Recognition of ethnic persecution status for World War II Transnistria deportees under Decree-Law 118/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, upholding the lower court's judgment which annulled the administrative decision and recognized the plaintiff's status as a beneficiary of ethnic persecution rights for the period of August 1942 to August 23, 1944. The dispute centered on a contest regarding the validity of an administrative decision refusing benefits under Decree-Law No. 118/1990 and its implementing provisions, where the plaintiff alleged deportation to Transnistria and forced labor during World War II. Relying on Article 2 of the Norms for Applying Government Emergency Ordinance No. 105/1999, the court determined that the plaintiff’s removal from their domicile for ethnic reasons constituted the requisite persecution, rendering the denial of benefits unlawful despite the defendant's argument that official documentation of the persecution period was lacking and that witness testimony from minors at the time of deportation was insufficient.
Legislator headnote
AI generatedRecognition of ethnic persecution status for World War II Transnistria deportees under Decree-Law 118/1990: Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 din lege, persoana, cetățean român, care, în perioada de referință, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată cu nr. 3225 din 25 iunie 2002, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul S.P. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea deciziei nr. R/16749 din 22 mai 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, modificat și completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportat în Transnistria - U.R.S.S., fiind supus la munci forțate.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a depus acte oficiale de la instituțiile abilitate, din care să rezulte perioada de persecuție etnică.
Prin sentința nr. 128 din 9 octombrie 2002, instanța sesizată a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a constatat că reclamantul beneficiază, pentru perioada august 1942 - 23 august 1944, de dispozițiile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare .
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile de martor, că a fost deportat, împreună cu alți membri ai comunității romilor, în Transnistria, unde a fost supus unor tratamente inumane.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, susținând că nu s-a făcut dovada perioadei de persecuție etnică, cu acte oficiale și că martorii audiați nu aveau, la data deportării, capacitatea de discernământ, fiind minori.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 din lege, persoana, cetățean român, care, în perioada de referință, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Astfel, în speță, reclamantul a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a deportării din motive etnice, dispuse în împrejurările social-istorice de la acea dată, considerent pentru care înlăturarea sa, de la beneficiul acordat de lege, ar fi nelegală.
Așa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.