Eligibility for EU agricultural subsidies and the absence of a specific harm requirement for intellectual falsity of official documents

Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin.(1) pct. 7 C. proc. pen.

- Infracţiunea prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000. Tipicitate

- Fals intelectual. Tipicitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea special. Infracțiuni de fals

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- drept penal

- infracţiunea prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000

- fals intelectual

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7

C. pen. art. 321 C. pen.

Legea nr. 78/2000 art. 181

1. Pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 181 din Legea 78/2000 este irelevant dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracțiunea analizată ori de câte ori acțiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, dacă subiectul activ a acționat cu rea-credință.”

2. Prin modalitate de incriminare a infracțiunii de fals intelectual, legiuitorul nu a prevăzut în textul art. 321 C.pen. cerinţa ca falsificarea înscrisului oficial, în unul din modurile arătate, să fie de natură a produce consecinţe juridice. Includerea acestei cerinţe în conţinutul infracţiunii ar fi fost de prisos, din moment ce înscrisul, din punctul de vedere al condiţiilor de formă şi al competenţei celui care l-a emis este un înscris valabil, susceptibil întotdeauna să producă consecinţe juridice, şi doar conţinutul său nu corespunde realităţii.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia 22/RC din 21 ianuarie 2021

Notă cu privire la punctul 2: în același sens, decizia penală nr. 10/A din 15 ianuarie 2021; decizia penală nr. 60/RC din 11 februarie 2021.

Prin sentinţa penală nr. 72 din 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 635/39/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., în infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 52 alin. (3) C.pen. şi art. 5 C.pen., formulată de inculpatul A, prin apărător.

A fost condamnat inculpatul A:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen.. În baza art. 65 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen..

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 272 C.pen.;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 275 alin. (1) C.pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C.pen.;

- la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 C.pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C.pen. şi art. 5 C.pen.. În baza art. 65 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit.a), b) C.pen..

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. şi art. 5 C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 5 ani şi 2 luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (2) C.pen. şi art. 5 C.pen., alături de pedeapsa principală de 5 ani şi 2 luni închisoare, s-a aplicat inculpatului A şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen..

În baza art. 65 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

De asemenea, s-a dispus anularea actelor falsificate.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa nr. YYY din 23 decembrie 2014, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor, după cum urmează:

- A: 1 casă de locuit de 85 mp, situată în loc. Udeşti, jud. Suceava; anexă bucătărie şi anexe gospodăreşti (grajd, şură anexă), toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava; suprafaţa de teren intravilan de 800 mp curţi-construcţii, suprafaţa de teren intravilan de 200 mp teren arabil; suprafaţa de teren extravilan de 46.900 mp arabil; suprafaţa de teren extravilan de 5.200 mp fâneaţă; suprafaţa de teren extravilan de 21.200 mp teren forestier, toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava; casă de locuit P+E, în suprafaţă de 220 mp, suprafaţă de 395 mp curţi-construcţii şi suprafaţă de 304 mp teren arabil, toate situate în loc. Ipoteşti, jud. Suceava.

- C.: 1 casă de locuit de 80 mp situată în loc. Udeşti, jud. Suceava; 1 bucătărie şi anexe gospodăreşti (magazie şi şură), toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava; suprafaţa de teren intravilan de 300 mp curţi-construcţii, suprafaţa de teren intravilan de 1.400 mp livadă; suprafaţa de teren intravilan de 900 mp teren arabil; suprafaţa de teren extravilan de 7.800 mp teren arabil; suprafaţa de teren extravilan de 2.500 mp teren forestier, toate situate în loc. Udeşti, jud. Suceava; 1 autoturism marca WV Caravelle; 1 autoturism marca Opel Vectra.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a fost obligat inculpatul A să plătească acesteia suma de 292.092,57 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând plata aferentă campaniei 2011, la care se adaugă accesoriile fiscale de la data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului şi suma de 12.003,53 lei accesorii fiscale aferente creanţei principale de 315.314,37 lei, cu referire la campania 2012, achitată la data de 11 aprilie 2017.

A fost obligat inculpatul A să plătească în solidar cu inculpata C. către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură suma de 418.782,62 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând plata aferentă campaniei 2013 la care se adaugă accesoriile fiscale de la data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Comuna Udeşti şi a fost obligat inculpatul A să plătească acesteia suma de 8.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul A să plătească, în solidar cu inculpatul B., către partea civilă Comuna Udeşti suma de 23.940 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 04 decembrie 2014 la 15 mai 2015, iar din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 04 decembrie 2014 la 13 martie 2015.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A:

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în anul 2010, în numele Consiliului Local Udeşti, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. nr. 47/13.05.2010), documente false prin contrafacerea subscrierii şi documente, respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale (declaraţia de eligibilitate, anexa nr. 1, semnată de inculpat, procese-verbale de constatare, de recepţie lucrări, de negociere preţ, convenţii prestări servicii, state de plată) sau înscrisuri care nu au legătură cu activitatea agricolă (facturi fiscale, ordine de plată), în baza cărora inculpatul a încercat să obţină ilegal fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană – FEGA, în cuantum de 235.726,56 lei reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 845,74 ha păşune comunală;

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2011, în numele Consiliului Local Udeşti, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit de C.L. Udeşti să se ocupe de solicitarea şi obţinerea subvenţiei, conform H.C.L. Udeşti nr. 21/29.04.2011) documente falsificate prin contrafacerea subscrierii, precum şi documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. 1) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora inculpatul a obţiut ilegal, în numele C.L. Udeşti, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană – FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 292.092,59 lei reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,09 ha păşune comunală;

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2012, în calitate de reprezentant al C.L. Udeşti în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit de C.L. Udeşti să se ocupe de solicitarea şi obţinerea subvenţiei, conform H.C.L. Udeşti nr. 32/24.04.2012), documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. 1) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora inculpatul a obţinut ilegal, în numele C.L. Udeşti, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană – FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 315.314,37 lei pentru suprafaţa de 710,20 ha păşune comunală reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, constituie infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C.pen..

S-a mai reţinut că faptele aceluiaşi inculpat care:

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 39 înscrisuri oficiale emise de Primăria Udeşti, astfel falsificate (declaraţia de eligibilitate – anexa nr. 1 la cererea de acordare a subvenţiei SV nr. 55872/17.05.2010, 17 procese-verbale de recepţie lucrări igienizare păşune comunală, 5 procese-verbale de constatare, 10 procese-verbale de negociere preţ, 2 state de plată, 10 convenţii prestări servicii) – campania 2010;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 6 înscrisuri oficiale emise de Primăria Udeşti, astfel falsificate – campania 2011;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 4 procese-verbale de constatare şi recepţie lucrări de igienizare imaş comunal, falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, depuse la dosarul de subvenţie pentru anul agricol 2012, emise de Primăria Udeşti, constituie infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C.pen., actele de instigare şi complicitate fiind absorbite în cele de autorat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, şi inculpaţii A, C. şi B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 90/A din 23 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosarul nr. xxx, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, şi de inculpaţii A, C. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare, în fond, printre altele:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., aplicată inculpatului A, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor şi sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 272 C.pen., instigare la sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 275 alin. (1) C.pen., influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C.pen., și abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 C.pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C.pen. şi art. 5 C.pen..

A fost înlăturată aplicarea art. 5 C.pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C.pen., s-a aplicat inculpatului A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., pe o perioadă de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni.

S-a înlăturat din conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C.pen., interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C.pen. (dreptul de a exercita funcţia de primar).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele de: 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., şi s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din celelalte pedepse, respectiv 1 an închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.(1) lit. a), b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă Comuna Udeşti față de inculpații A și B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. YYY din 23 decembrie 2014 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A și C. până la concurența sumelor la plata cărora inculpații au fost obligați cu titlu de despăgubiri civile prin hotărâre.

A fost redus cuantumul sumelor reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță, la plata cărora au fost obligați inculpații A și C., după cum urmează: de la 9200 lei la 8000 lei pentru inculpatul A și de la 5000 lei la 4000 lei pentru inculpata C., restul cheltuielilor judiciare avansate în primă instanță rămânând în sarcina statului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A, prin avocat Q., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, s-a arătat că fapta imputată, de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, lipsind o condiţie esenţială, respectiv obţinerea fără drept a fondurilor, de vreme ce scopul pentru care au fost accesate ajutoarele directe – conservarea păşunilor – a fost îndeplinit, iar U.A.T. Udeşti avea dreptul de a primi sumele ce reprezentau plăţi directe acordate agricultorilor, banii obţinuţi de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură fiind folosiţi exclusiv în vederea satisfacerii nevoilor locuitorilor comunei. De asemenea, păşunea a fost exploatată exclusiv de locuitorii comunei, fără interdicţii şi discriminări, astfel că atribuţiile Consiliului Local Udeşti (reglementate de art. 36 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data faptelor) au fost respectate în integralitate.

În acest sens, s-a făcut trimitere la prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 în care se menţionează domeniul de aplicare, scopul în care se fac plăţile directe şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru obţinerea fondurilor din bugetul Uniunii Europene şi sunt definite noţiunile folosite în regulament, concluzionându-se că principalul scop pentru care sunt acordate ajutoarele directe este acela de păstrare şi conservare a terenurilor ce au destinaţia de păşune, scop care a fost realizat în speţă. Sub acest aspect, s-a arătat că, din probatoriul administrat în cauză, a reieşit, fără putinţă de tăgadă, faptul că, pe de o parte, pajiştile comunale erau păşunate de animalele locuitorilor din comuna Udeşti, iar, pe de altă parte, că s-au desfăşurat activităţi de întreţinere şi igienizare a imaşului comunal, respectiv împrăştiere muşuroaie, tăiere spini şi mărăciniş, distrugere vegetaţie dăunătoare, cosire fân, împrejurare reţinută ca atare şi de către instanţele de fond şi de apel.

Raportându-se la dispoziţiile art. 2, art. 3, art. 10, art. 23 alin. (2) şi art. 36 din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la data săvârşirii faptelor), recurentul a subliniat că, în condiţiile în care Consiliul local este ales dintre locuitorii comunei, ale căror interese le reprezintă, şi poate lua, în numele şi în beneficiul acestora, decizii privind administrarea domeniului public sau privat al localităţii, unitatea administrativ teritorială, care a obţinut ajutoare directe prin reprezentarea intereselor comunei, are calitatea de agricultor din moment ce locuitorii care au păşunat pe pajiştea comunală au desfăşurat activităţi agricole, chiar instanţa reţinând că aceasta „a continuat să fie utilizată şi întreţinută, exclusiv sau preponderent, de către locuitorii comunei deţinători de animale”. În plus, a arătat că ajutoarele directe au fost folosite în interesul comunităţii, pentru achiziţia unor servicii şi produse necesare locuitorilor comunei, precum achiziţie remorcă tractor, miniexcavator, încărcător frontal cositoare şi motocositoare, întocmire documentaţie tehnico-economică pentru „Construire pod peste Pârâul Cânepişte” sau combustibil auto.

De asemenea, sub aspectul instigării la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C.pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a apreciat că nu prezintă nicio relevanţă falsificarea semnăturilor unor fermieri înscrişi în anexele care au însoţit declaraţia de eligibilitate, de vreme ce condiţia încărcăturii de păşunat mai mare de 0,30 UVM/ha era îndeplinită şi dacă se înlăturau animalele fermierilor W, X.şi Y. (conform raportului de control al DACIS). Astfel, s-a arătat că, practic, menţiunile false nu au produs niciun fel de consecinţe cu privire la îndreptăţirea obţinerii de către Asociaţia crescătorilor de animale şi utilizatorilor de pajişti Oadici Udeşti a ajutoarelor directe pentru exploatarea păşunii aparţinând U.A.T. Udeşti, condiţii în care obţinerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene nu s-a făcut „fără drept”.

Aceste din urmă argumente au fost invocate şi în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, arătându-se că scopul pentru care au fost depuse înscrisurile întocmite de funcţionarii primăriei a fost unul licit, respectiv obţinerea de plăţi directe pentru întreţinerea păşunii comunale. De asemenea, s-a menţionat că, pentru reţinerea acestei infracţiuni, nu este suficient să se întocmească înscrisuri falsificate, ci este necesar ca acestea să aducă atingere valorii sociale protejate, urmare care nu se produce automat. Cu referire la acest aspect, s-a subliniat că, în speţă, înscrisurile falsificate au produs aceleaşi consecinţe juridice ca şi în ipoteza în care ar fi prezentat o situaţie adevărată, neaducând, astfel, atingere încrederii publice în acestea, context în care nu sunt realizate elementele de tipicitate ale infracţiunii. S-a precizat că toate neregularităţile existente vizează doar condiţiile de formă ale documentelor întocmite şi au fost cauzate de faptul că personalul care avea atribuţii în acest sens nu a cunoscut cu exactitate modalitatea de completare a lor.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A ca nefiind fondat, pentru motivele arătate în continuare:

În cauză, se constată că inculpatul A a invocat acest motiv de casare, susţinând, în esenţă, că, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută în forma autoratului, nu este întrunită condiţia obţinerii fără drept de fonduri europene, atâta timp cât, în raport cu atribuţiile Consiliului local Udeşti, acesta era îndreptăţit să solicite acordarea subvenţiei, având în vedere că Primăria Udeşti era proprietarul suprafeţei de păşune pentru care s-au cerut fondurile, iar activitatea de păşunat s-a realizat de către proprietarii de animale din localitate, ale căror interese erau reprezentate chiar de către autoritatea administrativă, şi cu atât mai mult cu cât scopul pentru care au fost accesate ajutoarele directe – conservarea păşunilor – a fost îndeplinit.

S-a arătat că aceeaşi cerinţă lipseşte şi în cazul acţiunii de instigare la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, recurentul considerând că nu prezintă nicio relevanţă falsificarea semnăturilor unor fermieri înscrişi în anexele care au însoţit declaraţia de eligibilitate, de vreme ce condiţia încărcăturii de păşunat mai mare de 0,30 UVM/ha ar fi fost îndeplinită şi dacă se înlăturau animalele acestora, iar scopul acordării ajutoarelor directe, constând în întreţinerea şi conservarea păşunilor, a fost realizat.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în prezenta cauză, s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului A, în esenţă, pentru aceea că:

- a folosit şi prezentat, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în anul 2010, în numele Consiliului Local Udeşti, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. nr. 47/13.05.2010), documente false prin contrafacerea subscrierii şi documente, respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale (declaraţia de eligibilitate, anexa nr. 1, semnată de inculpat, procese-verbale de constatare, de recepţie lucrări, de negociere preţ, convenţii prestări servicii, state de plată) sau înscrisuri care nu au legătură cu activitatea agricolă (facturi fiscale, ordine de plată), în baza cărora a încercat să obţină ilegal fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană – FEGA, în cuantum de 235.726,56 lei, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 845,74 ha păşune comunală;

- a folosit şi prezentat, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2011, în numele Consiliului Local Udeşti, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. Udeşti nr. 21/29.04.2011) documente falsificate prin contrafacerea subscrierii, precum şi documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. 1) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora a obţinut ilegal, în numele C.L. Udeşti, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană – FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 292.092,59 lei, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,09 ha păşune comunală;

- a folosit şi prezentat, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2012, în calitate de reprezentant al Consiliului Local Udeşti în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. Udeşti nr. 32/24.04.2012), documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. 1) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora a obţinut ilegal, în numele C.L. Udeşti, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană – FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 315.314,37 lei, pentru suprafaţa de 710,20 ha păşune comunală, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă.

Instanţele inferioare au apreciat că faptele expuse mai sus există şi se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen..

Deopotrivă, se reţine că inculpatul A a mai fost trimis în judecată şi condamnat pentru aceea că, în campania agricolă din anul 2013, a instigat-o pe inculpata C. să obţină necuvenit subvenţii în sumă de 418.782,62 lei, în numele Asociaţiei Crescătorilor de Animale şi Utilizatorilor de Pajişti A.C.A.U.P. Oadici Udeşti, prin folosirea de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13) şi a declaraţiei de eligibilitate – anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale (asociaţia a fost înfiinţată la data de 18 aprilie 2013, la cererea inculpatului, de către 4 membri fondatori – salariaţi ai Primăriei Udeşti, cooptaţi de acesta, membri care nu deţineau animale pentru păşunat). În drept, s-a apreciat că fapta întruneşte condiţiile de tipicitate ale instigării la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reţinute și configurarea legală a infracțiunii reglementată de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că acţiunile reţinute în sarcina acestuia, de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (în forma autoratului şi, după caz, a instigării), pentru care a fost condamnat, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţele inferioare în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A constă în folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Aşa cum s-a arătat în considerentele deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 21 februarie 2020), „indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declarații necorespunzătoare adevărului.

Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conținutului său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris.

Din analiza normei de incriminare rezultă că cerințele de tipicitate ale laturii obiective sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv înscrisurile au fost supuse unor acțiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declarațiile sunt necorespunzătoare adevărului), inexacte (adică, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite corect) sau incomplete (atunci când nu cuprind toate datele și informațiile necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt).

Prin urmare, pentru existența infracțiunii este irelevant dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracțiunea analizată ori de câte ori acțiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, bineînțeles, dacă subiectul activ a acționat cu rea-credință.”

Aşadar, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 presupune o acţiune de folosire ori prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte ori incomplete, iar pentru consumarea acesteia este necesar ca, prin acţiunile specifice verbum regens realizate de făptuitor cu rea-credinţă, să se obţină pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, aspect care trebuie dovedit pe baza probatoriului administrat în cauză.

Referitor la sintagma „pe nedrept” din conţinutul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea Constituţională a constatat, în cuprinsul deciziei nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 05 iunie 2019, cu prilejul verificării conformităţii cu legea fundamentală a dispoziţiilor anterior menţionate, că aceasta „nu beneficiază de o definiție legală, în sensul legii penale și nici nu este definită, în mod expres, prin norme juridice specifice altor ramuri de drept, motiv pentru care Curtea reține că intenția legiuitorului a fost de aceea de a-i atribui acesteia înțelesul ce rezultă din sensul comun al cuvintelor ce o compun.

Astfel, conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin «drept» se înțelege «totalitatea regulilor de conduită, a normelor instituite sau sancționate de puterea de stat, [...], reguli a căror respectare și aplicare este asigurată prin forța de constrângere a statului, [...].» De altfel, acesta este și sensul dat cuvântului «drept» de doctrina juridică, acesta fiind definit ca reprezentând «un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul».

Așa fiind, expresia «pe nedrept» semnifică situația existenței unei dispoziții legale care să prevadă, direct sau indirect, faptul că o anumită situație de fapt este în dezacord cu prevederile legale. Prin urmare, în contextul reglementat de dispozițiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sintagma «pe nedrept» are în vedere principala caracteristică, în viziunea legiuitorului, a rezultatului faptei de obținere de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete.

Cu alte cuvinte, «pe nedrept», în sensul textului criticat, arată caracterul ilicit al rezultatului comiterii faptei prevăzute în ipoteza normei de incriminare criticate. Așa fiind, interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este aceea că folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete ar putea avea ca rezultat și obținerea, în mod legal, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, așa cum greșit susține autorul excepției.

Dimpotrivă, interpretând per a contrario dispozițiile legale ce fac obiectul controlului de constituționalitate, Curtea reține că săvârșirea acelorași fapte, fără atingerea rezultatului anterior menționat, nu va fi sancționată potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ci conform dispozițiilor art. 184 din aceeași lege, referitoare la sancționarea tentativei la infracțiunea reglementată la art. 181 din Legea nr. 78/2000”

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, în condiţiile în care, potrivit art. 184 din Legea nr. 78/2000, tentativa la infracţiunea reglementată de art. 181 alin. 1 din acelaşi act normativ este sancţionată, neatingerea rezultatului cerut de norma de incriminare constând în obţinerea pe nedrept de fonduri europene nu atrage lipsa prevederii în legea penală, situaţie ce se subsumează cazului de casare invocat, ci doar reţinerea unei alte încadrări juridice a faptelor, aspect ce excedează, însă, motivului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..

Astfel, prin prisma acestui motiv de casare instanța stabilește doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este/nu este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat neputând fi folosit pentru a se obține schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel (deciziile nr. 482/RC din 12 decembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 434/RC din 19 noiembrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală).

În speţă, raportat la criticile recurentului, se constată că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la paginile 88 şi 89 din decizia atacată s-a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză, că activitatea infracțională a inculpatului A, în calitate de autor, s-a concretizat în folosirea şi prezentarea repetată la A.P.I.A. Suceava, în perioada 2010-2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, a unor declarații de eligibilitate și înscrisuri falsificate, în vederea obținerii pe nedrept de subvenții în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, după cum urmează:

„- în campania agricolă 2010, cererea de acordare a subvenției SV nr. 55872/17.05.2010 formulată de Consiliul Local Udești a fost urmată de depunerea a 39 de documente falsificate, respectiv declarația de eligibilitate - anexa 1, procese-verbale de constatare, procese-verbale de recepţie lucrări de igienizare, procese-verbale de negociere preţ, convenţii de prestări servicii, state de plată, semnate de inculpat sau întocmite la cererea acestuia, precum și de documente care conțineau date inexacte, menite a demonstra îndeplinirea condițiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenție. În realitate, suprafața de 845,74 ha pășune pentru care se solicitau subvenții nu era utilizată de Consiliul Local Udești în scopuri agricole – pășunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau și igienizarea unei părți a suprafețelor pășunate. Fapta nu a produs rezultatul urmărit, întrucât cererea de plată a subvenției în sumă de 235.726,56 lei a fost respinsă prin decizia nr. 2823450/31.05.2011 a directorului executiv al A.P.I.A. Suceava;

- în campania agricolă 2011, cererea de acordare a subvenției nr. 57276/13.05.2011 formulată de Consiliul Local Udești a fost urmată de depunerea unei declarații de eligibilitate în care s-a menționat în mod nereal că suprafața de 751,29 ha imaș comunal va fi utilizată de Consiliul Local Udești în scopuri agricole – pășunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului și nu este utilizată de alți fermieri, precum și a 6 documente falsificate – procese verbale de recepție lucrări – toate semnate de inculpatul A, menite a demonstra îndeplinirea condițiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenție. În realitate, suprafața de pășune pentru care s-au solicitat subvenții nu era utilizată de Consiliul Local Udești în scopuri agricole – pășunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau și igienizarea unei părți a suprafețelor pășunate. Subvenția pentru campania agricolă 2011, în valoare de 292.092,59 lei, a fost virată în contul Primăriei Udești și utilizată pentru achiziția de servicii și produse (remorcă tractor, întocmire documentație tehnico-economică pentru construire pod peste pârâul Cânepiște, combustibil auto), nefiind recuperată;

- în campania agricolă 2012, cererea de acordare a subvenției nr. 53050/07.05.2012 formulată de Consiliul Local Udești a fost urmată de depunerea unei declarații de eligibilitate în care s-a menționat nereal că suprafața de 743,12 ha imaș comunal va fi utilizată de Consiliul Local Udești în scopuri agricole – pășunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului și nu este utilizată de alți fermieri, precum și a 4 documente falsificate – procese verbale de recepție lucrări – toate semnate de inculpatul A, menite a demonstra îndeplinirea condițiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenție. În realitate, suprafața de pășune pentru care s-au solicitat subvenții nu era utilizată de Consiliul Local Udești în scopuri agricole – pășunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau și igienizarea unei părți a suprafețelor pășunate. Subvenția pentru campania 2012, în valoare de 315.314,37 lei, a fost virată în contul Primăriei Udești și utilizată pentru achiziția de active corporale (miniexcavator, încărcător frontal, cositoare, motocositoare), fiind, însă, recuperată cu ocazia soluționării cauzei în fond.”

Acest segment al acuzaţiei a fost analizat, pe larg, în hotărârea recurată, instanţa de apel reţinând, cu titlu definitiv, în urma coroborării probatoriului administrat în cauză şi a examinării normelor europene şi a dispoziţiilor legale interne incidente în materie, că „în procedurile de accesare a schemei de plată unică pe suprafață, Consiliul Local Udești nu a avut, în mod real, calitatea de agricultor, în înțelesul atribuit acestei noțiuni prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19.01.2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, astfel că sumele solicitate A.P.I.A. în campania agricolă 2010 – ca de altfel, și în campaniile agricole ulterioare, din anii 2011, 2012 – nu reprezentau plăți directe destinate agricultorilor”.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, aşa cum a reţinut şi instanţa de control judiciar, potrivit art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, „agricultor” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupul și membrii săi îl dețin în temeiul dreptului național, a cărei exploatație se află pe teritoriul Comunității, așa cum se menționează la articolul 299 din tratat, și care desfășoară o activitate agricolă (lit. a); „exploatație” înseamnă ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul aceluiași stat membru (lit. b); „activitate agricolă” înseamnă producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6 (lit. c).

De asemenea, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură (forma în vigoare la data faptelor) prevedea că „beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.”

În plus, art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilea că pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească mai mule condiţii generale, printre care: să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha (lit. a), şi să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea (lit. f).

Rezultă, aşadar, că, potrivit normelor în materie, deţinerea calităţii de agricultor implica exploatarea efectivă de către însuşi titularul cererii a suprafeţei de imaş comunal menţionată în cererea de subvenţii şi, totodată, desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pe respectiva suprafaţă, precum producţia, creşterea sau cultivarea de plante furajere ori, după caz, păşunatul animalelor proprii, cerinţe care trebuiau îndeplinite şi în ipoteza în care cererea era formulată de Consiliul Local.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate (forma în vigoare începând cu data de 06 martie 2009, aplicabilă cererii de subvenţie aferentă anului 2010), „consiliile locale pot depune cereri de plată pentru păşunile permanente comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006”.

Ulterior datei de 05 aprilie 2011, aceste dispoziţii au suferit modificări sub aspectul condiţiilor în care consiliile locale puteau depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ teritoriale, stabilindu-se că „consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea/administrarea unităţilor administrativ-teritoriale pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pe care nu păşunează animalele altor fermieri, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006” (art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 248/2008) şi că „suprafeţele pentru care consiliile locale depun cerere de plată şi care nu sunt utilizate în scopuri productive trebuie să fie cuprinse într-un plan tehnic de întreţinere şi îmbunătăţire în scopul respectării bunelor condiţii agricole şi de mediu” (art. 5 alin. 8 din acelaşi ordin), aceste prevederi fiind aplicabile cererilor de subvenţie din 13 mai 2011 şi 07 mai 2012.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, instanţele inferioare au constatat, pe baza materialului probator administrat, pe de o parte, că „exploatarea suprafeţei de păşune pentru care s-a solicitat plata subvenţiei s-a realizat prin utilizarea sa neorganizată de către fermierii din comuna Udeşti, care au păşunat pe imaşul comunal animalele proprii”, iar, pe de altă parte, că lucrările de igienizare efectuate de persoanele asistate social „nu au avut durata sau amploarea menţionate în cuprinsul proceselor verbale (de recepţie privind lucrări de igienizare, n.n.), fiind efectuate sporadic şi pe porţiuni reduse de pădure, înscrisurile oficiale prezentate A.P.I.A. fiind falsificate sub aspectul analizat”, concluzionând că „suprafaţa respectivă nu a fost cosită sau întreţinută de consiliul local în condiţiile menţionate în documentele ataşate cererii de subvenţie”.

În acest context factual, care nu poate fi cenzurat în calea extraordinară de atac de faţă, raportat şi la normele legale incidente în materie, se apreciază că, în speţă, Consiliul Local Udeşti nu a avut calitatea de agricultor, aşa cum este definită de art. 2 lit. a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, şi nu a îndeplinit condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, aspect care, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, imprimă actelor de solicitare şi, după caz, de obţinere de către consiliu a plăţilor directe aferente campaniilor analizate un caracter necuvenit, realizându-se, astfel, urmarea imediată prevăzută de lege, constând în dobândirea pe nedrept de fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană.

Rezultatul cerut de norma de incriminare (respectiv obţinerea ilicită de fonduri europene) a fost atins şi în cazul faptei circumscrisă infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută a fi comisă de inculpatul A în forma de participaţie a instigării, instanţa de apel menţionând că „demersurile inculpatei C. au intervenit la inițiativa și solicitările exprese” ale acestuia, „împrejurare ce rezultă atât din declarațiile inculpatei și ale martorilor EEE., RRR, ZZZ, cât și din însăși succesiunea evenimentelor anterioare și ulterioare înființării asociației.

Inculpatul A. a fost inițiatorul tuturor proiectelor de hotărâri ale Consiliului Local Udești prin care, în perioada 27 februarie 2013 – 30 mai 2013, s-a aprobat inițierea procedurii de concesionare a pășunii comunale de 700 ha, concesionarea prin încredințare directă a pășunii către asociație, modificarea preambulului hotărârii inițiale de concesionare a imașului comunal și, în fine, încheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. 4038/26.04.2013; același inculpat a fost cel care a decis înființarea Asociației (în scopul de a securiza obținerea mai facilă a subvențiilor), a stabilit identitatea membrilor fondatori (prin alegerea unor persoane angajate în cadrul primăriei, asupra cărora să își poată exercita ascendentul inerent relațiilor de subordonare ierarhică) și s-a implicat, direct sau prin interpuși, în procesul de racolare în asociație a fermierilor de pe raza comunei Udești.

În fine, cea mai mare parte a sumei virate, cu titlu de sprijin financiar pe suprafață, în contul A.C.A.U.P. Oadici Udești a fost redirecționată în contul Primăriei Udești și utilizată cu altă destinație decât cea a întreținerii imașului comunal. Ansamblul acestor împrejurări coroborate demonstrează că beneficiarul real al fondurilor gestionate de A.P.I.A. a fost Primăria Udești, iar nu asociația crescătorilor de animale, inculpatul fiind cel care a avut interesul, cunoștințele și forța de decizie necesare pentru inițierea și finalizarea procesului de obținere a plăților directe prin intermediul A.C.A.U.P. Udești.”

Deopotrivă, Înalta Curte subliniază, contrar susţinerilor recurentului inculpat, că folosirea/prezentarea la A.P.I.A. Suceava, de către A.C.A.U.P. Udești, prin reprezentant legal, de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii unora dintre fermierii indicaţi în cuprinsul anexelor la declaraţia de eligibilitate se circumscrie laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, atâta timp cât acordul individual al fiecărui membru pentru solicitarea plăţilor reprezintă o condiţie de eligibilitate expres prevăzută de art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 246/2008 (forma în vigoare la 26 februarie 2013). Astfel, potrivit acestor dispoziţii „în cazul utilizării păşunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal şi face dovada evidenţei fiecărui proprietar de exploataţie cu o copie după cardul exploataţiei şi a suprafeţei agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă şi acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi, în conformitate cu actul constitutiv şi/sau statutul asociaţiei, asumându-şi responsabilitatea asupra cerinţelor care condiţionează plăţile”. Ca atare, nu poate fi valorificată în sensul solicitat teza apărării referitoare la lipsa de relevanţă a falsificării semnăturilor unor fermieri înscrişi în anexele care au însoţit declaraţia de eligibilitate.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că acţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul A, astfel cum au fost expuse în mod detaliat în hotărârea atacată, întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma autoratului, respectiv a instigării), neputând fi valorificate criticile formulate sub acest aspect de către recurent în calea extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte celelalte argumente invocate prin cererea de recurs în casaţie pentru a demonstra lipsa de tipicitate a faptelor imputate în legătură cu fraudarea fondurilor europene, Înalta Curte observă că prin respectivele susţineri se contestă, în realitate, situaţia factuală ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţele inferioare, care, însă, nu mai poate fi repusă în discuţie în acest cadru procesual.

Astfel, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalității hotărârilor judecătorești definitive, motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanțele de fond și/sau apel ori reconfigurarea elementelor reținute, prin decizia criticată, în circumstanțierea activității calificată ca infracțiune.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A a mai invocat lipsa urmării imediate în cazul infracţiunii de fals intelectual pentru care a fost condamnat, sens în care a arătat, pe de o parte, că scopul pentru care au fost depuse la A.P.I.A. înscrisurile întocmite de funcţionarii primăriei a fost unul licit, respectiv obţinerea de plăţi directe pentru întreţinerea păşunii comunale, iar, pe de altă parte, că, şi în ipoteza în care situaţia prezentată ar fi fost adevărată, înscrisurile în discuţie ar fi produs aceleaşi consecinţe juridice, apreciindu-se, astfel, că nu s-a adus atingere încrederii publice în acestea.

Potrivit dispoziţiilor art. 321 C. pen., constituie infracţiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Se observă, astfel, contrar celor susţinute de recurent, că, incriminând falsul intelectual, legiuitorul nu a prevăzut în textul art. 321 C. pen. cerinţa ca falsificarea înscrisului oficial, în unul din modurile arătate, să fie de natură a produce consecinţe juridice. Includerea acestei cerinţe în conţinutul infracţiunii ar fi fost de prisos, din moment ce înscrisul, din punctul de vedere al condiţiilor de formă şi al competenţei celui care l-a emis este un înscris valabil, susceptibil întotdeauna să producă consecinţe juridice, şi doar conţinutul său nu corespunde realităţii.

De altfel, în literatura de specialitate (George Antoniu, Tudorel Toader - Explicaţiile Noului Cod penal, vol. IV, articolele 257-366, Universul Juridic, Bucureşti, 2016, pagina 515), s-a arătat că falsificarea unui înscris oficial prin oricare dintre modalităţile descrise în norma de incriminare are ca urmare imediată atingerea încrederii publice acordate înscrisurilor oficiale şi, în mod implicit, a relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare, în conformitate cu interesele societăţii, se bazează pe această încredere. Această urmare este realizată în momentul în care înscrisul oficial este perfectat, adică semnat şi întărit cu sigiliul sau ştampila cuvenită.

Fiind o infracţiune de pericol, a cărei urmare imediată se realizează îndată ce înscrisul a fost perfectat, pentru existenţa falsului intelectual nu prezintă relevanţă consecinţele juridice urmărite de autorul falsului, neputând fi primite susţinerile recurentului sub acest aspect.

De altfel, astfel cum au fost reţinute cu titlu definitiv în decizia recurată, faptele inculpatului A care:

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 39 înscrisuri oficiale emise de Primăria Udeşti, astfel falsificate (declaraţia de eligibilitate – anexa nr. 1 la cererea de acordare a subvenţiei SV nr. 55872/17.05.2010, 17 procese-verbale de recepţie lucrări igienizare păşune comunală, 5 procese-verbale de constatare, 10 procese-verbale de negociere preţ, 2 state de plată, 10 convenţii prestări servicii) – campania 2010;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral, de inculpat, rezultând un număr de 6 înscrisuri oficiale emise de Primăria Udeşti, astfel falsificate – campania 2011;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria Udeşti cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei Udeşti, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei Udeşti care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 4 procese-verbale de constatare şi recepţie lucrări de igienizare imaş comunal, falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, depuse la dosarul de subvenţie pentru anul agricol 2012, emise de Primăria Udeşti, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..

Astfel, semnarea înscrisurilor oficiale în care se atestau fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, de către inculpatul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de primar și cunoscând caracterul necorespunzător adevărului al acestor mențiuni, are semnificația unui act de coautorat la săvârșirea falsului, suficient în sine pentru realizarea conținutului legal al infracțiunii de fals intelectual, care absoarbe în conţinutul său constitutiv şi actele de instigare şi de sprijinire a altor funcţionari din cadrul Primăriei Udeşti în vederea falsificării unor asemenea înscrisuri.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de normele de incriminare, motiv pentru care, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat.