Insolvency appeal declared lapsed and lapse ruling upheld; suspension order final; appeal inadmissible

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

I. Hotărârile ce formează obiectul recursului

I.1 Prin încheierea din 29 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului declarat de Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii în sarcina recurentei-reclamante, prin lichidator judiciar B..

I.2 Prin decizia nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat de Societatea A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei primei instanţe.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. I.2 de mai sus, aceeaşi parte a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, precizând că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii atacate.

Recurenta a formulat, ulterior, motive de recurs, în cuprinsul cărora a precizat că înţelege să critice şi încheierea din 29 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar (pct. I.1), solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului împotriva acestei încheieri în situaţia în care instanţa de recurs va considera că cererea de recurs ce vizează măsura suspendării nu este formulată în termenul legal.

În motivare, recurenta a arătat că cererea de recurs împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost exercitată în termenul legal de 5 zile de la pronunţare, respectiv la data de 9 septembrie 2020. Cu toate că a solicitat de două ori, pe email, comunicarea deciziei recurate, în vederea motivării recursului, recurenta nu a primit niciun răspuns. În aceste condiţii, un reprezentant al recurentei s-a prezentat la arhiva instanţei supreme, unde a studiat dosarul, la data de 9 februarie 2021, de la acest moment curgând termenul de motivare a recursului. Prin urmare, consideră că motivele de recurs au fost depuse în termen, în 5 zile de la luarea la cunoştinţă.

Cu privire la cererea de repunere în termen, recurenta a susţinut că încheierea din 29 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014 a fost comunicată exclusiv către lichidatorul judiciar B., la sediul din Craiova, judeţul Dolj, nu şi către administratorul special, reprezentantul A. S.R.L., care a formulat recursul împotriva sentinţei civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Astfel, la dosar nu există nicio dovada în sensul că încheierea recurată ar fi fost comunicată la sediul societăţii din Feteşti, judeţul Ialomiţa.

În consecinţă, având în vedere imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte hotărârea de suspendare, cererea de repunere în termen a fost formulată în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., moment care curge de la data studierii dosarului, respectiv 9 februarie 2021.

Pe fondul recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare, recurenta a învederat că instanţa de recurs a pronunţat această hotărâre cu aplicarea greşită a normelor care reglementează citarea părţilor în proces, şi anume art. 14 C. proc. civ., în sensul că nu s-a dispus şi citarea în proces a A. S.R.L. prin administrator special, la sediul din Feteşti, judeţul Ialomiţa. Totodată, citaţia din 14 mai 2019, expediată către recurentă cu menţiunea de a-şi însuşi recursul a fost comunicată exclusiv la sediul din Craiova, judeţul Dolj. Or, cel care a formulat recursul a fost administratorul special, iar nu cel judiciar. Sunt, astfel, incidente dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. civ.

În cauză, a mai arătat recurenta, nu erau îndeplinite nici condiţiile perimării, prevăzute de art. 416 C. proc. civ., întrucât, procedura de citare nefiind legal îndeplinită, nu se poate reţine o culpă procesuală. Mai mult, prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a indicat sediul procesual ales în Bucureşti, str. x, şi persoana responsabilă de primirea corespondenţei, astfel că erau incidente dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., însă citarea a fost realizată la o altă locaţie.

III. Întâmpinările depuse de intimate

Intimatele au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au învederat, totodată, că recursul nu este declarat în termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., şi că, la momentul suspendării dosarului, procedura de citare era legal îndeplinită.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, se constată că această decizie cuprinde o soluţie de constatare a perimării recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, potrivit art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că împotriva hotărârii de constatare a perimării poate fi declarat recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, iar motivele de recurs trebuie depuse într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că decizia atacată a fost pronunţată la data de 9 septembrie 2020, iar cererea de recurs care a vizat hotărârea de perimare a formulată la data de 14 septembrie 2020, cu respectarea prevederilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că decizia recurată a fost comunicată recurentei la data de 19 octombrie 2020 la sediul procesual ales şi la data de 20 octombrie 2020 la sediul lichidatorului judiciar.

Împrejurarea conform căreia, la data de 9 septembrie 2020, au fost depuse la dosar note de şedinţă şi o adresă emisă de recurentă, prin lichidator judiciar B., prin care aceasta confirmă mandatul de reprezentare acordat S.C.A. C., iar nu pentru reprezentantul convenţional iniţial Societatea Civilă de Avocaţi "D.", nu prezintă relevanţă juridică în condiţiile în care această obligaţie, instituită în sarcina recurentei anterior termenului la care s-a dispus suspendarea potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost îndeplinită până la data de 29 mai 2019 şi nici în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 29 noiembrie 2019.

Potrivit încheierii din 29 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că, prin încheierea din 16.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii A. S.R.L., a constatat că, pentru judecarea recursului declarat de societatea reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1872 din 01 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este necesară depunerea la dosar, de către lichidatorul judiciar B., a unor precizări prin care să arate dacă îşi însuşeşte recursul declarat în cauză de Societatea Civilă de Avocaţi "D." şi dacă confirmă mandatul de reprezentare acordat acestei societăţi.

În acest context, Înalta Curte a dispus citarea reclamantei, prin lichidator judiciar, cu menţiunea de a preciza dacă lichidatorul judiciar îşi însuşeşte recursul declarat în cauză şi dacă confirmă mandatul de reprezentare acordat Societăţii Civile de Avocaţi "D.". Deşi citaţia a fost comunicată la sediul lichidatorului judiciar, la data de 20 mai 2019, acesta nu a comunicat precizările solicitate, astfel încât instanţa de recurs a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea judecăţii cauzei, desfăşurarea normală a procesului fiind împiedicată din vina reclamantei, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată, de asemenea, că indicarea în cererea transmisă prin e-mail la data de 26 ianuarie 2021 a unui alt sediul procesual ales pentru comunicarea deciziei atacate nu poate fi avută în vedere de vreme ce aceasta a fost formulată ulterior comunicării deciziei recurate.

Astfel, schimbarea sediului procesual ales operează doar pentru actele de procedură efectuate ulterior transmiterii cererii de indicare a unui nou sediu procesual ales, nu şi pentru actele de procedură deja efectuate în cauză.

Ca atare, termenul de 5 zile pentru depunerea motivelor de recurs, calculat pe zile exclusive conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 26 octombrie 2020.

Or, recurenta a depus motivele de recurs la data de 15 februarie 2021, cu depăşirea termenului de motivare a recursului.

În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va anula recursul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

2. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, se constată că încheierea respectivă cuprinde o soluţie de suspendare a judecăţii.

Având în vedere că soluţia de suspendare a judecăţii a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că încheierea prin care a fost dispusă această măsură are caracter definitiv de la data pronunţării, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că încheierea de suspendare a judecăţii nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

3. Soluţia de respingere ca inadmisibilă a recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii impune respingerea şi a cererii de repunere în termen, întrucât curgerea termenului de recurs este condiţionată de admisibilitatea acestei căi de atac. Or, nefiind deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, nu se mai pune problema existenţei unui termen de recurs depăşit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei nr. 4202 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică din 15 martie 2021.