Illegality of recognition and execution of foreign criminal judgment without Ministry of Justice international regularity examination

Apel. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene. Trimitere sesizare la Ministerul Justiţiei, Direcţia de specialitate în vederea efectuării examenului de regularitate internaţională şi continuării procedurii de transmitere a solicitării către Parchet

Cuprins de materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Index alfabetic: - drept procesual penal

- recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene

- examen de regularitate

Legea nr. 302/2004, art. 10 alin. (1) lit. a), art. 171 alin. (1)

Desfăşurarea unei proceduri judiciare în materia recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti şi a executării pedepsei în statul solicitat, la solicitarea statului străin, fără existenţa unui examen de regularitate internaţională exercitat de Ministerul Justiţiei, prin direcția de specialitate, este nelegală. Obligativitatea examenului de regularitate internaţională a Ministerului Justiţiei, prin direcţia sa de specialitate este impusă de lege, pentru garantarea autenticităţii, a originalităţii şi a caracterului complet a actelor judiciare emise de statul străin, responsabilităţi legale conforme cu rolul fundamental al Ministerului Justiției de autoritate centrală naţională în domeniul cooperării internaţionale în materie penală, conform art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Î.C.C.J. decizia penală nr. 269/A din 11 noiembrie 2021.

Prin sentința penală nr.184/F din 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel B. – Secția I Penală, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 7984053 pronunţată de Judecătoria Penala Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Judeţul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019 prin care A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei de 3 luni închisoare de către A. într-un penitenciar din România.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel B. – Secția I Penală, a avut în vedere solicitarea autorităţilor judiciare din Portugalia, de recunoaştere şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 7984053 pronunţată de Judecătoria Penală Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Judeţul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019 prin care A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt simplu, prevăzut şi pedepsit de art. 203 alin. (1) C.pen. din Portugalia. S-a arătat că, în fapt, s-a reţinut că la data de 3 noiembrie 2008, în jurul orei 20:50, inculpata A. a mers la hipermarket. La sosire, inculpata a retras de la expozanţi: 11 carduri de reţeaua 4, în valoare de 108,90 EUR, pe care le-a ascuns în hainele pe care le purta. Apoi, inculpata a ieşit din magazin, trecând casetele de plată, fără a declara respectivele articole sau a proceda la plata acestora, reuşind astfel să le încorporeze în bunurile sale.

Curtea de apel a constatat că cererea formulată de autorităţile judiciare din Portugalia a fost însoţită de documentele prevăzută de art. 6 pct. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983, respectiv cererea de transfer formulată de Ministerul Justiţiei din Portugalia, copia autentificată a hotărârii de condamnare, copia dispoziţiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei, expunerea faptelor pe care s-a întemeiat condamnarea.

S-a mai constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât persoana condamnată este cetăţean roman şi se află pe teritoriul României. Deopotrivă, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 167 lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 3 pct. (1) lit. b) şi e) din Convenţia europeană privind transferarea persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, întrucât hotărârea de condamnarea este definitivă şi executorie, iar faptele care au atras condamnarea au corespondent în legislaţia penală română.

Totodată, s-a mai constatat că, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că nu este incident în cauză niciunul dintre motivele prevăzută de art. 151 din Legea nr. 302/2004, de nerecunoaştere a hotărârii şi neexecutare a pedepsei.

Prin hotărârea atacată s-a mai constatat că persoana condamnată a fost de acord cu recunoaşterea şi punerea în executare în Romania a sentinţei penale nr. 7984053 pronunţată de Judecătoria Penala Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Judeţul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi de art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, având în vedere că România şi-a asumat printr-un tratat internaţional la care este parte obligaţia recunoaşterii hotărârii penale pronunţate în străinătate (Convenţia europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunţată pentru infracţiuni politice sau militare, hotărârea pronunţată în străinătate respectă ordinea publică a statului român şi produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, curtea de apel a dispus recunoaşterea hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Ministerul Public susţinând nelegalitatea procedurii de recunoaştere şi punere în executare a sentinţei penale din data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019, pronunţată de autorităţile judiciare din Portugalia cu privire la persoana condamnată A., în lipsa sesizării instanţei de judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel şi a examenului de regularitate internaţională stabilit de lege în competenţa Ministerului Justiţiei, prin direcţia de specialitate.

Examinând apelul formulat de Ministerul Public, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază că apelul este întemeiat.

Se constată că prin sentința penală nr.184/F din 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel B. – Secția I Penală a fost recunoscută sentinţa penală nr. 7984053 pronunţată de Judecătoria Penala Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Judeţul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019 prin care A., dispunându-se executarea pedepsei de 3 luni închisoare într-un penitenciar din România, în lipsa sesizării instanţei de judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a examenului de regularitate internaţională stabilit de lege în competenţa Ministerului Justiţiei prin direcţia de specialitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, atunci când România este stat de executare, în cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească și certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum și, dacă este cazul, informațiile prevăzute la art. 164 lit. e) pct. (ii)-(iv), Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel competentă.

Conform dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din acelaşi act normativ în cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească și certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum și, dacă este cazul, informațiile prevăzute la art. 164 lit. e) pct. (ii)-(iv), Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curții de apel. Toate aceste prevederi legale naţionale ce transpun în legislaţia naţională Decizia-cadru JAI a Consiliului, nr. 2008/909 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, în acord și cu Legea nr. 76/1996 pentru ratificarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, stabilesc imperativ faptul că sesizarea instanţei de judecată se face de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (în speţă), dacă sunt îndeplinite condiţiile legale şi numai după realizarea examenului de regularitate internaţională efectuat obligatoriu de către Ministerul Justiţiei prin direcţia de specialitate.

Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, sesizarea instanţei de judecată s-a realizat direct de către autoritatea judiciară a statului portughez, fără a exista un examen de regularitate internaţională a Ministerului Justiţiei şi fără certitudinea autenticităţii actelor transmise la dosar. Obligativitatea examenului de regularitate internaţională a Ministerului Justiţiei, prin direcţia sa de specialitate este impusă de lege, pentru garantarea autenticităţii, a originalităţii şi a caracterului complet a actelor judiciare emise de statul străin, responsabilităţi legale conforme cu rolul fundamental al Ministerului Justiției de autoritate centrală naţională în domeniul cooperării internaţionale în materie penală, conform art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Desfăşurarea unei proceduri judiciare în materia recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti şi a executării pedepsei în statul solicitat, la solicitarea statului străin, fără existenţa unui examen de regularitate internaţională exercitat de Ministerul Justiţiei, prin direcția de specialitate, este nelegală, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă existenţa mai multor aspecte ce trebuie lămurite, responsabilitate legală ce incumbă în principal Ministerului Justiţiei, respectiv: autenticitatea şi originalitatea actelor judiciare transmise direct instanţei de judecată, existenţa unui interval mare de timp între data pronunţării sentinţei de condamnare, aflată la dosar şi data rămânerii definitive a acesteia, atestată doar printr-o menţiune, judecarea cauzei în lipsa persoanei solicitată, chiar dacă persoana condamnată a fost de acord cu recunoașterea și executarea pedepsei, precum şi alte date cu privire la pedeapsă şi eventualele măsuri preventive.

Rolul esenţial al Ministerului Justiţiei prin direcţia de specialitate în cazul acestui tip de procedură de cooperare internaţională în materie penală nu se limitează la examenul de regularitate internaţională ci priveşte inclusiv procedura judiciară şi cea de după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de către autoritatea judiciară română, potrivit legii.

În egală măsură, potrivit legii, sesizarea Curţii de Apel B., constituie competenţa exclusivă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., care pe baza actelor transmise de Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, după analiza acestora, dispune înaintarea către instanţa de judecată care este astfel investită cu cererea de recunoaștere și executare a hotărârii.

Sesizarea instanţei de judecată nu poate fi, deci, suplinită prin transmiterea directă a actelor judiciare de către autoritatea străină, fără existenţa unui examen de regularitate internațională și fără investirea instanței de judecată prin actul de sesizare, care este în acest caz solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.. De altfel, aşa cum se poate observa din actele dosarului de primă instanţă, procedura desfăşurată de Curtea de Apel B. potrivit citativului a fost una specifică comisiei rogatorii internaționale, respectiv videoconferință, procedură care nu poate fi folosită pentru recunoaşterea unei hotărâri penale şi executarea unei pedepse privative de libertate.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte a admis apelul, a desfiinţat, în totalitate, sentinţa apelată şi a trimis sesizarea la Ministerul Justiţiei, Direcţia de specialitate în vederea efectuării examenului de regularitate internaţională şi a continuării procedurii de transmitere a solicitării către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.