucureşti.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata a făcut referire la dispoziţiile art. 107 alin. (2) şi (4), art. 94, art. 109 şi art. 205 şi art. 206 alin. (2) din C. proc. fisc. şi a susţinut, în esenţă, că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia punctul de vedere al contribuabilului, exprimat în raport de inspecţia fiscală, ar constitui o contestaţie administrativă împotriva unei decizii de impunere emise ulterior încheierii respectivei inspecţii fiscale.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi referitor la cererea de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speţă, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de judecată cu o cerere de anulare a Deciziei de impunere privind creanţele datorate bugetului local în urma inspecţiei fiscale nr. x/04.02.2014 emisă de DVBL Sector 2 şi a Deciziei nr. q/04.06.2014, prin care contestaţia formulată de recurentă împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.02.2014, a fost respinsă ca tardiv formulată.

Prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, în privinţa cererii de anulare a Deciziei nr. q/04.06.2014, şi ca inadmisibilă, în privinţa cererii de anulare a deciziei de impunere nr. x/04.02.2014, raportat la probele administrate în cauză, această soluţie fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Fără a mai relua toate aspectele de fapt corect reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că Decizia de impunere nr. x/04.02.2014 a fost comunicată recurentei la data de 07.02.2014, iar prima contestaţie formulată de aceasta a fost înregistrată la data de 17.03.2014, cu depăşirea termenului de 30 de zile la care se referă dispoziţiile art. 207 din C. proc. fisc. .

Recurenta face referire la înscrisul pe care l-ar fi depus în data de 04.02.2014, cu ocazia emiterii Raportului de inspecţie fiscală, înscris care nu a fost depus la dosarul cauzei, dar recunoaşte că acesta era intitulat "Punct de vedere al contribuabilului la constatările inspecţiei fiscale".

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din C. proc. fisc. , "înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei", iar potrivit art. 107 alin. (2) "organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecţie fiscală, care conţine constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1)."

Pe de altă parte, art. 205 alin. (1) C. proc. fisc. arată că "împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii", iar art. 206 alin. (2) prevede că "obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat."

Faţă de dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că argumentele recurentei, care încearcă să echivaleze punctul de vedere exprimat în condiţiile art. 107 alin. (2) C. proc. fisc. cu o contestaţie formulată potrivit art. 205 - 207 C. proc. fisc. , nu pot fi primite, cele două demersuri având obiect şi finalitate diferite, corespunzând unor etape diferite în procedura de emitere a actelor administrativ fiscale.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL prin lichidator judiciar B. împotriva Sentinţei civile nr. 1160 din 6 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV