Inadmissibility of further appeal against final High Court rejection of statutory revision of preliminary chamber recusal order

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 5 din data de 20 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 54 pronunţată în camera de consiliu din data de 16.07.2018 de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin cererea adresată iniţial Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2019 din data de 28.11.2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea încheierii judecătorului de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosar penal nr. x/2018

Prin Încheierea penală nr. 54 din data de 16 iulie 2018 a Curţii de Apel Suceava, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 160 din 15 iunie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava pronunţată în Dosar nr. x/2018, prin care, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, în baza disp. art. 347 din C. proc. pen. raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a admis contestaţia formulată de inculpatul contestator A., împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 02 mai 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, a desfiinţat în totalitate încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Vatra Dornei - judecător de cameră preliminară; prin încheierea din data de 02.05.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpatul A., trimis în judecată, sub control judiciar, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de "distrugere" prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. şi a unei infracţiuni de "tulburarea ordinii şi liniştii publice" prev. de art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., părţi civile fiind Serviciul Public de Alimentare cu Apă şi Canalizare Broşteni, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, B. şi C., prin reprezentant legal D. şi, pe cale de consecinţă, a dispus începerea judecăţii cauzei.

Cu privire la revizuire, Curtea de Apel Suceava a reţinut că cele două cazuri invocate, prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) ale art. 453 din C. proc. pen., pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, iar revizuentul nu s-a prezentat în instanţă pentru a da lămuriri cu privire la hotărârea a cărei revizuire se solicită.

S-a apreciat că sancţiunea este respingerea cererii, ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât, prin încheierea criticată nu s-a analizat fondul cauzei, deoarece este pronunţată în procedura de cameră preliminară şi nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 396 din C. proc. pen.

II. Împotriva acestei încheieri revizuentul A. a formulat o cale de atac "recurs".

Prin Încheierea nr. 345 din 16 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 5 din data de 20 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că a fost sesizată cu calea de atac intitulată "recurs" formulată de petentul A. împotriva unei încheieri definitive, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară al Curţii de Apel Suceava prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Încheierii nr. 160 din 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, nefiind reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în materia revizuirii, în procedura admisibilităţii în principiu.

III. Împotriva acestei încheieri a formulat apel petentul A..

Prin Decizia penală nr. 136 din data de 07 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 345 din 16 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut şi că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva Încheierii penale nr. 345 din 16 iunie 2020 a Înaltei Curţi, hotărâre definitivă prin care a fost respins recursul formulat de petent împotriva Încheierii nr. 5 din data de 20 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

IV. Împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 07 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, a formulat recurs petentul A..

Prin Decizia penală nr. 92 din data de 5 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 07 septembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 07 septembrie 2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluţionat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 345 din 16 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

S-a reţinut că în cauză, A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislaţia procesual penală împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Prin urmare, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 07 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

V. Împotriva Deciziei penale nr. 92 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 25 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 28 iunie 2021, dată la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul dosarului, pentru argumentele consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a fost sesizată cu recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 05 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 07 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Or, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către petentul A. are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din data de 05 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2021.

GGC - GV