Abuse of Political Influence and Extortion: Failure to Prove Inequality of Relationship and Undue Benefit in Hospital and School Personnel Decisions

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin sentinţa penală nr. 200 din 15 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen., şi folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, în formă continuată.

Conform art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000 (fapta din aprilie 2017 - iulie 2017).

Conform art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000 (fapta din 19 septembrie 2017).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000;

- şantaj, faptă prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen.,

- folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În esenţă, prin rechizitoriu s-a reţinut că, fapta inculpatului A., care, începând cu luna aprilie 2017 până în luna iulie 2017, şi-a folosit influenţa şi autoritatea date de funcţia de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov asupra primarului municipiului Făgăraş, martorul C., în scopul obţinerii de foloase necuvenite, respectiv nerevocarea din funcţie şi ulterior prelungirea mandatului de director financiar-contabil interimar al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D. până la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului şi totodată păstrarea imaginii sale de lider B. influent, care îşi protejează oamenii apropiaţi şi controlează deciziile autorităţilor în raza sa, sens în care, după luarea la cunoştinţă a intenţiei de revocare a susnumitei din funcţia deţinută, l-a abordat pe primarul municipiului Făgăraş, solicitându-i şi obţinând acordul acestuia pentru finalizarea de către D. a mandatului de director financiar-contabil şi, ulterior, în luna iulie 2017, fiind informat asupra neprelungirii mandatului acesteia până la organizarea unui concurs, l-a contactat din nou pe martorul C., atât direct, cât şi indirect, solicitându-i să amâne decizia, în caz contrar partidul pe care-l conduce îi retrage sprijinul politic întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, în calitate de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, în data de 10 iulie 2017, în contextul în care primarul municipiului Făgăraş nu a dat curs solicitării sale privind menţinerea în funcţia de manager economic al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D., l-a contactat de pe postul telefonic utilizat de un alt membru B. pe managerul spitalului, martorul E., solicitându-i să revină asupra noii numiri şi să îi prelungească mandatul numitei D., ameninţându-l că, în caz contrar, prin puterea şi influenţa politică pe care o are, poate să dispună revocarea sa, iar proiectele primarului vor fi blocate în Consiliul Local Făgăraş pe care-l controlează, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului A., care, în data de 19 septembrie 2017, la cererea numitul F., primarul comunei Hârseni şi membru B., şi-a folosit influenţa şi autoritatea dată de funcţia de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, partid aflat la guvernare, prin intermediul deputatului G. în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către primarul comunei Hârseni, respectiv ca acesta să nu aducă la îndeplinire măsurile dispuse de Direcţia de Sănătate Publică Braşov la Şcoala Generală Hârseni urmare a controlului efectuat la data de 06 septembrie 2017 şi să evite retragerea autorizaţiei sanitare a instituţiei şcolare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000.

Acuzaţiile formulate s-au întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor C., E., H., I. F., J., K., L., M., N., O., P.; Q., R., S., G., T., U.; proces-verbal din data de 16 noiembrie 2017 privind verificarea datelor de trafic şi localizare; proces-verbal din data de 16 noiembrie 2017 privind verificarea numărului de apel al telefonului mobil utilizat de numita J.; dispoziţii de numire în funcţie privind pe numita D.; proces-verbal privind ataşarea la dosarul cauzei a unor documente puse la dispoziţie de martora L. în format electronic; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultate în urma activităţii de supraveghere tehnică; proces-verbal din data de 29.11.2017 privind procesele-verbale de redare modificate; proces-verbal din data de 08.09.2017 privind fixarea prin fotografiere a mesajelor tip SMS prezentate de martorul C. pe telefonul mobil; adresa Spitalului Municipal "Dr. Aurel Tulbure" Făgăraş nr. x din data de 02 noiembrie 2017 împreună cu dispoziţia primarului Municipiului Făgăraş nr. 9 din data de 06 ianuarie 2017 şi dispoziţia primarului Municipiului Făgăraş nr. 1175 din data de 10 iulie 2017 privind numirea în funcţia de manager interimar a lui E.; alte înscrisuri.

Procedura de cameră preliminară

Prin încheierea nr. 206 din data de 28 martie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017, au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rechizitoriul nr. x/2017 din 20 decembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Această hotărâre a rămas definitivă prin încheierea nr. 23/C din data de 08 iunie 2018 pronunţată Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017.1, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 206 din data de 28 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

Cercetarea judecătorească în faţa instanţei de fond

În cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond a fost audiat inculpatul A. (declaraţia din 10 octombrie 2018 - filele x volumul I, declaraţia din 06 noiembrie 2018 - filele x volumul I).

De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi următorii martori: C. (declaraţia din 06 noiembrie 2018 - filele x volumul I), E. (declaraţia din 11 decembrie 2018 - filele x volumul I), O. (declaraţia din 11 decembrie 2018 - filele x volumul I), M. (declaraţia din 23 ianuarie 2019 - filele x volumul I), S. (declaraţia din 23 ianuarie 2019 - filele x volumul I), N. (declaraţia din 19 februarie 2019 - filele x volumul I), L. (declaraţia din 19 februarie 2019 - filele x volumul I), K. (declaraţia din 19 februarie 2019 - filele x volumul I), R. (declaraţia din 19 februarie 2019 - filele x volumul I), P. (declaraţia din 29 martie 2019 - filele x volumul I), Q. (declaraţia din 29 martie 2019 - filele x volumul I), F. (declaraţia din 29 martie 2019 - filele x volumul I), I. (declaraţia din 29 martie 2019 - filele x volumul I), J. (declaraţia din 29 martie 2019 - filele x volumul I), U. (declaraţia din 29 martie 2019 - fila x volumul I), T. (declaraţia din 29 martie 2019 - filele x volumul I), V. (declaraţia din 11 aprilie 2019 - fila x volumul I), W. (declaraţia din 11 aprilie 2019 - filele x volumul I), G. (declaraţia din 24 aprilie 2019 - fila x volumul II), H. (declaraţia din 24 aprilie 2019 - filele x volumul II) şi D. (declaraţia din 06 mai 2019 - filele x volumul II).

În cadrul probei cu înscrisuri au fost încuviinţate şi, ulterior, administrate următoarele acte: documente medicale ale tatălui inculpatului; memoriul către Ministerul Sănătăţii, întocmit şi semnat de către 27 de medici din cadrul Spitalului Municipal Făgăraş; Hotărârea Consiliului Local al municipiului Făgăraş nr. 124 din 29.06.2017; Hotărârea Consiliului Local al municipiului Făgăraş nr. 130 din 29.06.2017; Hotărârea Consiliului Local al municipiului Făgăraş nr. 137 din 05.07.2017; procesul-verbal al şedinţei extraordinare a Consiliului Local Făgăraş din 26 mai 2017; înscrisuri conţinând mesajele text între D. şi E.; înscrisuri conţinând mesaje text între inculpatul A. şi D. .

Înregistrări ale convorbirilor şi comunicărilor: urmare a admiterii cererii inculpatului A. la dosar au fost depuşi de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, suporţii optici conţinând toate convorbirile şi comunicările rezultate în urma punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică autorizate în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, a fost depus un hard disk conţinând înregistrările audio/video ale declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov.

Totodată, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a comunicat datele şi informaţiile care au stat la baza sesizării prin procesul-verbal din 14.07.2017 emis în dosarul nr. x/P/2017 .

Deopotrivă, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a depus decontul cheltuielilor judiciare efectuate cu instrumentarea dosarului nr. x/2017 .

Analizând întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:

I. A. În ceea ce priveşte faptele descrise la pct. I din actul de sesizare, sub aspectul situaţiei de fapt s-au reţinut următoarele.

Inculpatul A. a ocupat din anul 2016 funcţia de vicepreşedinte a Organizaţiei judeţene Braşov a B. (fiind ulterior delegat în funcţia de preşedinte executiv), preşedinte al Organizaţiei Municipale B. Făgăraş şi deputat în Parlamentul României, ales în circumscripţia electorală 8 Braşov la alegerile generale din anul 2016.

Inculpatul era naşul de cununie al martorei D., membră în B., organizaţia locală Făgăraş, care a deţinut funcţia de director financiar-contabil în cadrul Spitalului Municipal Dr. Aurel Tulbure Făgăraş până la data de 09.07.2017, desemnarea sa având loc în urma concursului desfăşurat în cursul lunii mai 2011, validat prin procesul-verbal din 14 mai 2011, D. fiind numită director financiar contabil prin dispoziţia managerului nr. 125 din 16 mai 2011 pentru o perioadă de maxim 3 ani .

După expirarea acestui interval şi până la începutul anului 2019, pentru niciuna din funcţiile de conducere din cadrul Spitalului Municipal Dr. Aurel Tulbure Făgăraş nu s-a mai organizat concurs, martora D. fiind numită succesiv director financiar-contabil interimar până la definitivarea procedurii de concurs, dar nu mai mult de 6 luni.

În urma alegerilor locale din iunie 2016, în funcţia de primar al municipiului Făgăraş a fost ales martorul C., candidat independent, ce a fost ulterior susţinut în cadrul Consiliului local de către B. care deţinea un număr de 7 consilieri.

Prin prisma acestei colaborări, între martorul C. şi inculpatul A. exista o relaţie apropiată (cei doi cunoscându-se din perioada anterioară), aceştia întâlnindu-se în mod periodic pentru discutarea proiectelor de la nivelul localităţii.

La finalul anului 2016, martorul E., cetăţean italian, a vizitat spitalul din Făgăraş unde era internat copilul unor prieteni. Urmare a discuţilor purtate între martorul E. şi martorul C., prin dispoziţia primarului municipiului Făgăraş nr. 9 din 06 ianuarie 017, a fost revocată dispoziţia nr. 2035 din 30 decembrie 2016 privind numirea doctorului X. în funcţia de manager interimar şi în locul său a fost numit martorul E., pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 10 ianuarie 2017 .

La aceeaşi dată, în calitate de manager al Spitalului Municipal Dr. Aurel Tulbure Făgăraş, martorul E. a dispus prelungirea pentru o durată de 6 luni a mandatelor directorului medical interimar şi a celui financiar-contabil interimar al spitalului. Astfel, mandatul martorei D. a fost prelungit, prin dispoziţia managerului nr. 286 din 11 ianuarie 2017, până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai mult de 6 luni, respectiv data de 09 iulie 2017.

În cursul lunilor martie - aprilie 2017, primarul municipiului Făgăraş, martorul C., şi-a manifestat public dorinţa de a o înlocui pe martora D., intenţionând ca funcţia de director economic al spitalului să fie ocupată de numita Y., persoană pe care o cunoştea din localitatea Drăguş, unde C. fusese anterior primar iar aceasta deţinea o pensiune turistică.

Intenţia de a o schimba din funcţie pe martora D. i-a fost comunicată şi inculpatului A., cu ocazia unei vizite făcută de acesta din urmă la ferma din localitatea Drăguş aparţinând martorului C., inculpatul solicitându-i să declanşeze concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante şi să nu procedeze la schimbarea acesteia până la terminarea mandatului.

La data de 19 mai 2017, primarul C. a vizitat-o pe martora D. la biroul acesteia, comunicându-i faptul că urmează să o revoce din funcţie, reproşându-i faptul că nu este bine pregătită profesional.

Urmare a acestei discuţii avute cu primarul municipiului Făgăraş, martora D. i-a adus la cunoştinţă managerului spitalului, prin intermediul unor mesaje sms, faptul că a luat decizia să îşi dea demisia.

Totodată, despre vizita făcută martorei D. a aflat şi inculpatul A. care, la 20 mai ora 15:30, i-a transmis martorului C. un mesaj, prin care îi solicita amânarea deciziei de revocare din funcţie a D. până la finalizarea mandatului şi organizarea unui concurs pentru ocuparea tuturor posturilor.

În cursul lunii iunie 2017, inculpatul A. s-a deplasat la Spitalul Municipal Dr. Aurel Tulbure Făgăraş pentru ridicarea unor analize medicale ale tatălui său, acesta din urmă suferind de numeroase afecţiuni şi fiind tratat de medicii acestui spital . Circumstanţele care au condus la aceasta vizită au fost descrise exclusiv de către inculpatul A., neexistând probe care să infirme aceste susţineri.

Cu această ocazie, inculpatul a avut o discuţie la care au participat directorul medical, martora N., managerul spitalului martorul E. (acesta din urmă fiind chemat de martora N.) şi medicul M.. Martorul E. a susţinut că, în afara problemelor din spital, în cadrul discuţiei "la care au participat dr. N. şi dr. M." inculpatul a abordat şi problema directorului economic D.. În declaraţiile din cursul urmăririi penale martorul arătând că discuţia a fost amicală.

Declaraţiile sale au fost infirmate de martorii N. şi M., precum şi de către inculpatul A., care au arătat că susţinerile martorului E. nu sunt reale că "subiectul D. nu a fost deschis la acel moment", că martorul "a afirmat că i-aş fi spus că voi vorbi cu primarul pentru prelungirea mandatului său însă acest lucru este fals şi este şi ilogic având în vedere că nu puteam să propun acest lucru la finalul mandatului domnului E. având şi părerea medicilor care erau de faţă şi care "îl făceau zdrenţe" pe criteriul că este mincinos, nu are nici un fel de experienţă în manageriatul unui spital şi bulversează întreaga activitate". În acelaşi sens au fost reţinute şi declaraţiile constante ale martorilor N. şi M. .

În acest context probator, instanţa a reţinut, contrar rechizitoriului care s-a întemeiat exclusiv pe declaraţiile martorului E., faptul că, în cadrul discuţiei anterior descrise nu s-a ridicat problema directorului economic D..

În succesiunea evenimentelor, Înalta Curte a reţinut că, în jurul datei de 09 iulie 2017, când expira atât mandatul managerului interimar cât şi cel al directorului economic, martorul C. l-a invitat la sediul primăriei municipiului Făgăraş pe E., făcându-i cunoştinţă cu numita Y. şi solicitându-i să o numească director economic interimar (declaraţie martor E., dosar instanţă).

În aceste circumstanţe, prin dispoziţia nr. 1175 din 10 iulie 2017, primarul municipiului Făgăraş a dispus numirea martorului E. în funcţia de manager interimar al Spitalului Municipiului Făgăraş, pentru o perioadă de 3 luni. În aceeaşi zi, martorul E. a numit-o în funcţia de director financiar contabil interimar în cadrul aceleiaşi unităţi sanitare pe numita Y..

În seara aceleiaşi zile, în jurul orei 19, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul K., consilier local în cadrul Consiliului Local Făgăraş, la un restaurant din Braşov. La solicitarea inculpatului, martorul K. l-a contactat telefonic pe martorul E., pentru a-l întreba care este situaţia directorului economic D.. (declaraţie martor K., vol. I dosar rmărire penală, filele x).

Inculpatul a susţinut că, în realitate, martorul E. este cel care l-a apelat pe K. şi în acest context el a întrebat despre D., apărarea acestuia invocând în acest sens listingul convorbirilor telefonice comunicate de operatorul de telefonie mobilă Z. (depus la dosar instanţă) şi arătând că datele din procesul-verbal întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară nu corespund cu cele comunicate de către operator.

Înalta Curte, verificând Cd-ul conţinând listingul Z. (ataşat la dosar în procedura de cameră preliminară), care cuprinde apelurile efectuate şi recepţionate de către numărul de telefon x, utilizat de către martorul K., a constatat că la ora 19:10:58 este apelat (calling) numărul de telefon x aparţinând martorului E., durata apelului fiind de 313 secunde, iar la ora 19:17:09 secunde a primit un apel (called) de la numărul de telefon x aparţinând martorului E., durata apelului fiind de 300 secunde.

Aceleaşi date se regăsesc şi în procesul-verbal, respectiv faptul că martorul K. l-a apelat pe E. 19:10:58, după care, la 19:17:09 E. îl apelează pe K., această ordine a apelurilor urmând a fi reţinută şi de către instanţă.

Martorul E. a susţinut că, în cadrul discuţiei telefonice cu K., acesta i-a comunicat că urmează să îl contacteze telefonic inculpatul A. în interval de 10 minute (împrejurare infirmată de martorul K.) şi că acest lucru s-a şi întâmplat, fiind sunat de către inculpat tot de pe telefonul lui K.. Această situaţie de fapt este reţinută şi în rechizitoriu.

Înalta Curte a constatat, aşa cum s-a arătat, că martorul E. este cel care, după finalizarea convorbirii cu K., la interval de aproximativ un minut, l-a apelat pe acesta, context în care a avut o discuţie cu inculpatul A..

În cursul judecăţii, martorul E. a mai susţinut că ar fi avut un apel nepreluat şi de aceea i-ar fi telefonat lui K.. Din examinarea aceluiaşi listing (care cuprinde inclusiv apeluri iniţiate sau primite cu o durată de 0:00 secunde) Înalta Curte a constatat că între cele două convorbiri telefonice nu se regăseşte un asemenea apel, afirmaţia martorului necorespunzând adevărului.

Cu privire la conţinutul acestei convorbiri (care a condus la formularea acuzaţiei de şantaj), instanţa de fond a reţinut că acesta este prezentat în mod diferit de către martor şi de inculpat, în cauza nefiind administrate alte probe directe, discuţia telefonică nefiind interceptată. Singura afirmaţie pe care martorul K., care a asistat la o parte a discuţiei telefonice, a putut să o relateze vizează susţinerea inculpatului:

"nu e bine, că nu e în regulă"

În ceea ce-l priveşte pe E., acesta a menţionat faptul că "A. nu a fost amical ca data trecută dar practic a zis că credea că primarul a înţeles dar se pare că a înţeles parţial. L-am întrebat ce e de înţeles şi mi-a spus că D. nu trebuie înlocuită pentru că este o fată serioasă şi nu înţelege de ce am înlocuit-o. Tot atunci mi-a spus că el are putere să blocheze ce face primarul pentru că are oameni în Consiliul şi poate să blocheze politic tot ce face primarul. A mai sus că are putere să scoată la concurs un post de manager şi mâine dacă vrea. Discuţia a fost exclusiv despre D. şi cele zise de A. se refereau exclusiv la înlocuirea D.. Mi-a mai spus că vorbeşte oricum cu primarul şi ne vedem mâine sau poimâine şi a închis. L-am întrebat pe primar şi mi-a spus că nu a vorbit cu el. Ulterior l-am sunat de două ori pentru că la prima discuţie a spus că va vorbi cu primarul şi pentru pediatrie dar nu a răspuns" (declaraţie martor din data de 18.07.2017, vol. I dosar urmărire penală, 66-72, declaraţia din data de 24 octombrie 2017 dată în cursul urmăririi penale fiind în acelaşi sens).

Fiind audiat cu privire la aceleaşi aspecte, în cursul cercetării judecătoreşti martorul a arătat că "A. mi-a zis că am greşit că am revocat-o pe D. şi că dacă nu o puneam iar pe D., organiza un concurs de manager al spitalului. Probabil că, eu fiind interimar, aş fi fost înlocuit de persoana care ar fi câştigat acest concurs. Eu nu am luat această afirmaţie a inculpatului ca o ameninţare. Am înţeles că era supărat şi atunci când o persoană este supărată, spune multe. Eu aşa am perceput şi am trăit această discuţie cu A.. Faptul că A. a afirmat că va organiza un concurs, nici nu mi-a trecut prin cap că el va putea organiza un concurs. De fapt, concursul nici în ziua de astăzi nu este organizat. Această afirmaţie a inculpatului, nu mi-a creat nicio stare de temere. Dacă îmi zicea:

"te omor, te bat", probabil că îmi crea o stare de temere dar pentru faptul că mi-a zis că organizează un concurs, în condiţiile în care atât eu, cât şi el, ştiam că A. nu poate organiza un concurs, mi-a creat convingerea că la acel moment era foarte supărat şi cele afirmate sunt nişte cuvinte spuse la supărare. A. era supărat. Mi-am dat seama de acest lucru după ton. Nu pot să afirm că A. ţipa, însă, se simte când o persoană este supărată pentru că are un ton diferit. A. mi-a mai spus să-i transmit domnului primar că el credea că acesta a înţeles că trebuia să existe înţelegere dar primarul nu a înţeles acest lucru astfel că, urma să îi blocheze un proiect sau nişte proiecte. Eu, personal nu prea am înţeles la telefon ce a vrut să spună A. având în vedere că vorbea şi repede pentru că era supărat. Din acest telefon, eu nu am înţeles că dl. primar şi dl. A. aveau o înţelegere. Eu am înţeles că trebuiau să se înţeleagă între ei, ceva de genul acesta. După terminarea conversaţiei cu dl. A., am vorbit cu primarul căruia i-am spus că trebuie să se înţeleagă cu A., altfel îi opreşte proiectele. Eu personal nu am perceput nici un moment afirmaţiile lui A. ca o ameninţare, mai ales că nu aveam nici o dorinţă de a mă înscrie la vreun concurs. Era foarte bine dacă organiza un concurs, să fie pus odată un manager definitiv nu interimar.(…)

Cu privire la subiectului convorbirii telefonice dintre inculpat şi martorul E., în cauză a fost audiat şi martorul H., invocat în susţinerea acuzării. Martorul a arătat însă cu nu a perceput faptele în mod nemijlocit, ci le cunoaşte din relatările martorului E., despre care afirmă că "a fost foarte stresat când a venit la mine pentru că nu ştia cum să procedeze, ce să facă în sensul în care ce urmează să facă, respectiv să o păstreze pe D. sau să o schimbe." (declaraţie dosar instanţă).

S-a constatat că în niciuna dintre declaraţiile sale E. nu a făcut referire la împrejurările descrise de martor H., după cum nici faptele relatate de acesta din urmă nu concordă cu cele rezultate din declaraţiile lui E..

În plus, în ceea ce-l priveşte pe martorul H., apărarea a contestat obiectivitatea acestuia, invocând date rezultate din convorbirile telefonice purtate de acest martor, dar care nu au mai fost ataşate dosarului de urmărire penală, însă se regăseau în formatul electronic comunicat de parchet în cursul urmăririi penale, fiind încuviinţată depunerea la dosar a fotocopiei procesului-verbal de redare din 0.10.2017 .

Înalta Curte a constatat că, într-adevăr, în cadrul convorbirii din 16 septembrie 2017 cu C., martorul H. a avut un discurs plin de trivialităţi la adresa inculpatului A..

Modul în care martorul s-a referit la inculpat denotă existenţa unei animozităţi, împrejurare percepută ca fiind de natură a aduce atingere obiectivităţii sale, mai ales în contextul reţinut anterior, în care declaraţiile sale nu se coroborează cu cele ale lui E.. În aceste circumstanţe, şi, având în vedere şi faptul că martorul H. nu a relatat fapte, împrejurări, situaţii de care să fi luat cunoştinţă în mod direct, ci mediat, sursa acestor informaţii fiind chiar E., Înalta Curte nu a putut reţine declaraţiile acestui martor.

În ceea ce priveşte susţinerile martorului E., pe lângă faptul că acesta introduce o incertitudine cu privire la ceea ce a înţeles din conţinutul afirmaţiilor inculpatului (arătând că acesta era nervos, vorbea repede şi "nu pot să spun sută la sută că am înţeles ceea ce a vrut să spună A.") şi că declaraţiile sale nu se coroborează cu alte probe, Înalta Curte a constatat că anumite elemente de fapt relatate de acesta sunt contrazise de probele administrate, împrejurare ce ridică, de asemenea, suspiciuni cu privire la credibilitatea martorului. Astfel, martorul a afirmat constant faptul că "după terminarea conversaţiei cu dl. A., am vorbit cu primarul căruia i-am spus că trebuie să se înţeleagă cu A., altfel îi opreşte proiectele", însă, din verificarea CD-ului cuprinzând listingului AA., pus la dispoziţie de operatorul de telefonie mobilă şi care conţine apelurile efectuate şi recepţionate de la numărul x aparţinând martorului E., Înalta Curte a constatat că nu există, pentru data de 10 iulie 2017, nici un apel telefonic efectuat către sau recepţionat de la numărul de telefon x, aparţinând martorului C. (numărul de telefon al acestui martor rezultând din procesul-verbal din 08.09.2017, dosar urmărire penală)

În raport cu probatoriul anterior expus, Înalta Curte a constatat că singurul element care poate fi reţinut cu referire la conţinutul discuţiei telefonice este că aceasta a avut ca subiect necesitatea organizării unui examen pentru funcţiile vacante din spital, împrejurare ce este confirmată şi de conţinutul mesajelor sms între inculpat şi martorii E. şi C..

Ulterior nu au mai avut loc alte discuţii pe tema directorului economic, relaţia de colaborare din cadrul Consiliului local Făgăraş dintre primar şi consilierii B. nefiind afectată în nici un fel de schimbarea din funcţie a martorei D.. (declaraţie martor K., dosar instanţă).

În fine, Înalta Curte a reţinut şi faptul că în cursul lunii septembrie martorul E. şi-a dat demisia din funcţia de manager, acesta invocând în faţa instanţei faptul că nu avea o bună colaborare cu primarul C..

La spital nu s-a organizat concurs pentru ocuparea funcţiilor vacante, ci Y. a fost numită manager interimar, iar în funcţia de director economic interimar a fost desemnată o altă persoană, "ştiu că primarul a numit o persoană apropiată acestuia, pe postul de director economic, care lucra anterior în oraşul Victoria. Primarul este de lângă oraşul Victoria, de la aprox. 5,6 km. Era o persoană apropiată primarului" (declaraţie martor S., dosar instanţă). "Între timp, doamna Y. a primit o numire de manager al spitalului, iar pe postul de director economic financiar a fost numită tot ca interimar o doamnă pe nume BB." (declaraţie inculpat, dosar instanţă). "Ulterior, acest director economic a devenit manager interimar" (declaraţie martor C., dosar instanţă).

Concursul pentru ocuparea posturilor vacante din spital a fost organizat la începutul anului 2019, martora D. neparticipând, fiind in concediu de maternitate (martora a născut la 30 ianuarie 2019).

I. B. Procedând la analiza acuzaţiilor aduse inculpatului, în raport de situaţia de fapt anterior reţinută, Înalta Curte a reţinut următoarele:

I. B. 1. În ceea ce priveşte infracţiunea de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, acuzaţia adusă inculpatului A., constă în aceea că, "începând cu luna aprilie 2017 până în luna iulie 2017, şi-a folosit influenţa şi autoritatea date de funcţia de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov asupra primarului municipiului Făgăraş, martorul C., în scopul obţinerii de foloase necuvenite, respectiv nerevocarea din funcţie şi ulterior prelungirea mandatului de director financiar-contabil interimar al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D. până la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului şi totodată păstrarea imaginii sale de lider B. influent, care îşi protejează oamenii apropiaţi şi controlează deciziile autorităţilor în raza sa, sens în care, după luarea la cunoştinţă a intenţiei de revocare a susnumitei din funcţia deţinută, l-a abordat pe primarul municipiului Făgăraş, solicitându-i şi obţinând acordul acestuia pentru finalizarea de către D. a mandatului de director financiar-contabil şi, ulterior, în luna iulie 2017, fiind informat asupra neprelungirii mandatului acesteia până la organizarea unui concurs, l-a contactat din nou pe martorul C., atât direct, cât şi indirect, solicitându-i să amâne decizia, în caz contrar partidul pe care-l conduce îi retrage sprijinul politic".

Astfel cum rezultă din situaţia de fapt anterior expusă, s-a constatat că ceea ce s-a demonstrat în cauză este faptul că inculpatul A. l-a rugat pe martorul C., primar al municipiului Făgăraş, să nu o revoce din funcţie pe D., ce ocupa funcţia de director financiar-contabil interimar al Spitalului Municipal Făgăraş să organizeze concurs "pe bune" pentru ocuparea tuturor funcţiilor de conducere vacante din spital şi să nu facă "modificări pe parti priuri până la concurs" (mesaje sms orele 23:03; 23:10).

Înalta Curte a apreciat deosebit de relevante circumstanţele în care a intervenit această rugăminte a inculpatului, realizând o analiză a probatoriului şi sub acest aspect.

Aşa cum s-a arătat anterior, după concursul desfăşurat în luna mai 2011, la care funcţia de director financiar-contabil al Spitalului Municipal Făgăraş a fost câştigată de martora D., şi până la începutul anului 2019 (în cursul cercetării judecătoreşti din prezenta cauză), pentru niciuna din funcţiile de conducere din spital (manager, director economic şi director medical) nu s-au organizat concursuri, persoanele care au ocupat aceste funcţii fiind numite prin delegare, pe perioade de 6 luni.

În lipsa examenelor, potrivit Legii nr. 95/2006 astfel cum aceasta a fost interpretată şi aplicată la data faptelor ce fac obiectul prezentului dosar penal, numirea managerului interimar al spitalului se realiza de către primarul municipiului Făgăraş, iar managerul interimar numea, la rândul său, director economic interimar şi director medical interimar.

Deşi în cursul urmăririi penale martorul C. a arătat că "in concret eu numesc managerul iar acesta din urmă numeşte managerul medical şi directorul economic" (această modalitate de desfăşurare a proceduri rezultând şi din declaraţiile inculpatului, ale martorului E., ale martorului O. - "primarul numea un manager interimar pe timp de 6 luni şi acesta din urmă îşi numea consiliul director, respectiv directorul economic şi directorul medical interimar"- precum şi din deciziile de numire a directorului economic interimar semnate de E.), în cursul cercetării judecătoreşti martorul C. a susţinut că departamentul juridic i-ar fi adus la cunoştinţă faptul că a intervenit o schimbare de legislaţie şi că el era cel care numea atât managerul cât şi directorul economic interimar. De asemenea, a susţinut că în prezent el este cel care dă deciziile de numire şi revocare a directorului economic.

Înalta Curte a constatat că dispoziţiile legale incidente invocate în deciziile de numire (art. 176-180 din Legea nr. 95/2006) nu au suferit modificări sub aspect procedural din anul 2007 (în esenţă fiind doar renumerotate articolele 179 devenind 177) şi că prevederile legale au fost interpretate şi aplicate constant în sensul că primarul localităţii numea doar managerul interimar, iar acesta, în temeiul art. 180 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 95/2006 care statua că managerul "numeşte şi revocă, în condiţiile legii, membrii comitetului director", numea directorul economic interimar şi pe cel medical.

Înalta Curte, verificând maniera în care persoanele implicate şi-au conformat acţiunile în perioada în care legea era interpretată şi aplicată în sensul anterior arătat, a reţinut următoarele:

Împrejurările în care martorul E. a fost desemnat manager al Spitalului Municipal Făgăraş de către martorul C. (primar al municipiului Făgăraş, în urma alegerilor din luna iunie 2016) au fost apreciate ca fiind extrem de neobişnuite.

Astfel, din probele administrate a rezultat că, la sfârşitul lunii decembrie 2016, martorul E., cetăţean italian, a vizitat copilul unor prieteni care se afla internat la spitalul din Făgăraş, după care a căutat pe internet numărul de telefon de la primărie, a luat legătura cu primarul C., s-au întâlnit la un restaurant, context în care martorul şi-a oferit ajutorul relatându-i despre situaţia unităţilor sanitare din Italia (E. lucrase într-un spital, fiind tehnician dentar, însă nu ocupase niciodată funcţia de manager). După alte câteva discuţii, C. i-a propus să fie managerul spitalului. Urmare a acordului martorului E., la data de 06 ianuarie 2017, C. a revocat dispoziţia prin care la 30 decembrie 2016 o numise în funcţia de manager interimar pe dna. doctor X. (anterior acesteia funcţia fiind ocupată de medicul CC.) şi în locul său a fost numit martorul E., pentru o perioadă de 6 luni începând cu data de 10 ianuarie 2017 . Rezultă, aşadar, că decizia privind numirea martorului E. la conducerea spitalului a fost luată într-o perioadă de aproximativ o săptămână.

După numirea sa, E. a dispus prelungirea mandatului directorului economic şi a celui medical, pentru o perioadă de 6 luni, din declaraţia acestuia rezultând că a procedat astfel la recomandarea primarului şi având în vedere că nu cunoştea personalul.

La scurt timp după numirea sa, primarul municipiului Făgăraş i-a comunicat faptul că directorul economic trebuie schimbat şi că o să găsească o persoană potrivită pentru această funcţie.

Referitor la motivele pentru care se dorea schimbarea directorului economic, în actul de sesizare se arată că, în cursul anului 2016 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Braşov a efectuat un control la UAT Făgăraş iar cu această ocazie s-ar fi descoperit nereguli în privinţa unor achiziţii de echipamente medicale şi că, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Braşov, "primarul municipiului Făgăraş a solicitat numitei D. calcularea prejudiciului şi efectuarea de demersuri în vederea recuperării acestuia, întâmpinând însă rezistenţă din partea acesteia".

Înalta Curte a constatat că această afirmaţie aparţine exclusiv procurorului, având în vedere că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă o atare situaţie de fapt.

Nici martorul C. şi nici un alt martor nu a menţionat faptul că directorului economic i s-ar fi cerut să calculeze prejudiciul şi să efectueze demersuri pentru recuperarea lui, astfel că susţinerea procurorului pare a fi făcută pentru a crea aparenţa unui cadru de legalitate al demersurilor de schimbare a martorei D. din funcţie.

De asemenea, Înalta Curte a reţinut că raportul Curţii de Conturi viza situaţia financiară la 31 decembrie 2015 la Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Făgăraş, în perioada în care conducerea executivă şi cea financiar contabilă a fost realizate de către primarul DD. şi de directorul executiv EE., iar în ceea priveşte achiziţia de echipamente medicale, din conţinutul său nu rezultă persoanele care au fost implicate în procedura de achiziţie publică, nefăcându-se nicio referire la directorul economic al spitalului, nici măcar din perspectiva funcţiei deţinute.

Inculpatul a susţinut că, în realitate, aversiunea primarului faţă de D. nu avea legătură cu raportul Curţii de Conturi, ci acesta urmărea să îşi promoveze "oamenii pe care şi-i doreşte", "că promisese postul altcuiva", arătând că directorul economic nu avea un fel de atribuţii cu privire la achiziţiile din spital, şi că "în mod total arbitrar se susţine că ar fi avut implicări în achiziţii de echipamente pentru că în acest prejudiciu, nu avea nici un fel de culpă, măsurile fiind dispuse de către alte persoane şi nefiind de competenţa sa" (declaraţie inculpat, dosar instanţă).

Dincolo de faptul că raportul Curţii de Conturi nu făcea referire la directorul economic, Înalta Curte a reţinut, din anexa nr. 1 la HCL Făgăraş nr. 137/2013 privind organigrama Spitalului Municipal Aurel Tulbure Făgăraş (aplicabila în şi prezent), că în subordinea directorului financiar contabil (economic) erau doar Biroul Financiar-Contabilitate şi Compartimentul Aprovizionare Transport, Compartimentul Achiziţii publice şi contractare aflându-se doar în subordinea managerului spitalului.

Totodată, s-a constatat că nu exista nicio investigaţie penală sau disciplinară sau de orice altă natură care să o vizeze pe martora D..

Pe de altă parte, deşi E. a arătat faptul că primarul i-a comunicat că motivele pentru care se impunea schimbarea din funcţie ar fi fost legat de neregulile reţinute în raportul Curţii de Conturi (împrejurări similare fiind susţinute şi de către martorul O.), în declaraţiile date în faţa organelor judiciare martorul C. nici nu a invocat asemenea argumente.

Înalta Curte reţine că, încă de la începutul mandatului, managerul E. a fost informat de către C. cu privire la implicarea D. în achiziţia echipamentelor medicale, din declaraţia martorului din cursul urmăririi penale, rezultând că la câteva săptămâni de la numire primarul i-a spus că D. "va fi schimbată cât de repede se poate înainte de încetarea mandatului de director economic interimar" şi că, în luna martie, "primarul mi-a spus că a găsit o femeie, nu mi-a spus numele, care o va înlocui pe D. şi îmi va face cunoştinţă cu aceasta" (declaraţie martor, dosar urmărire penală).

Martorul E. a mai arătat că, în perioada mandatului a avut anumite dificultăţi în colaborarea cu D., susţinând că "i-am cerut situaţiile financiare doamnei D. şi am întâmpinat o rezistenţă, dar nu am avut o ceartă, un conflict cu aceasta. Aceasta mi-a spus că-mi dă informaţiile dar îi trebuie câte săptămâni sau luni să le pregătească. Mi-a explicat că nu voi înţelege şi trebuie să le simplifice şi să stea lângă mine ca să înţeleg. Mi-a dat nişte hârtii şi tot timpul mi-a spus să stau liniştit că sunt bani. In luna ianuarie când am preluat mandatul cineva din primărie mi-a spus să am grijă că spitalul mai are bani până în martie şi de asta am întrebat permanent", însă nu acest motiv a stat la baza deciziei de schimbare din funcţie "precizez faptul că într-adevăr aceasta nu a colaborat cu mine, nu mi-a arătat care era situaţia spitalului însă nu acestea au fost motivele pentru care am demis-o. Eu nu cunoşteam problemele din 2016. Acestea mi-au fost comunicate de primar. Eu am vorbit cu primarul dar ideea de a se înlocui D. cu Y. a fost a primarului. Primarul, la început, a zis că trebuie găsită o persoană care să fie numită director economic interimar iar eu l-am întrebat pe acesta dacă a găsit acea persoană" .

Înalta Curte a reţinut că, deşi în faţa organului judiciar E. invocă aceste dificultăţi în colaborarea cu directorul economic, o cu totul altă poziţie rezultă din corespondenţa sms pe care a avut-o cu martora D..

Astfel, la iniţiativa martorei de a-şi da demisia, urmare a vizitei primarului C. la spitalul Municipiului Făgăraş, vizită în cadrul căreia acesta a anunţat-o că o va revoca din funcţie, E. a sfătuit-o să revină asupra acestei decizii, întrucât este o profesionistă de care spitalul avea nevoie. (corespondenţa din 20 mai 2017 - dosar instanţă).

De asemenea, Înalta Curte a reţinut că situaţia financiară a Spitalului Făgăraş nu era cea susţinută în declaraţii de martorul C. (respectiv că în anul 2016 spitalul ar fi fost în pierdere).

În cauză s-a constatat că nu există date contabile sub acest aspect, însă din declaraţiile martorilor dar şi din comunicările făcute Ministerului Sănătăţii, a rezultat faptul că se reuşise nu numai stingerea datoriilor ci si acumularea, la sfârşitul anului 2016, a unui excedent de peste 2.000.000 RON. (declaraţie martor S., dosar instanţă, declaraţie martor O., dosar instanţă, declaraţie martor D., dosar instanţă). Deopotrivă, printr-un memoriu semnat de 27 de medici din cadrul spitalului Judeţean Făgăraş, înregistrat la Ministerul Sănătăţii la data 08.08.2017 sub nr. x prin care se solicita ministrului sănătăţii să analizeze posibilitatea transferului de atribuţii şi competenţe ale spitalului sub tutela Ministerului Sănătăţii, "indignaţi de felul în care Primarul Municipiului Făgăraş şi Consiliul Local se implică în activitatea medicală" se comunica faptul că sub conducerea compusă din personalul existent în spital s-a reuşit nu numai stingerea datoriilor şi acumularea unui excedent de 2.183.000 RON în contul spitalului la 31.12.2016, dar şi încheierea unui program care aduceau venituri anuale de 300.000 RON .

Totodată, din declaraţiile martorului R., a rezultat faptul că a mai existat şi un alt memoriu care viza susţinerea D., semnat de toţi medicii din spital, memoriu pe care martorul l-a depus personal la registratura Ministerului Sănătăţii, în cursul lunii 2017, însă acest memoriu nu a fost depus la dosar.

Înalta Curte a constatat, aşadar, că în cauză nu au fost administrate probe care să confere deciziei primarului C. de revocare/schimbare din funcţie a directorului economic un fundament legal.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, competenţa de a dispune revocarea aparţinea managerului (art. 180 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 95/2006), potrivit simetriei actelor juridice, acesta fiind cel care a numit-o. Poziţia managerului spitalului, astfel cum rezultă din mesajele sms, era aceea de a-i refuza demisia martorei D., de a refuza să fie complice în acest demers iniţiat de către primar.

S-a reţinut, totodată, că relaţia dintre directorul economic D. şi martorul C. era una relativ tensionată, între aceştia existând divergenţe cu privire la modul de alocare a unor sume de bani, uneori existând conflicte chiar şi pe probleme minore. (declaraţie martor C., dosar urmărire penală, declaraţie martor O.. vol. I dosar instanţă, filele x,declaraţie martor D., dosar instanţă); "au mai existat mici divergenţe între dânsa şi dl. primar cu privire la subiecte fără importanţă. S-au şi certat de vreo două ori. Am dat exemplu în cursul urmăririi penale despre modul în care aceasta îi răspundea primarului, în sensul că, îl trimitea să citească, împrejurare ce o consider o mică şicană"(declaraţie martor S., dosar instanţă).

De asemenea, o relaţie tensionată exista între medicii din spitalul Municipiului Făgăraş, pe de o parte, şi primarul localităţii şi Consiliul Local, pe de altă parte, împrejurare ce rezultă din memoriul adresat Ministrului Sănătăţii (înregistrat la data de 08.08.2017), prin care solicitau transferul spitalului sub tutela ministerului.

Înalta Curte a reţinut faptul că memoriul în discuţie aparţine exclusiv medicilor şi nu tuturor angajaţilor din spital: asistente, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri, personal tehnico-administrativ, etc. În prezent, astfel cum rezultă din informaţiile oficiale existente pe site-ul spitalului (www.x.ro), luând în considerare toate secţiile, compartimentele, centrul de primiri urgenţe, inclusiv faptul că anumiţi medici figurează atât în cadrul unei secţii cât şi în cadrul unui compartiment (ex. secţia chirurgie şi compartimentul endoscopie digestivă) numărul medicilor se ridică la 30, astfel că cei 27 de semnatari ai memoriului reprezentau 90% din medicii spitalului (şi aceasta în condiţiile în care, la acel moment, toate posturile erau ocupate şi toţi medicii erau la serviciu şi nu în concediu).

Ca atare, memoriul medicilor nu poate fi ignorat, el relevând starea de spirit existentă la acel moment, generată de acţiunile primarului municipiului Făgăraş.

Astfel, cei 27 de medicii solicitau ministrului sănătăţii să analizeze posibilitatea transferului de atribuţii şi competenţe ale spitalului sub tutela Ministerului Sănătăţii, "indignaţi de felul în care Primarul Municipiului Făgăraş şi Consiliul Local se implică în activitatea medicală". Medicii aduceau la cunoştinţă faptul că "în perioada de mandat a fostului primar, am beneficiat de managementul unui economist impus de primărie cu rezultate dezastruoase, care au dus la un grad de îndatorare de peste 2400.000 RON arierate", că "prin nemulţumirea generală de atunci a colectivului de medici şi printr-o grevă generală s-a hotărât o nouă conducere compusă din rândul personalului existent al spitalului, conducere care într-un interval de 2 ani de la numire a adus spitalul la un excedent de 2.183.000 RON în contul spitalului la 31.12.2016" şi, în aceeaşi perioadă s-a contractat şi un program în baza căruia spitalul primea suma de 300.000 RON anual. "Noul primar, în urmă cu 6 luni, a considerat că managementul existent este incapabil şi incompetent a conduce această unitate sanitară, bazându-se doar pe argumente necunoscute de noi şi a forţat schimbarea acestuia.

Domnul primar fără a prezenta argumente care stau la baza schimbării conducerii, a numit un cetăţean italian, în fruntea acestei instituţii pe care şi colectivul l-a primit cu simpatie. Problema este că numirea cu pricina a fost în afara legii în ceea ce priveşte studiile şi capacitatea acestuia de a înţelege complexul de legi financiar contabile şi cu impact medical care trebuie să guverneze funcţionarea acestui spital. Ulterior a fost forţat să demisioneze şi directorul medical şi s-a îndepărtat directorul financiar contabil şi consiliul de administraţie.

Până la această dată managerul nu a pus în funcţie nici un director medical". Se învedera şi o situaţie concretă în care se propunea din partea primăriei o investiţie care presupunea mutarea unor secţii în spaţii realocate mult mai mici şi care nu respectau prevederile legale în materie, nefiind avizate din punct de vedere epidemiologic. În final se solicita ca, în cazul în care doleanţele nu pot fi rezolvate, să se dispună "măcar o reevaluare a personajelor care sunt numite pe alte criterii decât cele profesionale" şi "delegarea în teritoriu a reprezentanţilor din cadrul Ministerului sănătăţii şi nu reprezentaţi de pe plan local, pentru rezolvarea acestei situaţii conflictuale" .

Referitor la persoana cu care se dorea înlocuirea directorului economic, aceasta era numita Y., persoană cunoscută doar de martorul C., fiindu-i prezentată martorului E., cu câteva zile înainte ca acesta să o numească în funcţie. (declaraţie martor E., dosar instanţă).

Înalta Curte reţine că Y. locuia în localitatea Drăguşi - unde C. avea o fermă şi anterior fusese şi primar - şi deţinea o pensiune turistică şi o firmă de contabilitate.

În acest context, al schimbării conducerii spitalului, începând cu numirea martorului E., dar şi al susţinerii numitei Y. pentru funcţia de director economic interimar, se conturase percepţia că primarul localităţii dorea schimbarea echipei de conducere a spitalului şi desemnarea în aceste funcţii a unor persoane apropiate.(declaraţie martor S., dosar instanţă, declaraţie R., dosar instanţă, declaraţie martora D. vol. II dosar instanţă, filele x, declaraţie inculpat A., dosar instanţă) De asemenea, memoriul medicilor este semnificativ în ceea ce priveşte percepţia cu privire la acţiunile primarului.

În acest context probator, Înalta Curte a reţinut că numirea lui E. la conducerea spitalului din municipiul Făgăraş, cel de-al doilea spital ca mărime din judeţul Braşov, este extrem de bizară (o persoană total necunoscută, cetăţean străin, se oferă să conducă un spital, deşi nu mai ocupase o astfel de funcţie, iar primarul o desemnează ca manager interimar în interval de aproximativ o săptămână de la data la care a cunoscut-o, fiind revocat managerul numit cu o săptămână în urmă). De asemenea, în condiţiile în care martorul C. susţine în mod constant faptul că, la trei luni de la preluarea funcţiei de către E. şi-a dat seama că acesta nu cunoştea legislaţia şi că îl minţea în legătură cu activitatea spitalului, decizia martorului de prelungire a mandatului acestuia în funcţia de manager interimar creează aparenţa că era legată de numirea numitei Y. în funcţia de director economic. Aşa cum s-a arătat, Y. era o persoană cunoscută doar de către primar, i-a fost prezentată lui E. în aceeaşi zi în care i-a fost prelungit mandatul de manager interimar (sau cu 2-3 zile înainte), după care E. a semnat decizia de numire a acesteia în funcţia de director economic interimar.

Acestea au fost circumstanţele în care inculpatul A. l-a rugat pe martorul C. să nu o revoce din funcţie pe D. şi să organizeze concurs "pe bune" pentru ocuparea tuturor funcţiilor de conducere vacante din spital şi să nu facă "modificări pe parti priuri până la concurs".

Referitor la acţiunile concrete ale acestuia, raportat la acuzaţia formulată şi la situaţia de fapt reţinută de instanţă, din probele administrate în cauză a rezultat că o primă discuţie în cadrul căreia martorul C. i-a adus la cunoştinţă inculpatului despre intenţia sa de înlocuire a directorului economic al spitalului, a avut loc în cursul lunii aprilie 2017, cu prilejul unei vizite pe care inculpatul A. şi martorul S. au făcut-o la ferma deţinută de C. în localitatea Drăguş.

În ceea ce priveşte discuţiile care au avut loc cu această ocazie, deşi în cursul urmăririi penale martorul C. afirma că, printre alte probleme discutate inculpatul a ridicat şi problema D. şi "mi-a cerut să o las până la sfârşitul mandatului că ii va găsi el ceva", în cadrul cercetării judecătoreşti martorul a arătat, suplimentar, că "la un moment dat, discuţiile au fost destul de aprinse având în vedere că eu îi spuneam că nu am cum să o mai menţin în funcţie din cauza problemelor financiare ale spitalului şi printre altele, îmi spunea că majoritatea o deţin consilierii dânsului din B. şi că eu o să funcţionez foarte greu ca activitate în Consiliul Local, dacă fac acest lucru".

Afirmaţiile martorului au fost infirmate atât de inculpat care a susţinut că niciodată nu i-a spus nici el, şi nici colegii săi de partid, că îi vor retrage sprijinul politic, cât şi de martorul S. care a arătat că niciodată nu s-a pus o asemenea problemă.

În ceea ce priveşte discuţia referitoare la directorul economic, martorul a arătat "că am fost invitaţi eu şi dl. A. să vizităm ferma deţinută de C. în satul Drăguş iar cu această ocazie, la o bere, am discutat mai multe probleme printre care, dl. primar C. a spus că intenţionează să o schimbe din funcţie pe D.. A. l-a rugat să o menţină pe D. în funcţie până la terminarea mandatului şi să organizeze şi concurs, astfel cum prevede legea. Precizez că acest subiect a fost unul secundar. S-au discutat mai multe probleme cu ocazia acelei întâlniri iar cea mai importantă a fost accesarea unui credit pentru construcţia şoselei de centură a Mun. Făgăraş".(declaraţie martor S., dosar instanţă).

O a doua solicitare a inculpatului a avut loc după vizita din data de 19 mai 2017, pe care primarul C. i-a făcut-o martorei D., în cadrul căreia a anunţat-o că o să o revoce din funcţie.

Astfel, printr-un mesaj sms din data de 20 mai 2017, i-a transmis martorului C. inculpatul îi solicita amânarea deciziei de revocare din funcţie a D. până la finalizarea mandatului şi organizarea unui concurs pentru ocuparea tuturor posturilor:

"FF. te rog să amâni decizia cu D.. Îmi creează mari probleme de imagine şi în partid. Mai are doar 2 luni max de mandat. O sa vorbesc şi cu E.. …La spital te rog FF. să organizezi concurs pentru toate posturile. Fără nicio implicare să câştige cei mai buni.." .

Fiind audiat cu privire la circumstanţele în care i-a transmis acest mesaj telefonic primarului, inculpatul A. a arătat faptul că a aflat de la colegii de partid despre vizita făcută de primar directorului economic (martorul R. confirmând faptul că este una dintre persoanele care i-au comunicat despre situaţia D.) şi că a reacţionat "la cald", impulsiv, iar sensul mesajului a fost acela de a împiedica un abuz, întrucât "primarul nu are nicio atribuţie cu privire la numirea sau revocarea directorului economic al spitalului, în al doilea rând, se comitea un abuz punând presiune pe o persoană spunând verde în faţă şi trecând peste managerul spitalului că va fi dată afară. Toate aceste lucruri mi-au creat o imagine defavorabilă chiar în mod real pentru că toţi cetăţenii municipiului, mass-media locală cunoşteau colaborarea şi sprijinul pe care B. îl acordă primarului Mun. Făgăraş. Deci, sensul acestui SMS a fost strict de a discuta această problemă şi a împiedica un abuz cunoscând faptul că primarul nu are nicio posibilitate să revoce directorul economic al spitalului, nefiind atribuţia sa".

Cea de-a treia acţiune a inculpatului constă în mai multe mesaje tip sms, pe care acesta le-a adresat martorului C., în seara zilei de 10 iulie 2017, după prelungirea mandatului de manager interimar al pentru E. şi desemnarea de către acesta din urmă a numitei Y. în funcţia de director economic.

Solicitarea formulată de către inculpat a fost aceea de a nu o revoca din funcţie pe D. şi de a organiza concurs pentru funcţiile vacante, fără a condiţiona în vreun fel sprijinul politic acordat primarului de această decizie. În acest sens, dincolo de declaraţiile martorilor S., O., T. şi K. care au învederat că niciodată nu s-a pus o asemenea problemă, deosebit de relevantă a fost apreciată corespondenţa sms purtată de inculpat cu martorul C..

În cursul urmăririi penale martorul a arătat că au existat mai multe mesaje prin care inculpatul condiţiona susţinerea din partea partidului de rămânerea în funcţie a D., punându-le la dispoziţia organelor judiciare, însă din conţinutul acestora (redate mai sus în integralitate) nu rezultă o atare situaţie de fapt, ci doar solicitarea de a organiza un concurs rapid, într-o lună, în urma căruia să câştige cei mai buni si să nu se facă schimbări interpretabile, modificări pe parti-pris-uri.

În cadrul cercetării judecătoreşti martorul C. a susţinut că afirmaţia ar fi fost făcută de inculpat în cursul întâlnirii la care a participat şi matorul S. (împrejurare infirmată de acesta din urmă, circumstanţele discuţiei fiind anterior analizate cu ocazia expunerii situaţiei de fapt). Cu privire la mesajele sms a susţinut că acestea au fost "destul de acide, vizavi de subiectul spital", "îmi spunea dl. deputat că persoana pe care am propus-o să fie director economic nu este pregătită". Totodată, a mai arătat că a primit "semnale din oraş, în sensul că voi avea mari probleme în Consiliul Local întrucât domnul deputat este foarte supărat pe mine că doream să o schimb pe doamna director economic" şi că a aflat "că ar fi fost o şedinţă la B. în care s-ar fi decis să nu mai asigure majoritate în Consiliul Local, să blocheze propunerile. Această şedinţă a avut loc după ce a fost revocată din funcţie D.. Mi-a povestit cineva care a participat la şedinţă, nu pot spune despre cine este vorba întrucât nu îmi amintesc. Cred că este vorba despre un membru B." (declaraţie C. dosar instanţă).

Trecând peste modul în care martorul prezintă informaţiile (zvon public, imposibilitatea identificării persoanei de la care a aflat), Înalta Curte a constatat că nici varianta unei şedinţe pe tema schimbării din funcţie a directorului economic nu este confirmată probator, martorii S., O., T. şi K. afirmând ferm că niciodată nu a fost în discuţie o asemenea ipoteză.(declaraţie martor S., dosar instanţă, declaraţie martor O.. dosar instanţă, declaraţie martor T. dosar instanţă, declaraţie martor K., dosar instanţă.).

În cauză s-a constatat că nu există probe care să susţină rechizitoriul, respectiv ipoteza că acest mesaj ar fi fost transmis prin martorul E., cu ocazia convorbirii telefonice din seara zilei de 10 septembrie 2017.

Pe lângă faptul că martorul E. a afirmat nu este sigur că a înţeles conţinutul discuţiei cu inculpatul (arătând că acesta era nervos, vorbea repede şi "nu pot să spun sută la sută că am înţeles ceea ce a vrut să spună A.") şi că declaraţiile sale nu se coroborează cu alte probe, Înalta Curte a constatat că anumite elemente de fapt esenţiale relatate de acesta (cum ar fi împrejurarea că imediat l-a încunoştinţat pe C. despre conţinutul discuţiei) sunt contrazise de probe tehnice (listingul convorbirilor telefonice din care rezultă că între C. si E. nu a existat niciun apel telefonic în cursul zilei de 10.07.2017).

Verificând, în continuare, în ce măsură faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute anterior, se circumscriu elementelor de tipicitate ale infracţiunii de infracţiunii de folosire a influentei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, se reţin următoarele:

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, constituie infracţiune "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite".

Infracţiunea are un subiect activ circumstanţiat, acesta putând fi doar o persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, sindicat, patronat sau în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial.

În cauză, apărarea a susţinut că funcţiile deţinute de către inculpat nu îi conferă calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni, întrucât, pe de o parte, incriminarea nu vizează şi eşaloanele inferioare al unui partid, ci doar pe cele de la nivel central, şi, pe de altă parte funcţia pe care a deţinut-o atât la nivel local cât şi la nivel judeţean (secretar executiv) nu era una de conducere, ci de execuţie.

Analizând înscrisurile comunicate în cursul urmăririi penale de către B., se reţine că, la data de 16 noiembrie 2015, inculpatul A. a fost ales membru al Biroului permanent al Consiliului judeţean Braşov, îndeplinind, alături de alte 12 persoane, funcţia de vicepreşedinte (proces-verbal dosar urmărire penală). Ulterior, urmare a faptului că secretarul executiv GG. a fost numit în funcţia de preşedinte interimar al Organizaţiei Judeţene Braşov, prin hotărârea nr. 5/14 iulie 2016 a Comitetului executiv judeţean, până la organizarea de alegeri, A. a fost desemnat să îndeplinească atribuţiile secretarului judeţean .

Înalta Curte a reţinut că, potrivit art. 77 din Statutul B., organele de conducere ale organizaţiei judeţene/sector sunt: Conferinţa organizaţiei judeţene, Comitetului executiv judeţean şi Biroul permanent al organizaţiei judeţene/sector. De asemenea, conform art. 83 din acelaşi statut, din Biroul permanent al organizaţiei judeţene fac parte: preşedintele, preşedintele executiv, 11-17 vicepreşedinţi şi secretarul executiv.

Ca atare, inculpatul este membru în cadrul unei structuri de conducere colectivă a partidului, respectiv Biroul permanent al organizaţiei judeţene, atât funcţia de vicepreşedinte, cât şi cea afirmată, de secretar executiv (deşi acesta nu a fost numit în funcţie, stabilindu-se doar să preia atribuţiile secretarului executiv) reprezentând o funcţie de conducere în cadrul B.. Împrejurarea că aceasta se exercită colectiv a fost apreciată ca fiind lipsită de relevanţă, având în vedere faptul că legiuitorul nu face nicio distincţie în această privinţă (între funcţii de conducere exercitate individual sau colectiv), după cum nici nu restrânge sfera de incidenţă a infracţiunii doar la funcţiile de conducere de la nivel central, astfel cum susţine apărarea.

Înalta Curte a reţinut, totodată, că inculpatul ocupa şi funcţia de preşedinte al Organizaţiei locale Făgăraş a B..

Potrivit art. 59 din Statutul B., structurile de conducere ale organizaţiei locale sunt: Adunarea generală sau Conferinţa organizaţiei locale, Comitetul executiv al organizaţiei locale şi Biroul organizaţiei locale. Conform art. 64 alin. (1) lit. d) din acelaşi statut, din Biroul organizaţiei locale fac parte, la nivel de municipiu, preşedintele, preşedintele executiv, 5-7 vicepreşedinţi, secretar executiv şi 7-9 membrii. Ca atare, şi din perspectiva funcţiei deţinută pe plan local sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca inculpatul să poată avea calitatea de subiect activ al infracţiunii.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective, instanţa d efond a reţinut că acesta constă în fapta subiectului activ de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin folosirea influenţei sau autorităţii pe care le are subiectul activ al infracţiunii se înţelege întrebuinţarea, utilizarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre datorită funcţiei pe care o deţine. Fapta autorului trebuie să se bazeze pe influenţa sau autoritatea pe care o are datorită funcţiei ocupate, infracţiunea neputând fi reţinută dacă influenţa are la bază alte tipuri de relaţii.

Influenţa reprezintă aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a acţiona asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o deţine.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi, "Simpla existenţă a unei funcţii şi totodată a unei influenţe, dată de prerogativele acesteia, cât şi obţinerea unor foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât existenţa unei influenţe sau autorităţi generale, inerente oricărei funcţii de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcţionarea influenţei sau autorităţii în vederea obţinerii unui scop. Nu poate exista o prezumţie absolută a influenţei instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii, întrucât a fi de acord cu un asemenea raţionament ar echivala cu acceptarea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ori de câte ori o persoană îndeplineşte condiţiile subiectului activ, fără a fi necesară "exhibarea unor elemente faptice", iar pe de altă parte, din moment ce aceste funcţii presupun, ca regulă, luarea unor decizii, orice hotărâre luată ar putea fi considerată element material al infracţiunii de folosire a influenţei". Sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta presupune ca funcţia "să fi generat un aşa zis raport de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă" între inculpat şi persoana asupra căreia se exercită influenţa. În acest context sunt relevante aspecte privind modul de adresare, tonalitatea discuţiilor, tematica abordată verificându-se dacă acestea demonstrează sau nu existenţa vreunui raport de inegalitate, a unui raport de subordonare datorită funcţiei deţinute de liderul politic (sentinţa penală nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 05 martie 2018, Î.C.C.J. - Completul de 5 judecători). "Datorită folosirii, în cadrul adresei, a verbelor "vă solicit" sau "cer", Completul de 5 Judecători consideră corectă aprecierea instanţei de fond, în sensul că acest tip de adresare indică o poziţie de autoritate a semnatarului, poziţie confirmată, de altfel, de dubla calitate deţinută de apelant - aceea de secretar general al Partidului … şi, totodată, coordonator al campaniei electorale." (Î.C.C.J. - Completul de 5 judecători, decizia nr. 114/22 aprilie 2016)

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective este aceea ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în cazul infracţiunii prev. de art. 13 din Legea 78/2000 scopul marcând destinaţia acţiunii, constituind un element al laturii obiective şi nu a celei subiective.

Raportând aceste considerente teoretice la circumstanţele cauzei, Înalta Curte a reţinut că inculpatul şi martorul C. se cunoşteau anterior alegerii martorului în funcţia de primar al municipiului Făgăraş, legăturile dintre cei doi fiind intensificate în contextul colaborării pe care o aveau în cadrul Consiliului Local al Municipiului Făgăraş, aceştia întâlnindu-se periodic pentru discutarea proiectelor pentru comunitatea locală.

Din analiza schimbului de mesaje sms realizat între inculpat şi martorul C., care fundamentează probator acuzaţia, Înalta Curte a constatat că acesta au loc între două persoane care se cunosc de mai mult timp (vorbindu-şi la persoana a II a, pe numele mic, folosind diminutive) şi care exprimă puncte de vedere diferite cu privire la acelaşi subiect, aducând argumente şi contraargumente, însă dialogul nu evidenţiază o poziţie de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă, de superioritate a inculpatului dată de poziţia sa în cadrul B..

Modalitatea de adresare nu este una imperativă, de natură să-l oblige pe martorul C. să o accepte, să nu-i ofere altă opţiune, ci, mai degrabă, are natura unei rugăminţi personale, în cadrul unei relaţii apropiate. De asemenea, solicitarea pe care o face inculpatul nu a vizat încălcarea legii sau a unei proceduri prin care să fie favorizată martora D., ci, dimpotrivă, este de a intra într-o matcă a legalităţii şi a organiza rapid un concurs în cadrul căruia cel mai bun să câştige

Totodată, Înalta Curte a reţinut că dialogul scris nu s-a purtat de pe o poziţie de superioritate, inculpatul exprimându-şi propria opinie asupra situaţiei, iar solicitarea pe care a făcut-o nu este impusă, nefiind condiţionată de continuarea colaborării în Consiliul Local, decizia fiind lăsată la aprecierea martorului C.. Răspunsurile pe care martorul le-a dat denotă, de asemenea, aceeaşi relaţie apropiată între cei doi, martorul relatându-i despre Y. că este o persoană competentă.

Înalta Curte a reţinut, astfel, că probatoriul administrat nu a relevat elemente faptice care să susţină varianta folosirii influenţei dată de funcţiile deţinute de inculpat, şi, totodată, constată că nu este întrunită nici cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca faptă să fi fost comisă în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru martora D..

Astfel, în cauză nu au fost identificate motive prevăzute de lege care să conducă la revocarea din funcţie a directorului economic a martorei D., condiţii în care continuarea exercitării de către aceasta a mandatului în care fusese numită în mod legal nu poate constitui un folos necuvenit. De asemenea, competenţa de a dispune această măsură nu aparţinea primarului ci managerului, or, poziţia acestuia, cunoscută şi de către inculpat, era aceea de a refuza să fie un complice al acţiunilor primarului, considerând-o pe D. "o profesionista serioasă".

În aceste circumstanţe, cel puţin aparent, demersul primarului avea un caracter nelegal, inculpatul susţinând, în mod credibil, că în acest fel l-a şi perceput. În acelaşi fel au fost considerate acţiunile primarului şi la nivelul medicilor, care solicitau ministrului sănătăţii, prin memoriul înregistrat la data de 08 august 2017, ca spitalul să iasă de sub tutela primăriei "indignaţi de modul în care primarul municipiului Făgăraş şi Consiliul local se implică în activitatea medicală ".

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că încercarea de stopare a unui aparent abuz nu poate avea, nici pentru presupusa victimă a abuzului, dar nici din perspectiva subiectivă a autorului faptei, caracterul de folos necuvenit, astfel că solicitarea inculpatului de a nu se dispune revocarea din funcţie a martorei D. până la expirarea mandatului, de a nu face "modificări pe parti priuri până la concurs" nu a putut fi privită ca o intervenţie ilicită, după cum nici cea de organizare a unui examen în care să câştige cel mai bun nu poate avea un asemenea caracter.

În acest context s-a reţinut că în mod constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi, s-a statuat că prin folos necuvenit se înţelege orice folos, de orice natură, obţinut în urma unei proceduri nelegale.

Or, solicitarea de a demara o procedură prevăzută de lege (repetată de opt ori în cuprinsul aceleiaşi discuţii), aceea de a organiza rapid (într-o lună) un concurs pentru toate funcţiile de conducere din spital ("concurs conform legii şi se termină cu delegările" şi "să cîştige cei mai buni"), în condiţiile în care de mai mulţi ani acestea erau ocupate de persoane numite interimar, nu se poate circumscrie unui folos necuvenit. Mai mult, solicitarea de a se apela la o procedură legală şi corectă de numire în funcţii nu poate fi privită sub nicio formă ca un demers ilicit, cu caracter infracţional, chiar şi dacă inculpatul ar fi condiţionat sprijinul politic în Consiliul Local de organizarea acestui examen.

Tot un folos necuvenit, în scopul căruia inculpatul ar fi acţionat, constituie, în opinia acuzării, şi "păstrarea imaginii sale de lider B. influent, care îşi protejează oamenii apropiaţi şi controlează deciziile autorităţilor în raza sa".

Înalta Curte, în raport de probatoriul expus anterior, a constatat că scopul spre care au fost îndreptate acţiunile inculpatului nu a fost nicidecum sporirea sau menţinerea popularităţii în rândul colegilor, ci încercarea de a împiedica o aparentă nelegalitate. Chiar şi în varianta în care s-ar fi dovedit contrariul, fapta nu corespunde tiparului de incriminare, căci, astfel cum s-a reţinut în cele ce preced, nu s-a demonstrat că inculpatul şi-a folosit influenţa dată de funcţiile pe care le deţinea.

În raport de considerentele anterioare, Înalta Cute a constatat că în cauză, sub aspectul laturii obiective, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru caracterizarea faptei inculpatului ca infracţiune, astfel că, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000.

I. B. 2. În ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen., acuzaţia adusă inculpatului A., constă în aceea că, în calitate de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, în data de 10 iulie 2017, în contextul în care primarul municipiului Făgăraş nu a dat curs solicitări sale privind menţinerea în funcţia de manager economic al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D., l-a contactat de pe postul telefonic utilizat de un alt membru B. pe managerul spitalului, martorul E., solicitându-i să revină asupra noii numiri şi să îi prelungească mandatul numitei D., ameninţându-l că în caz contrar, prin puterea şi influenţa politică pe care o are, poate să dispună revocarea sa, iar proiectele primarului vor fi blocate în Consiliul Local Făgăraş pe care-l controlează.

În urma analizei probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte a reţinut că subiectul discuţiei telefonice dintre inculpat şi martorul E. a fost legat de necesitatea organizării unui concurs pentru ocuparea posturilor vacante din spital (împrejurarea susţinută atât de către inculpat cât şi de martor şi confirmată de mesajul sms pe care inculpatul, la interval de numai 15 minute l-a dat martorului C.).

Deşi în acuzare s-a susţinut că inculpatul l-ar fi ameninţat pe martor că prin puterea şi influenţa politică pe care o are, poate să dispună revocarea acestuia din funcţie, Înalta Curte a constatat că în niciuna din declaraţiile date în cursul urmăririi penale martorul E. (şi pe care s-a întemeiat acuzare) nu a învederat o asemenea situaţie de fapt. Martorul a susţinut că inculpatul ar fi afirmat "că are putere să scoată la concurs un post de manager şi mâine dacă vrea" (declaraţia din 18.07.2017) "are capacitatea să organizeze un concurs pentru manager într-un termen scurt şi nu voi mai fi manager" (declaraţia din 24.10.2017).

În cauză nu s-a putut stabili conţinutul exact al discuţiei, ci doar subiectul acesteia, însă relevant sub aspectul acuzaţiei penale aduse inculpatului s-a apreciat a fi împrejurarea dacă afirmaţiile acestuia au reprezentat sau nu un act de constrângere prin ameninţare a martorului E. pentru a reveni asupra numirii Y..

Audiat cu privire la aceste aspecte, martorul E. a arătat că"A. mi-a zis că am greşit că am revocat-o pe D. şi că dacă nu o puneam iar pe D., organiza un concurs de manager al spitalului. Probabil că, eu fiind interimar, aş fi fost înlocuit de persoana care ar fi câştigat acest concurs. Eu nu am luat această afirmaţie a inculpatului ca o ameninţare. Am înţeles că era supărat şi atunci când o persoană este supărată, spune multe. Eu aşa am perceput şi am trăit această discuţie cu A.. Faptul că A. a afirmat că va organiza un concurs, nici nu mi-a trecut prin cap că el va putea organiza un concurs. De fapt, concursul nici în ziua de astăzi nu este organizat. Această afirmaţie a inculpatului, nu mi-a creat nicio stare de temere. Dacă îmi zicea:

"te omor, te bat", probabil că îmi crea o stare de temere dar pentru faptul că mi-a zis că organizează un concurs, în condiţiile în care atât eu, cât şi el, ştiam că A. nu poate organiza un concurs, mi-a creat convingerea că la acel moment era foarte supărat şi cele afirmate sunt nişte cuvinte spuse la supărare. A. era supărat. Mi-am dat seama de acest lucru după ton. Nu pot să afirm că A. ţipa, însă, se simte când o persoană este supărată pentru că are un ton diferit. (...)Eu personal nu am perceput nici un moment afirmaţiile lui A. ca o ameninţare, mai ales că nu aveam nici o dorinţă de a mă înscrie la vreun concurs. Era foarte bine dacă organiza un concurs, să fie pus odată un manager definitiv nu interimar.(…) A încercat să mă convingă să revin cu privire la semnătura mea, cu toate că, decizia nu era luată de mine. Eu nici nu o cunoşteam pe Y., am cunoscut-o în acea zi în care am dat decizia. Din acest motiv nu m-am simţit ameninţat pentru că deşi nu îl cunoşteam bine pe A., acesta părea un om normal, cu inteligenţă normală, care dacă nu era supărat nici nu putea să facă asemenea afirmaţii. Eu l-am interpretat ca un cuvânt în plus spus de o persoană supărată, nu ca o ameninţare".

Răspunzând întrebării Ministerul Public legată de modalitatea în care a fost ascultat în cursul urmăririi penale, martorul a arătat că "am avut emoţii când am fost audiat la DNA. Nu doresc să afirm că cineva a încercat "să-mi pună răspunsuri în gură" însă eu am avut senzaţia că se insista ca eu să afirm că m-am simţit ameninţat prin acel telefon. Repet că nimeni nu a încercat să îmi impună un răspuns. Eu am avut însă senzaţia, probabil greşită că se dorea, poate, să zic că m-am simţit ameninţat, că m-am simţit şocat. Nu a fost aşa. Nu m-am simţit ameninţat (…)"

La solicitarea apărării, Înalta Curte a încuviinţat ca Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul teritorial Braşov să depună la dosar înregistrările audierilor efectuate în cauză, iar după comunicării acestora, au fost admise cererile formulate de către inculpatul şi de către reprezentantul Ministerului Public de eliberare de copii de pe suportul optic. Ulterior, apărarea inculpatului a invocat faptul că procurorul a forţat obţinerea unei afirmaţii probante a şantajului, corelativ cu omisiunea consemnării în cuprinsul declaraţiilor a afirmaţiilor inculpatului care infirmau această teză, depunând la dosar transcrierea dialogurilor care susţineau această apărare.

Înalta Curte a constatat că într-adevăr, în cursul urmăririi penale, procurorul a întrebat de mai multe ori martorul dacă s-a simţit ameninţat, presat, şantajat întrebări la care acesta a răspuns în mod constant negativ, aspect care se regăseşte şi în cuprinsul declaraţiilor.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului H., care a susţinut că martorul E. i-a relatat conţinutul discuţiei telefonice pe care a avut-o cu inculpatul, afirmând că acesta "a fost foarte stresat când a venit la mine pentru că nu ştia cum să procedeze, ce să facă în sensul în care ce urmează să facă, respectiv să o păstreze pe D. sau să o schimbe. Acel telefon a fost perceput de către E. clar ca o ameninţare (declaraţie dosar instanţă), astfel cum s-a arătat în expunerea situaţiei de fapt (I.A.), Înalta Curte le-a înlăturat, constatând că acestea nu se coroborează cu declaraţiile lui E.. De asemenea, au fost avute în vedere şi datele rezultate din convorbirile telefonice purtate de martor, care au relevat indicii privind lipsa de obiectivitate a acestuia în ceea ce-l priveşte pe inculpat.

Înalta Curte a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 131 al Legii nr. 78/2000 reprezintă o variantă agravată a infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 din C. pen., dată de calitatea subiectului activ/pasiv. Ca atare, pentru incidenţa acesteia s-a apreciat a fi necesar ca fapta să întrunească toate elementele de tipicitate ale şantajului, respectiv elementul material să se realizeze fie printr-o acţiune de constrângere a unei persoane să dea, să facă sau să nu facă ceva (cazul variantei de bază, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen., reţinută de către parchet).

Acţiunea de constrângere prin care se obiectivează elementul material al infracţiunii de şantaj trebuie pe de o parte, să fie de natură a provoca o stare de suferinţă sau de temere, sub stăpânirea căreia persoana supusă acţiunii de constrângere să nu mai poată reacţiona, iar pe de altă parte, să fie efectuată în scopul obţinerii unui anumit comportament din partea celui constrâns respectiv să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva), care să asigure autorului obţinerea unui folos.

Constrângerea poate fi exercitată fie prin violenţă (caz în care şantajul absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 193 din C. pen., fie prin ameninţare (caz în care absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 din C. pen.) şi trebuie să aibă un potenţial intimidant, să aibă aptitudinea de a insufla victimei o stare de temere serioasă, suficient de puternică pentru ca libertatea psihică a acesteia să fie lezată, adică să fie virtual aptă să producă victimei o temere. Astfel cum s-a arătat constant în doctrină (Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, fila x, ed. 2003; O. Loghin, A Filipaş, Drept penal, partea specială, fila x, ed. 1983; HH., Drept penal, partea specială, filele135-136, ed. 2016), nu are acest caracter ameninţarea cu folosirea unei căi legale chiar dacă astfel de conduite ar expune persoana ameninţată a consecinţe defavorabile.

Raportând aceste consideraţii teoretice la circumstanţele cauzei şi, trecând peste faptul că dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului se fundamentează doar pe declaraţia martorului E. (persoana vătămată care nu a dorit să participe în această calitate în procesul penal), Înalta Curte a constatat că, şi prin raportare la susţinerile acestui martor, în sensul că inculpatul ar fi afirmat că va organiza un concurs "într-un termen scurt şi nu voi mai fi manager", în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii analizate.

Astfel, nu numai că "fapta păgubitoare" cu care martorul a fost "ameninţat" consta în demararea unei proceduri legale de ocupare a posturilor vacante, însă poziţia martorului E. a fost constantă în a susţine, chiar în cursul urmăririi penale, faptul că încă de la momentul discuţiei telefonice şi-a dat seama că afirmaţia inculpatului nu era credibilă. În cadrul cercetării judecătoreşti martorul a detaliat aceste aspecte, arătând faptul că "nici prin cap nu i-a trecut că inculpatul ar putea organiza concurs", că afirmaţia nu i-a creat nicio temere, nu a perceput-o ca o ameninţare "nu am perceput nici un moment afirmaţiile lui A. ca o ameninţare, mai ales că nu aveam nici o dorinţă de a mă înscrie la vreun concurs", ci şi-a dat seama că inculpatul A. era supărat şi "cele afirmate sunt nişte cuvinte spuse la supărare".

Ca atare, în raport de considerentele anterioare, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de proceddură penală a dispus achitarea inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii de şantaj prevăzute de art. 131 din Legea 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen.

II. În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă reţinută în actul de sesizare şi care vizează controlul efectuat de către Direcţiei de Sănătate Publică Braşov la şcoala din Hârseni, circumscrisă infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, s-au reţinut următoarele:

II. A. Referitor la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale instanţa de fond a reţinut că faptul că apărarea a invocat adoptarea de către procurorul anchetator a unui comportament intimidant asupra unor martori, invocând înregistrările audio-video ale declaraţiilor luate acestora şi redând în cuprinsul notelor de şedinţă fragmente din aceste înregistrări.

Înalta Curte a constatat că susţinerile apărării se confirmă cel puţin în ce-l priveşte pe martorul F., care a arătat, cu ocazia audierii, că primul lucru pe care i l-a spus procurorul a fost că "unii care au stat pe scaunul din faţa dumneaei sunt acum inculpaţi la Înalta Curte", şi că "B. sărbătoreşte iar alţii mor, făcând legătura cu ce s-a întâmplat la Colectiv".

Afirmaţiile martorului au fost percepute ca fiind reale, imediat după depunerea jurământului, procurorul făcând afirmaţia "mai sunt unii care au stat pe scaunul acesta şi acum sunt inculpaţi la Înalta Curte (0:00:50). Aţi înţeles obiectul cauzei, da . . . . . . . . . . . .Acum stăteam şi mă gândeam că ieri partidul dumneavoastră sărbătorea, în măsura în care se comemorau doi ani de la Colectiv (0:01:00)".

De asemenea, Înalta Curte a constatat că audierile au continuat în aceeaşi manieră, cu întrebări şi comentarii care nu au legătură cu aspectele cercetate, de genul "şi ce vă recomandă pentru funcţia de primar", "ce aţi făcut ca şi primar", sau, aflând că martorul a făcut lucrări de apă şi canalizare cu două firme, procurorul precizează că "intuiţia îmi spune că o să ne mai vedem cu astea...", etc. (transcrierea prezentată în cuprinsul notelor de şedinţă dosar instanţă corespunzând înregistrării declaraţiei martorului).

În mod evident modalitatea de audiere depăşeşte limitele stabilite de C. proc. pen., însă, având în vedere susţinerile martorului F. din faţa instanţei, în sensul că declaraţia sa din cursul urmăririi penale corespunde adevărului, Înalta Curte a avut-o în vedere în examinarea cauzei.

Ca atare, analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Înainte de începerea anului şcolar 2017-2018, prin Ordinul Prefectului Judeţului Braşov nr. 845 din 04 septembrie 2017 s-a dispus constituirea unor comisii mixte de control formate din reprezentanţi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Direcţiei de Sănătate Publică, Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov şi Instituţiei Prefectului în vederea verificării, prin sondaj a unităţilor de învăţământ de pe raza judeţului.

În aceste condiţii, la data de 06 septembrie 2017 s-a efectuat un control la Şcoala Generală Hârseni, la care a participat din partea Direcţiei de Sănătate Publică Braşov martora I., verificările fiind făcute în prezenţa martorului P., directorul şcolii.

Urmare a controlului, constatându-se nereguli, prin nota de control s-au formulat următoarele concluzii şi recomandări:

"obligaţia depunerii documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu până la data de 30.09.2017; se va întocmi un nou protocol cu poliţia/jandarmeria pentru paza unităţilor de învăţământ; sala pentru grădiniţă grupa mică necorespunzătoare din punct de vedere igienico sanitar Ordinului M.S. 1955/1995 - nu există vestiar filtru, diferenţe de temperatură mai mari de 20 C între anexe şi sală grupă - termen 30.09.2017; amenajare spaţiu lapte şi corn cf. O.U.G. nr. 92/2002- termen 14.09.2017" .

Din declaraţiile martorei I. a rezultat că problemele identificate de echipa de control vizau faptul că o sală de grădiniţă se afla într-un corp exterior al şcolii, unde erau amenajate grupuri sanitare iar fosa septică nu respecta distanţa minimă de zece metri faţă de clădire, că vestiarul în care se dezbrăcau copiii din grupa mică era neîncălzit iar legea prevede ca diferenţa de temperatură dintre sala de clasă şi vestiarul filtru să fie de maxim 2 grade Celsius, că spaţiul pentru depozitarea alimentelor distribuite în cadrul programului "laptele şi cornul" era necorespunzător din punct de vedere igienico-sanitar, nefiind amenajat cu gresie şi faianţă, neavând sursă de apă şi exista doar un singur frigider.

Martora a propus, pentru rezolvarea problemei grupei mici, mutarea sălii de grădiniţă în copul principal al clădirii, ceea ce presupunea însă construirea unei uşi şi spargerea unui zid de rezistenţă.

Împrejurările au fost confirmate şi de către de martorul P. care, după primul control, a solicitat sprijinul Consiliul Local şi Primărie remedierea situaţiei întrucât efectuarea lucrărilor necesita fonduri ce trebuiau aprobate de Consiliul local.

La data de 19 septembrie 2017, întrucât martorele I. şi L. se aflau într-un control la cabinetele medicilor de familie din Hârseni, profitând de faptul că erau în localitate, au decis să verifice şi stadiul remedierii problemelor identificate la scoală. (declaraţie martor L., dosar urmărire penală).

Având în vedere că directorul scolii nu se afla în localitate, iar lucrările de remediere a deficienţelor constatate nici nu începuseră, doar se igienizase sala destinată programului corn şi lapte ("au igienizat spaţiul dar era tot un frigider şi încăperea nu avea sursă de apă"- declaraţie martor I., dosar urmărire penală), cadrele didactice prezente au propus să se discute cu reprezentanţii primăriei, context în care la şcoala s-au prezentat secretara primăriei, martora Q., şi viceprimarul, primarul fiind şi el la acel moment plecat din Hârseni. Martora Q. a fost cea care a discutat cu cele doua inspectoare, discuţiile contradictorii purtându-se pe un ton ridicat, cele din urmă reproşând că nu s-au luat măsuri pentru respectarea recomandărilor făcute anterior şi că riscă aplicarea unei amenzi putându-se ajunge până la ridicarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, iar martora faptul că efectuarea lucrărilor nu este posibilă în termenul stabilit. (declaraţie martor L. dosar instanţă, declaraţie martor L., dosar urmărire penală, declaraţie martor Q., dosar instanţă)

În tot acest timp, numita II., consilier educativ în cadrul şcolii, l-a încunoştinţat pe director, martorul P., despre existenţa controlului reprezentanţilor D.S.P. Braşov, despre situaţia conflictuală creată, de faptul că riscă primirea unei amenzi şi închiderea şcolii. La rândul său, martorul P. l-a contactat telefonic pe primarul localităţii Hârseni, martorul F., comunicându-i aceleaşi aspecte şi că este "o situaţie de maximă urgenţă întrucât şcoala ar urma să fie amendată" martorul fiind sunat şi de una dintre profesoarele prezente la acţiunea de control. " (declaraţii martor F., dosar instanţă; dosar urmărire penală)

În aceste circumstanţe, martorul F. i-a telefonat inculpatului A. întrebându-l dacă îl cunoaşte pe directorul D.S.P. Braşov spunându-i că vrea să vorbească cu acesta, întrucât este un control la scoală, iar condiţiile impuse nu pot fi respectate în termenul stabilit, deoarece necesită acordarea de fonduri prin buget şi efectuarea unor expertize, că doresc să le retragă autorizaţia însă termenul pentru remedierea deficienţelor nici nu expirase. Inculpatul i-a promis că o să se intereseze şi o să îi comunice ulterior, sfătuindu-l să meargă imediat la şcoală.

(proces-verbal de redare, filele144-146,vol. II dosar urmărire penală)

Ulterior acestei discuţii, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul S., întrebându-l dacă cunoaşte cine este directorul D.S.P. Braşov şi rugându-l să îi trimită "un sms cu numele şi numărul de telefon" în cazul în care reuşeşte să afle (proces-verbal de redare, filele147-148,vol. II dosar urmărire penală).

La scurt timp, martorul S. i-a comunicat inculpatului numele martorei J. şi numărul de telefon al acesteia (proces-verbal, dosar urmărire penală). Ulterior, la ora 10:43:53, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul F. spunându-i ca a doua zi dimineaţă să meargă în audienţă la D.S.P. la doamna J.. (proces-verbal de redare, filele152-153,vol. II dosar urmărire penală)

În toată această perioadă, astfel cum rezultă atât din discuţia telefonică cu martorul F. dar şi din declaraţia inculpatului A., inculpatul se afla în clădirea Parlamentului României. (declaraţie dosar instanţă).

Înalta Curte constată că aceste afirmaţii nu corespund în totalitate adevărului, din declaraţia martorului G. rezultând că inculpatul l-a rugat să o sune pe martora J. pentru a-l primi pe martorul F. în audienţă "reţin că la cererea domnului A. am sunat-o pe doamna J. şi i-am cerut să îl primească în audienţă pe primar", împrejurare ce este confirmată şi de discuţia telefonică avută de A. cu martorul F., în care îi comunică faptul că J. urmează să fie contactată telefonic "c-o sunăm acum", "acum să vorbim să vedem dacă e, da?" dar şi din discuţia telefonică a inculpatului cu martorul K. "L-am pus pe Mohaci c-o ştia, s-o sune direct"(proces-verbal de redare, filele162-163, vol. II dosar urmărire penală).

Ca atare, Înalta Curte a reţinut că după primirea mesajului telefonic de la martorul S., inculpatul A., aflând că martorul G. o cunoaşte pe directoarea D.S.P. Braşov, l-a rugat pe acesta să o contacteze telefonic pentru a-l primi în audienţă pe primarul localităţii Hârseni.

În aceste circumstanţe, imediat după convorbirea telefonică prin care inculpatul îi comunica martorului F. să meargă a doua zi în audienţă la J. şi să îi explice acesteia problemele şcolii, la ora 10:45:32 martorul G. o contactează telefonic pe martora J., între aceştia având loc o discuţie de 37 de secunde (proces-verbal privind verificarea datelor de trafic, dosar urmărire penală).

Referitor la conţinutul acestei discuţii, martora J. a arătat că "nu îmi amintesc exact cuvintele dar atitudinea acestuia mi-a dat de înţeles că era oarecum indignat şi iritat de faptul că inspectorii care sunt în control la o şcoală au un comportament neadecvat, ... G. a făcut referire, cred, la primarul din zona respectivă care urma să ia toate măsurile astfel încât şcoala să funcţioneze, respectiv că primarul ar dori să vină la mine să discute cu mine vizavi de atitudinea inspectorilor, o chestiune pe care nu prea am înţeles-o din discuţia telefonică"

(declaraţie, dosar instanţă). În declaraţia din cursul urmăririi penale, martora a arătat şi că "domnul Mohaci era destul de indignat şi cu o poziţie de autoritate mi-a spus că oamenii mei nu vor să dea autorizaţie la şcoala, grădiniţa din Hârseni".

După terminarea discuţiei, martora J. a contactat-o telefonic martora I., care la acel moment terminase acţiunea de control de la şcoală şi se îndrepta, împreună cu L., spre cabinetul medical din aceeaşi localitate, aflând de la aceasta că s-a ajuns la o situaţie de compromis şi că primăria urma să îşi asume în scris, un plan de măsuri. Din declaraţia martorei I., Înalta Curte a reţinut că în urma controlului nu s-a încheiat nici un proces-verbal "şi nici nu am consemnat că am efectuat un nou control întrucât, în urma discuţiei, reprezentanţii primăriei şi-au asumat măsurile, urmând ca a doua zi să ne trimită o notă prin care îşi asumă în scris remedierea deficienţelor (...)"(declaraţie martor I., dosar instanţă). "După ce am ieşit din şcoală, colega mea a fost sunată de către doamna doctor J., directorul executiv al D.S.P Braşov. Nu am auzit ce s-a discutat doar am auzit-o pe colega mea spunând că situaţia s-a rezolvat şi că "am ajuns la un compromis" în ideea că noi nu am întocmit proces-verbal, nu am dat amendă sau nu am luat măsură complementară de ridicare a autorizaţiei pentru că termenul de remediere era în curs iar persoanele prezente, au înţeles că trebuie să rezolve deficienţele constatate. Drept urmare, a doua zi, am primit, prin mail sau prin fax, la D.S.P. Braşov, un plan de conformare cu termene precise şi exacte" (declaraţie martor L. dosar instanţă).

Martora J. l-a contactat telefonic pe martorul G. având o scurtă discuţie de 37 de secunde (proces-verbal privind verificarea datelor de trafic, dosar urmărire penală) comunicându-i cele aflate şi faptul că nu s-a pus problema retragerii autorizaţiei de funcţionare a şcolii.

La rândul său, G. i-a relatat această discuţie inculpatului A., acesta din urmă comunicându-i martorului F. că nu mai este cazul să meargă în audienţă.

La data de 20.09.2017, primarul comunei Hârseni şi directorul scolii au trimis prin mail, conform celor stabilite cu inspectorii D.S.P. Braşov, o solicitare motivată de prelungire a termenului de remediere a deficienţelor constatate cu un an, respectiv până la data de 15 septembrie 2018, arătându-se măsurile ce urmează să fie întreprinse .

Ulterior, la data de 09.10.2017 Şcoala Generală Hârseni a obţinut o noua autorizaţie sanitară de funcţionare, cea anterioară expirând la data de 26.10.2017. Deşi parchetul invocă faptul că autorizaţia a fost emisă doar pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a directorului şcolii, martorul P., iar aceste împrejurări constituie o dovadă că "influenţa exercitată de inculpatul A. şi-a atins scopul", Înalta Curte a reţinut că acesta era procedura prevăzută de Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1030/2009.

Astfel, conform art. 6 alin. (1) şi (3), autoritatea competentă eliberează autorizaţia sanitară de funcţionare în baza declaraţiei pe propria răspundere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 5, şi în termen de 30 de zile lucrătoare personalul de specialitate desemnat verifică obiectivul pentru a constata conformitatea cu normele de igienă şi sănătate publică şi/sau alte reglementări legale. De altfel şi martorele J., I. şi L. au descris această procedură încă din faza de urmărire penală.

II. B. Procedând la analiza acuzaţiilor, Înalta Curte a constatat că învinuirea adusă în cauză, astfel cum este expusă în considerentele rechizitoriului, este aceea că "în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prin prisma funcţiei de şef al B. - Organizaţia Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, în luna septembrie 2017 inculpatul A. şi-a folosit influenţa dată de aceste funcţii, la cererea martorului F., membru B. şi primarul comunei Hârseni, pentru obţinerea de către acesta de foloase necuvenite, acţionând, prin intermediul martorului G., subordonatul său pe linie de partid, asupra conducerii Direcţiei de Sănătate Publică Braşov (în continuare DSP Braşov) în scopul neluării măsurilor legale, urmare a neregulilor constatate la şcoala aflată în subordinea primăriei".

De asemenea, la rubrica în drept a rechizitoriului se reţine că "la data de 19 septembrie 2017, la cererea numitul F., primarul comunei Hârseni şi membru B., şi-a folosit influenţa şi autoritatea dată de funcţia de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, partid aflat la guvernare, prin intermediul deputatului G., în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către primarul comunei Hârseni, respectiv ca acesta să nu aducă la îndeplinire măsurile dispuse de Direcţia de Sănătate Publică Braşov la Şcoala Generală Hârseni urmare a controlului efectuat la data de 06.09.2017 şi să evite retragerea autorizaţiei sanitare a instituţiei şcolare".

Astfel cum este formulata acuzaţia, rezultă că fapta inculpatului de folosire a influenţei ar fi fost comisă printr-un intermediar, respectiv martorul G.. În aceste condiţii, având în vedere consideraţiile teoretice referitoare la infracţiunea prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 prezentate anterior instanţa de fond a constatat că reţinerea unei acţiuni de folosire a influenţei de către inculpatul A. exercitată prin intermediul altei persoane asupra conducerii Direcţiei de Sănătate Publică Braşov ar fi presupus ca parchetul să demonstreze că inculpatul i-a transmis martorei J., prin martorul G., orice fel de mesaj de natură a schimba decizia Direcţiei de Sănătate Publică Braşov în privinţa Şcolii de la Hârseni, folosindu-se de influenţa sau autoritatea dată de funcţia deţinută în partid. Cu alte cuvinte, intermediarul trebuia să transmită un mesaj personal al inculpatului pentru martora J., prin care acesta îşi folosea influenţa dată de funcţiile deţinute, iar martora să îl perceapă ca venit de la inculpat şi, în plus, să şi cunoască poziţia acestuia în partid.

Înalta Curte a constatat că această acuzaţie nu are niciun corespondent în probele administrate încă din faza de urmărire penală iar ea nu este susţinută nici măcar de situaţia de fapt descrisă de parchet. Rechizitoriul nu prezintă o intermediere a influenţei pe care o avea inculpatului, ci, o situaţie în care "eventual" martorul îşi foloseşte propria autoritate asupra martorei J., dată de faptul că anterior G. "a deţinut funcţia de prefect al judeţului Braşov şi cu sprijinul acestuia J. a fost delegată la conducerea D.S.P. Braşov" .

Mai mult, martora J., persoana asupra cărei se exercita influenţa inculpatului, în mod constant a arătat că nu îl cunoaşte pe A. şi că G. nu a făcut referire la acesta, ci la primarul localităţii "a spus că l-a sunat primarul" . Martora nu cunoştea nici măcar dacă G. deţinea sau nu vreo funcţie în partid, ci doar faptul în prezent aceste este deputat.

Ca atare, pe lângă faptul că martora nu îl cunoştea pe inculpat şi nici ce poziţie ocupa în B., acesta nici măcar nu a ştiut faptul că G. îi telefona în urma unei rugăminţi a inculpatului A., fiind astfel exclusă varianta folosirii influenţei de către inculpat, prin intermediar, asupra acesteia.

Pe de altă parte, tot în rechizitoriul se arată că inculpatul A. "a dat dispoziţie" martorului G., subalternul său pe linie de partid să o contacteze telefonic pe martora J. şi să-i transmită mesajul că "inspectorii DSP deranjează autorităţile din Hârseni",variantă care pare să contureze ideea că inculpatul şi-ar fi folosit influenţa asupra acestui martor.

Înalta Curte a constatat că afirmaţia din rechizitoriu aparţine în exclusivitate procurorului, iar susţinerea acestuia nu are nici un suport probator.

Astfel, inculpatul nu a dat dispoziţie subalternului său pe linie de partid şi nimic din probatorului administrat nu permitea parchetului să formuleze această concluzie, termenii fiind utilizaţi doar în încercarea de a circumscrie fapta elementelor de tipicitate ale infracţiunii.

Eventuala relaţie de subordonare pe linie de partid (doar afirmată de parchet şi negată de inculpat care a arătat că aceasta nu există) sau funcţia deţinută de inculpat nu au absolut nicio legătură cu rugămintea pe care i-a adresat-o inculpatul martorului G. care a arătat faptul că "eram la grupul parlamentar cu JJ., KK.. A venit A. şi a spus că sunt probleme grave la Şcoala din Hârseni, dar nu-mi amintesc dacă a definit termenul. Nu am intrat în amănunte, dar am sunat-o pe doamna J.. Precizez că A. nu mi-a cerut în mod direct să o sun pe J. dar din discuţii am dedus că are nevoie de ajutor că este o situaţie gravă că se închide şcoala. Reţin că la cererea domnului A. am sunat-o pe doamna J. şi i-am cerut să îl primească în audienţă pe primar".

Acţiunea de folosire a influenţei trebuie să se obiectiveze în elemente faptice, or, nimic din declaraţia martorului nu sugerează faptul că solicitarea inculpatului ar fi fost făcută din perspectiva funcţiei deţinută de acesta la nivelul B. Braşov sau că ar avea cea mai mică legătură cu aceasta, şi, deşi martorul a indicat persoanele prezente la această discuţiei, parchetul nu a înţeles să le audieze, pentru a afla detalii sub acest aspect şi pentru a-şi proba susţinerile.

Totodată, s-a reţinut că, deşi parchetul s-a sesizat cu privire la săvârşirea de către martor a infracţiunii de mărturie mincinoasă (raportat la faptul că a susţinut că iniţiativa de a o contacta pe martora J. i-a aparţinut), Înalta Curte nu a constatat ca aspectele esenţiale relatate de martor să fie în contradicţie cu restul materialului probator administrat în cauză, ci dimpotrivă, se coroborează cu acestea (ducând, aşa cum s-a arătat, chiar la înlăturarea unor apărări ale inculpatului), astfel că, din perspectiva instanţei, nu există motive pentru ca declaraţia martorului să nu fie avută în vedere la soluţionarea cauzei.

Concluzionând, Înalta Curte a constatat că nici varianta că influenţa s-ar fi exercitat în realitate asupra martorului G. nu poate fi reţinută (ipoteză care, de altfel, nici nu este reţinută în formularea acuzaţie, însă, aşa cum s-a arătat, se fac referiri în conţinutul rechizitoriului).

Totodată, susţinerea că martora trebuia contactată pentru a i se transmite mesajul inculpatului respectiv că "inspectorii DSP deranjează autorităţile din Hârseni"(variantă prin care parchetul se întoarce practic la ipoteza folosirii influenţei prin intermediar) a fost, de asemenea, apreciată ca nefiind susţinută probator.

Motivul pentru care a fost contactată telefonic martora J., astfel cum rezultă neechivoc din conţinutul probelor anterior expuse, respectiv discuţiile telefonice dintre inculpatul A. şi martorul F., era de a-l primi pe acesta din urmă într-o audienţă. Astfel martorul i-a comunicat inculpatului că "vreau să vorbesc cu directoru", martorul invocând faptul că nu poate face lucrările imediat, fiind necesară aprobarea unui buget, efectuarea unor expertize "Acolo invocă buget local, invocă bani, expertize, nu pot să-i fac uşi c-aşa i s-o … trezit la una, o inspectoare acolo", arătând că dorea prelungirea termenului necesar remedierii deficienţelor "voiam să facem toate cele solicitate dar doream să vorbesc doar pentru termen". După aflarea numelui persoanei care se afla la conducerea D.S.P. Braşov, inculpatul i-a transmis să meargă a doua zi dimineaţă la doamna J. şi să îi explice problema:

"du-te de dimineaţă la... doamna asta . . . . . . . . . .Îi explici problema", precum şi faptul că urmează să o contacteze să verifice dacă o poate găsi a doua zi "c-o sună ... acum să vorbim să vedem dacă e".

Durata conversaţiei dintre martorii G. şi J. este extrem de scurtă, de numai 37 de secunde, fiind transmisă rugămintea de a fi primit în audienţă primarul localităţii Hârseni (împrejurare confirmată de martora J.), însoţită, cel mai probabil, de o scurtă prezentare a situaţiei: existenta unui control, atitudinea inspectorilor, riscul de retragere a autorizaţiei.

Modul efectiv în care G. i s-a adresat martorei sau modul în care a perceput martora acest telefon, respectiv că acesta era indignat, iritat sau că i-a vorbit de pe cu o poziţie de autoritate (împrejurare asupra căreia a revenit în cursul cercetării judecătoreşti, invocând modalitatea de audiere din cursul urmăririi penale), pe lângă faptul că nu este suficient probat (martora având o poziţie oscilantă, ceilalţi martori prezenţi nu au fost audiaţi) nici nu prezintă o relevanţă deosebită în cauză. Aceasta întrucât obiectul acuzaţiei penale îl reprezintă folosirea influenţei inculpatului şi nu cea a martorului, inculpatul nefiind învinuit de vreo formă de participaţie la fapta martorului (care, de altfel, nu deţinea nicio funcţie de conducere în partid), ci pentru propriile sale acţiuni de folosire a influenţei.

Deşi cele anterior reţinute sunt suficiente pentru a concluziona că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, simpla rugăminte adresată martorului G. neputându-se circumscrie unei acţiuni de folosire a influenţei dată de funcţiile de conducere de la nivel local şi judeţean ocupate de inculpatul A. în cadrul B., Înalta Curte a analizat şi cerinţa esenţială ataşată laturii obiective, aceea ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase, întrucât şi sub acest aspect susţinerile acuzării nu sunt fundamentate probator.

Astfel, s-a reţinut că parchetul afirmă că scopul acţiunii de folosire a influenţei a fost obţinerea de foloase necuvenite atât de către primarul comunei Hârseni, respectiv "ca acesta să nu aducă la îndeplinire măsurile dispuse de Direcţia de Sănătate Publică Braşov la Şcoala Generală Hârseni urmare a controlului efectuat la data de 06.09.2017 şi să evite retragerea autorizaţiei sanitare a instituţiei şcolare" cât şi personal, arătându-se în acest sens faptul că "inculpatul a acţionat având credinţa că în caz contrar autorizaţia de funcţionare a şcolii putea fi retrasă ceea ce afecta imaginea primarului B. F. şi implicit a sa, relaţia apropiată cu edilul local fiind de notorietate".

Înalta Curte a constatat că ceea ce a urmărit inculpatul (şi fără legătură cu vreo funcţie de conducere în partid) a fost facilitarea primirii în audienţă a martorului F. de către directorul Direcţiei de Sănătate Publică Braşov, pentru a-i explica acestuia situaţia pe care primarul i-a relatat-o la telefon (imposibilitatea rezolvării deficienţelor în timpul stabilit, necesitatea bugetării lucrărilor, stabilirea unui termen, etc.) şi pentru a se evita, într-adevăr, retragerea autorizaţiei de funcţionare, împrejurarea ce nu poate fi circumscrisă unui folos necuvenit. În nici un moment nu s-a pus problema ca autorităţile locale să nu remedieze situaţia constatată, ci doar aceea a termenului în care lucrările puteau fi realizate. Pe lângă împrejurările anterior expuse, rezultate din convorbirea telefonică (solicitarea martorului fiind clară "vreau să vorbesc cu directoru"), s-au reţinut şi declaraţiile martorului F., care a arătat că acesta era motivul pentru care dorea să meargă în audienţă la directorul D.S.P. Braşov şi că, încă de la momentul la care a fost contactat telefonic de profesorul LL. care îl anunţa cu privire la noul control din scoală, "i-am spus doamnei profesoare că vreau să merg la D.S.P. să vedem dacă nu putem să prelungim termenul pentru remediere".

Astfel, s-a reţinut că martorul F. este cel care, aflând de existenţa controlului, i-a cerut secretarei să meargă la şcoală, iar tot demersul reprezentanţilor primăriei în discuţia cu inspectorii I. şi L. a fost centrat pe modul de rezolvare a problemelor constatate şi stabilirea unui termen suficient pentru ca acestea să poată fi aduse la îndeplinire. declaraţie martor L., dosar urmărire penală, declaraţie martor Q., dosar instanţă).

Faptul că a existat o opoziţie faţă de unele propuneri care au fost apreciate ca fiind imposibil de pus în practică, nu conduce la o altă concluzie, întrucât astfel cum rezultă din declaraţiile martorelor I. şi L. nu s-a impus o anumită modalitate de rezolvare a problemelor (mutarea sălilor, construirea unei uşi, etc.), ci s-au oferit doar unele sugestii, acceptându-se însă orice alte modalităţi de înlăturare a neregulilor constatate.

Referitor la folosul necuvenit urmărit de către inculpat pentru sine, constând în imaginea sa care ar fi fost afectată implicit dacă se retrăgea autorizaţia de funcţionare a şcolii din Hârseni, cu motivarea că era afectată imaginea primarului iar inculpatul A. era prieten cu acesta, Înalta Curte nu a putut analiza o asemenea ipoteză, raţionamentul parchetului fiind dincolo de orice posibilitate rezonabilă de înţelegere sau de acceptare a situaţiei de fapt prezentate ca element în tipicitatea obiectivă a vreunei forme de ilicit penal sau de orice altă natură.

În fine, s-a precizat faptul că, în cursul urmăririi penale parchetul a administrat probe în dovedirea faptului că inculpatul că avea influenţă şi autoritate la nivelul Tării Făgăraşului, fiind audiaţi o serie de martori sub acest aspect, probe ce au fost readministrate, la cererea inculpatului, şi în cursul cercetării judecătoreşti. Înalta Curte nu a mai procedat la o analiză a acestora, având în vedere faptul că existenţa unei influenţe sau autorităţi la modul general devine lipsită de relevanţă în condiţiile în care nu se demonstrează, în raport de fiecare acuzaţie concretă, că aceasta a fost folosită în scopul prevăzut de lege.

În raport de toate aceste considerente, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 131 din Legea 78/2000.

Cu referire la cererea apărării de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiunile de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen., şi folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, în formă continuată, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se reţine o unitate legală de infracţiune.

Ca atare, în raport exclusiv de aspectele care vizează condiţiile unităţii legale de infracţiune prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. pen., încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu este corectă, cererea formulată fiind respinsă.

Faţă de soluţiile de achitare a inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 200 din 15 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 A declarat apel, în termenul legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind pe intimatul inculpat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 06 martie 2020, sub nr. x/2020 fiind fixat primul termen la data de 11 mai 2020.

II. Sinteza criticilor formulate

Prin motivele de apel formulate în scris şi prin concluziile scrise susţinute şi oral în faţa instanţei de control judiciar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale şi în rejudecare pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului A., critincând hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub următoarele aspecte:

Greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta din aprilie - iulie 2017);

Greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 19 septembrie 2017);

Greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, susţinând netemeinicia sentinţei penale apelate, în apelul formulat de Ministerul Public s-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat în cauză, precum şi declaraţiile date de martori şi inculpat coroborate cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, a proceselor-verbale în care s-au consemnat acţiunile desfăşurate în cursul urmăririi penale, probe care au fost menţinute pe parcursul procesului penale şi care susţin vinovăţia inculpatului în raport cu infracţiunile deduse judecăţii.

III. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 16 aprilie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (5) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020 cu modificările aduse prin Ordinul nr. 111 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 15 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 Judecători P1-2020 din şedinţa de judecată cu termen la data 11 mai 2020.

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 15 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgenţă instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din data de 16 martie 2020 şi prelungită prin dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020; art. 1din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel naţional şi a măsurilor de prevenire şi control a infecţiilor, în contextul situaţiei epidemiologice generate de virusul SARS - Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel naţional, pentru o perioadă de 30 de zile; precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor s-a stabilit termen la data de 26 mai 2020.

La termenul din data de 26 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, după deliberare, analizând probele solicitate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi intimatul inculpat A., din perspectiva exigenţelor de pertinenţă şi concludenţă ce se desprind din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi art. 98 C. proc. pen., le-a încuviinţa în parte, după cum urmează:

1. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins, în parte, ca nepertinentă, proba cu înscrisuri solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba cu înscrisuri constând în depunerea la dosar a Raportului întocmit de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Braşov la care se face referire în rechizitoriu.

Totodată, în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în reaudierea martorilor C., O., K., E., F., L., Q. şi J., apreciind proba ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei.

2. Cu privire la probatoriul solicitat de către intimatul inculpat A., în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în reaudierea martorilor S., D. şi G., precum şi proba cu înscrisuri constând în depunerea la dosar a ordonanţei de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la martorul G., având în vedere specificitatea exercitării căilor de atac din sistemul procedurii penale române, şi anume faptul că probele se pot încuviinţa obiectiv doar pentru declaranţii căilor de atac, iar apelul de faţă este declarat doar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind un apel în defavoarea inculpatului, iar exercitarea corelativă a dreptului la apărare al inculpatului va avea loc prin formularea de întrebări, atât prin intermediul apărătorului ales cât şi în nume propriu, martorilor ce urmează a fi audiaţi.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, faţă de soluţia pronunţată în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., de respingere a probei cu înscrisuri solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie va dispune îndepărtarea fizică din dosar a înscrisurilor depuse de Direcţia Naţională Anticorupţie.

În vederea administrării probei testimoniale astfel cum a fost încuviinţată prin prezenta încheiere a fost acordat termen la data de 15 iunie 2020.

La termenul din data de 15 iunie 2020 având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 26 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului C., O. sub prestare de jurământ, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen.

Declaraţiile martorilor au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării de către martorii menţionaţi.

Cauza a fost amânată în vederea continuării cercetării judecătoreşti, respectiv a administrării probei testimoniale astfel cum a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2020.

La termenul din data de 7 septembrie 2020, având în vedere lipsa obiectivă din instanţă a unui membru titular al completului de judecată, care a fost înlocuit cu un judecător din planificarea de permanenţă, a dispus amânarea cauzei pentru respectarea principiului continuităţii în administrarea probatoriilor încuviinţate.

La termenul din data de 5 octombrie 2020 având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 26 mai 2020, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor Q., J. şi F., sub prestare de jurământ, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen.

Declaraţiile martorilor au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării acestora de către martorii menţionaţi.

Cauza a fost amânată în vederea continuării cercetării judecătoreşti, respectiv a administrării probei testimoniale astfel cum a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2020.

La termenul din data de 2 noiembrie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 26 mai 2020, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor E. şi L., sub prestare de jurământ, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen.

Declaraţia martorilor a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării acestora de către martorii menţionaţi.

În temeiul art. 420 alin. (6) şi (11) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri, nu înainte însă de a preciza reprezentantului Ministerului Public şi părţilor prezente faptul că instanţa va amâna pronunţarea la data de 09 noiembrie 2020, pentru ca acestea să poată depune şi concluzii scrise.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea din data de 2 noiembrie 2021, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, stabilit pronunţarea la data de 9 noiembrie 2020.

IV. Analiza criticilor formulate

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Astfel, cum s-a arătat în cele ce preced, susţinând netemeinicia sentinţei penale apelate, parchetul, în esenţă, a arătat că aceasta se întemeiază pe o evaluare eronată a a probatoriului administrat în cauză.

De asemenea, criticile au vizat împrejurarea că nu au fost analizate deloc probele care confirmă contextul faptei, extrăgând din declaraţiile martorilor şi din înscrisurile existente la dosar doar acele împrejurări care corespund versiunii inculpatului.

Totodată, s-a susţinut că instanţa de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză în legătură cu infracţiunea de şantaj dedusă judecăţii şi a apreciat în mod facil că este vorba despre o simplă conversaţie telefonică legată de organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de manager al spitalului. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, probatoriul administrat a evidenţiat că inculpatul a încercat să forţeze prelungirea mandatului interimat şi pentru directorul financiar până se organiza concurs. Inculpatul a uzat de ameninţarea cu pierderea mandatului managerului, fie ca urmare a unui concurs fie cu îngreunarea activităţii manageriale, precum şi cu blocarea proiectelor pe care primarul le promova în Consiliul local.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle Împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

Astfel, în examinarea criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, reţine că potrivit art. 1 C. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Totodată, pentru asigurarea respectării prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât să nu poată fi răsturnată cu uşurinţă - împrejurare în care s-ar nesocoti chiar raţiunea reglementării acestei garanţii procedurale - legiuitorul a instituit standardul probei mai presus de orice dubiu rezonabil, menit să limiteze principiul liberei aprecieri a probelor şi să ofere o protecţie efectivă acuzatului împotriva unei condamnări arbitrare.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei de judecată posibilitatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, iar principiul aflării adevărului impune instanţei să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Astfel, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţă publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror altor probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre temeinică.

Având în vedere aceste argumente teoretice, văzând criticile formulate de parchet, instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac promovate, reexaminând atât probele administrate nemijlocit în faţa sa, cât şi pe cele administrate în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond reţine următoarele:

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în sarcina inculpatului A. săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000 constând în aceea că începând cu luna aprilie 2017 până în luna iulie 2017, şi-a folosit influenţa şi autoritatea date de funcţia de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov asupra primarului municipiului Făgăraş, martorul C., în scopul obţinerii de foloase necuvenite, respectiv nerevocarea din funcţie şi ulterior prelungirea mandatului de director financiar-contabil interimar al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D. până la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului şi totodată păstrarea imaginii sale de lider B. influent, care îşi protejează oamenii apropiaţi şi controlează deciziile autorităţilor în raza sa, sens în care, după luarea la cunoştinţă a intenţiei de revocare a susnumitei din funcţia deţinută, l-a abordat pe primarul municipiului Făgăraş, solicitându-i şi obţinând acordul acestuia pentru finalizarea de către D. a mandatului de director financiar-contabil şi ulterior în luna iulie 2017, fiind informat asupra neprelungirii mandatului acesteia până la organizarea unui concurs, l-a contactat din nou pe martorul C., atât direct cât şi indirect, solicitându-i să amâne decizia, întrucât, în caz contrar partidul pe care-l conduce îi retrage sprijinul politic.

Totodată, în sarcina inculpatului A. săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000 constând în aceea că în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prin prisma funcţiei de şef al B. - Organizaţia Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, în luna septembrie 2017 inculpatul A. şi-a folosit influenţa dată de aceste funcţii, la cererea martorului F., membru B. şi primarul comunei Hârseni, pentru obţinerea de către acesta de foloase necuvenite, acţionând, prin intermediul martorului G., subordonatul său pe linie de partid, asupra conducerii Direcţiei de Sănătate Publică Braşov (în continuare DSP Braşov) în scopul neluării măsurilor legale, urmare a neregulilor constatate la şcoala aflată în subordinea primăriei".

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a făcut un examen amplu al materialului probator în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat detaliat, valorificând coroborat toate mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, nefiind însă, infirmată prezumţia de nevinovăţie.

Din examinarea materialului probator administrat Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului A., circumstanţele spaţio-temporale în care s-au realizat pretinsele acţiunile de folosire a influenţei pe care inculpatul o avea, în calitate de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov în vederea obţinerii de foloase necuvenite, respectiv nerevocarea din funcţie şi ulterior prelungirea mandatului de director financiar-contabil interimar al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D. până la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului în discuţie, precum şi obţinerea la cererea martorului F., membru B. şi primarul comunei Hârseni, de foloase necuvenite dar şi gradul de implicare a inculpatului în aceste activităţi au fost stabilite de instanţa de fond concordant împrejurărilor ce rezultă din probatoriu, temeinic evaluat prin sentinţă.

Contrar celor susţinute de parchet se constată că instanţa de fond a analizat în detaliu presupusa acţiune de exercitare a influenţei de către inculpatul A. reţinând o stare de fapt ce a rezultat din analiza şi coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, constând în declaraţiile inculpatului, ale martorilor, înregistrările convorbirilor şi comunicărilor rezultate în urma punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică autorizate în dosarul nr. x/2017 şi înscrisuri.

Probele administrate în etapa apelului nu au fost de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în hotărârea apelată.

Astfel, cu ocazia reaudierii martorilor C., O., K., E., F., Q. şi J. de către instanţa de apel, aceştia şi-au menţinut declaraţiile în limitele celor relatate în faţa primei instanţe, astfel că depoziţiile martoilor menţionaţi nu au avut aptitudinea de a conduce instanţa de control judiciar la o altă situaţie de fapt faţă de cea reţinută de către instanţa de fond ori la o altă concluzie în drept.

Similar primei instanţe, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că din analiza întregului material probator administrat, nu sunt relevate elemente faptice care să susţină varianta folosirii influenţei dată de funcţiile deţinute de inculpat, şi, totodată, constată că nu este întrunită nici cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca faptă să fi fost comisă în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru martora D., respectiv pentru martorul F., membru B. şi primarul comunei Hârseni, învinuirile aduse prin rechizitoriu fiind în afara unor fapte materiale concrete şi nu sunt susţinute probator.

În acest context se reţine că, în art. 13 din Legea nr. 78/2000 este încriminată "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".

Obiectul juridic special al infracţiunii sus-arătate îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie în ceea ce priveşte folosirea influenţei ori autorităţii pe care acestea le au.

Prin incriminarea acestor fapte sunt apărate, în subsidiar, şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele şi persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic special secundar, adiacent infracţiunii.

Infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie presupune:

- subiect activ calificat, persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial.;

- element material constând în folosirea influenţei ori autorităţii (fiind fără relevanţă dacă autoritatea se exercită în propria organizaţie sau în afara sa);

- scop constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite;

- vinovăţie sub forma intenţiei.

Legea enumeră limitativ subiecţii activi (persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial), descrie într-o manieră clară conduita incriminată (folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite).

Prin folosirea influenţei sau autorităţii pe care le are subiectul activ al infracţiunii se înţelege întrebuinţarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre, de a insufla cuiva schimbarea de atitudine, concepţie, hotărâre, decizie, ca urmare a funcţiei de conducere pe care aceasta o deţine în entităţile prevăzute de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Folosirea se poate referi fie la influenţa, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influenţa - în sensul care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate a persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 influenţa cât şi autoritatea nu trebuie să derive din calităţile individuale, personale ale persoanei învestite cu funcţii de conducere în partid, ci din însăşi funcţia exercitată (H. Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All. Beck, Bucureşti, 2004).

Fapta de folosire a influenţei sau autorităţii nu poate fi realizată decât printr-o acţiune, infracţiunea fiind, aşadar, tipic şi exclusiv comisivă.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi, "Simpla existenţă a unei funcţii şi totodată a unei influenţe, dată de prerogativele acesteia, cât şi obţinerea unor foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât existenţa unei influenţe sau autorităţi generale, inerente oricărei funcţii de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcţionarea influenţei sau autorităţii în vederea obţinerii unui scop.

Nu poate exista o prezumţie absolută a influenţei instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii, întrucât a fi de acord cu un asemenea raţionament ar echivala cu acceptarea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ori de câte ori o persoană îndeplineşte condiţiile subiectului activ, fără a fi necesară "exhibarea unor elemente faptice", iar pe de altă parte, din moment ce aceste funcţii presupun, ca regulă, luarea unor decizii, orice hotărâre luată ar putea fi considerată element material al infracţiunii de folosire a influenţei".

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta presupune ca funcţia "să fi generat un raport de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă" între inculpat şi persoana asupra căreia se exercită influenţa.

În acest context sunt relevante aspecte privind modul de adresare, tonalitatea discuţiilor, tematica abordată verificându-se dacă acestea demonstrează sau nu existenţa vreunui raport de inegalitate, a unui raport de subordonare datorită funcţiei deţinute de liderul politic (sentinţa penală nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 05 martie 2018, Î.C.C.J. - Completul de 5 judecători).

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective este aceea ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000 scopul marcând destinaţia acţiunii, constituind un element al laturii obiective şi nu a celei subiective.

Conduita obiectivă imputată inculpatului A. prin actul de sesizare a instanţei, subsumată verbum regens, a constat în acţiunea de a-şi folosi influenţa, într-o conduită activă, manifestată direct şi explicit atât în scopul împiedicării revocării din funcţie a directorului economic D. cât şi în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către primarul comunei Hârseni, respectiv ca acesta să nu aducă la îndeplinire măsurile dispuse de Direcţia de Sănătate Publică Braşov la Şcoala Generală Hârseni urmare a controlului efectuat la data de 06 septembrie 2017 şi să evite retragerea autorizaţiei sanitare a instituţiei şcolare.

La aceaste acţiuni trebuie să se raporteze şi evaluarea probatoriului administrat, pentru a se constata, în principal, dacă acţiunile invocate de acuzare există ca manifestare în sfera realităţii obiective şi, numai subsecvent, dacă acestea întrunesc elementele de tipicitate obiectivă sau dacă au fost săvârşite de cel acuzat.

În speţă, probatoriul nu relevă elemente faptice care să susţină varianta folosirii influenţei dată de funcţiile deţinute de inculpat, nefiind întrunită nici cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca faptă să fi fost comisă în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru martora D. şi, respectiv pentru primarul comunei Hârseni.

Astfel probatoriul administrat a evidenţiat că după concursul desfăşurat în luna mai 2011, la care funcţia de director financiar-contabil al Spitalului Municipal Făgăraş a fost câştigată de martora D., şi până la începutul anului 2019 (în cursul cercetării judecătoreşti din prezenta cauză), pentru niciuna din funcţiile de conducere din spital (manager, director economic şi director medical) nu s-au organizat concursuri, persoanele care au ocupat aceste funcţii fiind numite prin delegare, pe perioade de 6 luni.

În urma alegerilor locale din iunie 2016, în funcţia de primar al municipiului Făgăraş a fost ales martorul C., candidat independent, ce a fost ulterior susţinut în cadrul Consiliului local de către B. care deţinea un număr de 7 consilieri

Din probele administrate a rezultat că, la sfârşitul lunii decembrie 2016, martorul E., cetăţean italian, a vizitat copilul unor prieteni care se afla internat la spitalul din Făgăraş, după care a căutat pe internet numărul de telefon de la primărie, a luat legătura cu primarul C., s-au întâlnit la un restaurant, context în care martorul şi-a oferit ajutorul relatându-i despre situaţia unităţilor sanitare din Italia (E. lucrase într-un spital, fiind tehnician dentar, însă nu ocupase niciodată funcţia de manager). După alte câteva discuţii, C. i-a propus să fie managerul spitalului. Urmare a acordului martorului E., la data de 06 ianuarie 2017, C. a revocat dispoziţia prin care la 30 decembrie 2016 o numise în funcţia de manager interimar pe dna. doctor X. (anterior acesteia funcţia fiind ocupată de medicul CC.) şi în locul său a fost numit martorul E., pentru o perioadă de 6 luni începând cu data de 10 ianuarie 2017 .

După numirea sa, E. a dispus prelungirea mandatului directorului economic şi a celui medical, pentru o perioadă de 6 luni, din declaraţia acestuia rezultând că a procedat astfel la recomandarea primarului şi având în vedere că nu cunoştea personalul.

La scurt timp după numirea sa, primarul municipiului Făgăraş i-a comunicat faptul că directorul economic trebuie schimbat şi că o să găsească o persoană potrivită pentru această funcţie.

Cu referire la revocarea directorului economic, din probele administrate în cauză rezultă că o primă discuţie în cadrul căreia martorul C. i-a adus la cunoştinţă inculpatului despre intenţia sa de înlocuire a directorului economic al spitalului, a avut loc în cursul lunii aprilie 2017, cu prilejul unei vizite pe care inculpatul A. şi martorul S. au făcut-o la ferma deţinută de C. în localitatea Drăguş.

În ceea ce priveşte discuţiile care au avut loc cu această ocazie, martorul S. a arătat "... am fost invitaţi eu şi dl. A. să vizităm ferma deţinută de C. în satul Drăguş iar cu această ocazie, la o bere, am discutat mai multe probleme printre care, dl. primar C. a spus că intenţionează să o schimbe din funcţie pe D.. A. l-a rugat să o menţină pe D. în funcţie până la terminarea mandatului şi să organizeze şi concurs, astfel cum prevede legea. Precizez că acest subiect a fost unul secundar. S-au discutat mai multe probleme cu ocazia acelei întâlniri iar cea mai importantă a fost accesarea unui credit pentru construcţia şoselei de centură a Mun. Făgăraş.

Subiectul în discuţie a fost reiterat după vizita din data de 19 mai 2017, pe care primarul C. i-a făcut-o martorei D., în cadrul căreia a anunţat-o că o să o revoce din funcţie. În data de 20 mai 2017, printr-un mesaj sms inculpatul i-a solicitat martorului C. amânarea deciziei de revocare din funcţie a D. până la finalizarea mandatului şi organizarea unui concurs pentru ocuparea tuturor posturilor.

Totodată, s-a reţinut că o treia acţiune a inculpatului de a-şi folosi influenţa a constat în mai multe mesaje tip sms, pe care acesta le-a adresat martorului C., în seara zilei de 10 iulie 2017, după prelungirea mandatului de manager interimar al pentru E. şi desemnarea de către acesta din urmă a numitei Y. în funcţia de director economic.

Verificând, în continuare, în ce măsură faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute anterior, se circumscriu elementelor de tipicitate ale infracţiunii de infracţiunii de folosire a influentei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 instanţa de control judiciar, similar celor reţinute de instanţa de fond, constată că schimbul de mesaje sms realizat între inculpat şi martorul C., care fundamentează probator acuzaţia, exprimă puncte de vedere diferite cu privire la acelaşi subiect, aducând argumente şi contraargumente, însă dialogul nu evidenţiază o poziţie de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă, de superioritate a inculpatului dată de poziţia sa în cadrul B.

Este adevărat că inculpatul A. se bucura de un prestigiu politic, fiind perceput ca o persoană influentă în partid, iar în dialogul purtat cu martorul C. a făcut referire şi la partidul din care face parte "îmi creează mari probleme de imagine şi în partid"; ."schimbarea apare ca partipris al tău şi o pierdere pentru noi. Gîndeşte-te cine ne mai ia în serios în spital şi oraş. Totuşi pe lângă administraţie e vorba şi de imaginea noastră. Vorbesc de noi (B.)" însă acest fapt nu a fost de natură să creeze un raport de inegalitate faţă de martorul C., probatoriul evidenţiind că modalitatea de adresare nu a fost una imperativă, de natură a-l obliga pe martorul C. să o accepte, să nu-i ofere altă opţiune; "FF. te rog să amâni decizia cu D.", "te sfătuiesc să scoţi toate posturile", "te rog să organizezi concurs", "se poate organiza concurs si luna viitoare", "Te îmbrăţişez cu prietenie", decizia fiind lăsată la aprecierea martorului C..

Pentru justa soluţionare a cauzei de faţă prezintă relevanţă şi modul în care martorul a abordat discuţiile cu inculpatul, răspunsurile martorului infirmând un raport de inegalitate, ci, dimpotrivă evidenţiind o relaţie apropiată între cei doi, martorul relatându-i despre Y. că fiind o persoană competentă, "este expert contabil şi face şi expertize pentru instanţă", "vrea să se implice pentru că a avut experienţe neplăcute la spital. E un fagaraşan care vrea să schimbe ceva", aducându-i la cunoştinţă faptul că D. care îi crea inculpatului o imagine negativă şi că prin schimbarea ei din funcţie "tu ai de câştigat pentru că D. se lăuda cu tine şi îţi făcea numai rău. Toată lumea vorbeşte că tu ai interes să o ţi acolo. O să-mi dai dreptate. Vorbim când ne întâlnim".

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine, totodată că probatoriul administrat nu relevă elemente faptice care să susţină varianta folosirii influenţei dată de funcţia deţinută de inculpat, şi, totodată, constată că nu este întrunită nici cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca faptă să fi fost comisă în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 presupune intenţia directă calificată prin scop.

Astfel, modalitatea de săvârşire a infracţiunii se caracterizează prin aceea că voinţa făptuitorului - persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial - este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi - obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Acest scop al acţiunii trebuie urmărit de făptuitor, indiferent dacă se realizează sau nu.

Caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obţinut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise, fie de către o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză.

Orice modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop.

În consecinţă, caracterul necuvenit al folosului decurge fie din modalitatea în care ar urma să fie obţinut (folosirea unor practici interzise), fie în raport de calitatea persoanei care urmărea să obţină folosul (o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit), fie poate fi consecinţa naturii bunurilor (bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză).

Raportând aceste considerente teoretice la circumstanţele cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reevaluând întregul probatoriu administrat în cauză în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., constată fundamentată concluzia primei instanţe, în sensul că elementele obiective analizate supra fac neplauzibilă ipoteza, vehiculată în actul de acuzare şi reţine că solicitările inculpatului de a nu se dispune revocarea din funcţie a martorei D. până la expirarea mandatului adresate martorului C. nu vizează încălcarea legii sau a unei proceduri prin care să fie favorizată martora D., ci, dimpotrivă, organizarea un concurs în cadrul căruia cel mai bun să câştige.

Totodată, cu referire la acuzaţia detaliată la pct. II în Rechizitoriu constând în reţinerea unei acţiuni de folosire a influenţei de către inculpatul A. exercitată prin intermediul martorului G. asupra conducerii Direcţiei de Sănătate Publică Braşov în vederea blocării controalelor la Şcoala Generală Hârseni, jud. Braşov, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că aceasta nu are niciun corespondent în probele administrate în cauză.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a evidenţiat că înainte de începerea anului şcolar 2017-2018, prin Ordinul Prefectului Judeţului Braşov nr. 845 din 04 septembrie 2017 s-a dispus constituirea unor comisii mixte de control formate din reprezentanţi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, Direcţiei de Sănătate Publică, Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov şi Instituţiei Prefectului în vederea verificării, prin sondaj a unităţilor de învăţământ de pe raza judeţului.

În aceste condiţii, la data de 06 septembrie 2017 s-a efectuat un control la Şcoala Generală Hârseni, la care a participat din partea Direcţiei de Sănătate Publică Braşov martora I., verificările fiind făcute în prezenţa martorului P., directorul şcolii.

Urmare a controlului, constatându-se nereguli, prin nota de control s-au formulat următoarele concluzii şi recomandări:

"obligaţia depunerii documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu până la data de 30.09.2017; se va întocmi un nou protocol cu poliţia/jandarmeria pentru paza unităţilor de învăţământ; sala pentru grădiniţă grupa mică necorespunzătoare din punct de vedere igienico sanitar Ordinului M.S. 1955/1995 - nu există vestiar filtru, diferenţe de temperatură mai mari de 20 C între anexe şi sală grupă - termen 30 septembrie 2017; amenajare spaţiu lapte şi corn cf. O.U.G. nr. 92/2002- termen 14 septembrie 2017.

La data de 19 septembrie 2017, întrucât martorele I. şi L. se aflau într-un control la cabinetele medicilor de familie din Hârseni, profitând de faptul că erau în localitate, au decis să verifice şi stadiul remedierii problemelor identificate la scoală.

Martora Q. a fost cea care a discutat cu cele doua inspectoare, discuţiile contradictorii purtându-se pe un ton ridicat, cele din urmă reproşând că nu s-au luat măsuri pentru respectarea recomandărilor făcute anterior şi că riscă aplicarea unei amenzi putându-se ajunge până la ridicarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, iar martora faptul că efectuarea lucrărilor nu este posibilă în termenul stabilit.

În acest timp numita II., consilier educativ în cadrul şcolii, l-a încunoştinţat pe director, martorul P., despre existenţa controlului reprezentanţilor D.S.P. Braşov, despre situaţia conflictuală creată, de faptul că riscă primirea unei amenzi şi închiderea şcolii. La rândul său, martorul P. l-a contactat telefonic pe primarul localităţii Hârseni, martorul F., comunicându-i aceleaşi aspecte şi că este "o situaţie de maximă urgenţă întrucât şcoala ar urma să fie amendată" martorul fiind sunat şi de una dintre profesoarele prezente la acţiunea de control.

În aceste circumstanţe, martorul F. i-a telefonat inculpatului A. întrebându-l dacă îl cunoaşte pe directorul D.S.P. Braşov spunându-i că vrea să vorbească cu acesta, întrucât este un control la scoală, iar condiţiile impuse nu pot fi respectate în termenul stabilit, deoarece necesită acordarea de fonduri prin buget şi efectuarea unor expertize, că doresc să le retragă autorizaţia deşi termenul pentru remedierea deficienţelor nici nu expirase. Inculpatul i-a promis că o să se intereseze şi o să îi comunice ulterior, sfătuindu-l să meargă imediat la şcoală.

Ulterior acestei discuţii, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul S., întrebându-l dacă cunoaşte cine este directorul D.S.P. Braşov şi rugându-l să îi trimită "un sms cu numele şi numărul de telefon" în cazul în care reuşeşte să afle. La scurt timp, martorul S. i-a comunicat inculpatului numele martorei J. şi numărul de telefon al acesteia. Ulterior, la ora 10:43:53, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul F. spunându-i ca a doua zi dimineaţă să meargă în audienţă la D.S.P. la doamna J..

În analiza elementelor de tipicitate ale infracţiunii de infracţiunii de folosire a influentei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 instanţa de control judiciar evaluând elementele probatorii anterior detaliate reţine depoziţia martorei J., persoana asupra căreia, potrivit actului de sesizare s-a exercitat influenţa inculpatului, şi care, în mod constant, a arătat că nu îl cunoaşte pe A. şi că G. nu a făcut referire la acesta, ci la primarul localităţii "a spus că l-a sunat primarul"

"G. nu a făcut referire la dl. A., nici prin numele acestuia şi nici prin poziţia acestuia. La acel moment, eu cunoşteam numele A. pentru că am văzut nişte afişe cu persoanele care candidau pentru funcţia de deputat, sper că nu greşesc. Pe de altă parte, A. a fost o perioadă în conducerea Consiliului Judeţean Braşov, nu ştiu dacă preşedinte sau vicepreşedinte. G. a făcut referire, cred, la primarul din zona respectivă care urma să ia toate măsurile astfel încât şcoala să funcţioneze, respectiv că primarul ar dori să vină la mine să discute cu mine vizavi de atitudinea inspectorilor, o chestiune pe care nu prea am înţeles-o din discuţia telefonică." Totodată martora a precizat "(...) dl. Mohaci nu avea autoritate asupra mea şi nici nu-mi putea ordona nimic. De altfel, nici nu mi-a ordonat, doar s-a informat. În calitate de conducător de instituţie, sunt responsabilă şi de atitudinea inspectorilor."

Afirmaţii similare se regăsesc şi în declaraţiile martorei I. "Am plecat de la şcoală şi după câteva minute am fost sunată de către doamna doctor J. care m-a întrebat ce se întâmplă cu şcoala Hârseni pentru că a primit nişte telefoane. I-am spus pe scurt că s-a ajuns la o situaţie de compromis şi că urmează ca a doua zi, Primăria să-şi asume în scris măsurile. Altceva nu am mai discutat, telefonul a fost foarte scurt.

Doamna J. nu mi-a dat absolut nicio dispoziţie."

Împrejurările reliefate de declaraţiile persoanelor ascultate, nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că martora îl cunoştea pe inculpat şi că avea cunoştinţă de poziţia ocupată în B., depoziţiile evidenţiind că acesta nici măcar nu a ştiut faptul că G. îi telefona în urma unei rugăminţi a inculpatului A., fiind astfel exclusă varianta folosirii influenţei de către inculpat, prin intermediar, asupra acesteia.

Astfel, acţiunea de folosire a influenţei trebuie să se obiectiveze în elemente faptice, or, din declaraţia martorului nu rezultă că solicitarea inculpatului ar fi fost făcută din perspectiva funcţiei deţinută de acesta la nivelul B. Braşov .

În examinarea cerinţei ataşată laturii obiective, constând în aceea ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase, întrucât şi sub acest aspect susţinerile acuzării nu sunt fundamentate probator.

Astfel din conţinutul probelor anterior expuse, respectiv discuţiile telefonice dintre inculpatul A. şi martorul F. rezultă că nu s-a pus problema ca autorităţile locale să nu remedieze situaţia constatată, ci doar aceea a termenului în care lucrările puteau fi realizate, scopul urmărit fiind facilitarea primirii în audienţă a martorului F. de către directorul Direcţiei de Sănătate Publică Braşov, pentru a-i explica acestuia din urmă situaţia pe care primarul i-a relatat-o inculpatului la telefon (imposibilitatea rezolvării deficienţelor în timpul stabilit, necesitatea bugetării lucrărilor, stabilirea unui termen, etc.):

"vreau să vorbesc cu directoru", martorul invocând faptul că nu poate face lucrările imediat, fiind necesară aprobarea unui buget, efectuarea unor expertize "Acolo invocă buget local, invocă bani, expertize, nu pot să-i fac uşi c-aşa i s-o … trezit la una, o inspectoare acolo", arătând că dorea prelungirea termenului necesar remedierii deficienţelor "voiam să facem toate cele solicitate dar doream să vorbesc doar pentru termen". După aflarea numelui persoanei care se afla la conducerea D.S.P. Braşov, inculpatul i-a transmis să meargă a doua zi dimineaţă la doamna J. şi să îi explice problema:

"du-te de dimineaţă la... doamna asta . . . . . . . . . .Îi explici problema", precum şi faptul că urmează să o contacteze să verifice dacă o poate găsi a doua zi "c-o sună ... acum să vorbim să vedem dacă e".

Aşadar, în absenţa altor probe, care să se poată corobora şi din care să rezulte în mod neechivoc că inculpatul A. a uzat de influenţa sa dată de funcţia de conducere din cadrul partid nu se decelează o bază faptică pentru a se putea dispune o soluţie de condamnare a acestuia, instanţa de control judiciar constatând că probatoriul adminsitrat în cauză nu susţine acuzaţiile aduse inculpatului.

Pentru considerentele anterior expuse, instanţa de control judiciar constată că se impune menţinerea soluţiei dispusă de instanţa de fond în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. de achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000.

În ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că acuzaţia adusă inculpatului A., constă în aceea că, în calitate de preşedinte al Organizaţiei B. Făgăraş şi secretar executiv al B. Braşov, în data de 10 iulie 2017, în contextul în care primarul municipiului Făgăraş nu a dat curs solicitări sale privind menţinerea în funcţia de manager economic al Spitalului Municipal Făgăraş a numitei D., l-a contactat de pe postul telefonic utilizat de un alt membru B. pe managerul spitalului, martorul E., solicitându-i să revină asupra noii numiri şi să îi prelungească mandatul numitei D., ameninţându-l că în caz contrar, prin puterea şi influenţa politică pe care o are, poate să dispună revocarea sa, iar proiectele primarului vor fi blocate în Consiliul Local Făgăraş pe care-l controlează.

Susţinând netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului dispusă cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen., reprezentantul Ministerului Public a arătat că instanţa de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză în legătură cu infracţiunea de şantaj dedusă judecăţii şi a apreciat în mod facil că este vorba despre o simplă conversaţie telefonică legată de organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de manager al spitalului. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, a susţinut procurorul, probatoriul administrat a evidenţiat că inculpatul a încercat să forţeze prelungirea mandatului interimat şi pentru directorul financiar până se organiza concurs. Inculpatul a uzat de ameninţarea cu pierderea mandatului managerului, fie ca urmare a unui concurs fie cu îngreunarea activităţii manageriale, precum şi cu blocarea proiectelor pe care primarul le promova în Consiliul local.

Critica formulată în apelul Ministerului Public, circumscrisă greşitei achitări a inculpatului A. pentru infracţiunea de şantaj prevăzută de art. de art. 131 din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. (1) din C. pen., este nefondată.

În examinarea criticii formulate se reţine că infracţiunea prevăzută de art. 131 al Legii nr. 78/2000 reprezintă o variantă agravată a infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 C. pen., dată de calitatea subiectului activ/pasiv. Ca atare, pentru incidenţa acesteia este necesar ca fapta să întrunească toate elementele de tipicitate ale şantajului.

Pentru existenta infracţiunii de santaj, sub aspectul laturei obiective, este necesar să fie, înainte de toate, o constrângere exercitată asupra unei persoane. Constrângerea trebuie exercitată prin violenţă sau ameninţare şi să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită, o stare de temere deoarece numai în felul acestea se aduce atingere libertăţii morale a persoanei.

Din nicio probă administrată nu rezultă că martorului E. s-ar fi produs vreo temere care să-l pună în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Pentru a fi incălcată, in principal libertatea morală, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii şi momentul când, satisfăcând cererea făptuitorului, aceasta îşi redobândeşte libertatea morală.

Altfel spus, pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie un pericol viitor si nu iminent, iar rezultatul violenţei sau ameninţării urmărit de făptuitor să fie distanţat în timp de actul constrângerii, lucru neîntâlnit în spetă.

Prin urmare, lipseşte cerinţa ca fapta să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, deci lipseşte un element constitutiv al infracţiunii.

Raportând modul de a acţiona al inculpatului A. astfel cum sa reţinut anterior, la elementele laturii obiective ale acestei infracţiuni, instanţa de control judiciar constată că nu suntem în prezenţa unor fapte de natura celor sancţionate de acest text de lege, nefiind întrunite obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, faptele acestora nefiind prevăzute de legea penală.

Astfel, prin raportare la susţinerile martorului E., în sensul că inculpatul ar fi afirmat că va organiza un concurs "într-un termen scurt şi nu voi mai fi manager", se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii analizate în contextul în care ameninţarea" cu organizarea unui concurs "nu este nici virtual de natură să producă o stare de temere şi nici în cazul concret nu a produs-o, libertatea psihică a martorului E. nefiind lezată în vreun fel.

Astfel, nu numai că "fapta păgubitoare" cu care martorul a fost "ameninţat" consta în demararea unei proceduri legale de ocupare a posturilor vacante, însă poziţia martorului E. a fost constantă în a susţine, chiar în cursul urmăririi penale, faptul că încă de la momentul discuţiei telefonice şi-a dat seama că afirmaţia inculpatului nu era credibilă.

Date fiind cele reţinute anterior, instanţa apreciază fiind deplin plauzibile, veridice, dar şi dovedite, susţinerile martorului E. prin care a arătat că, personal, nu s-a simţit ameninţat, constrâns moral sau material de inculpat: "Eu nu am luat această afirmaţie a inculpatului ca o ameninţare. Am înţeles că era supărat şi atunci când o persoană este supărată, spune multe. Eu aşa am perceput şi am trăit această discuţie cu A.. Faptul că A. a afirmat că va organiza un concurs, nici nu mi-a trecut prin cap că el va putea organiza un concurs. De fapt, concursul nici în ziua de astăzi nu este organizat. Această afirmaţie a inculpatului, nu mi-a creat nicio stare de temere. Dacă îmi zicea:

"te omor, te bat", probabil că îmi crea o stare de temere dar pentru faptul că mi-a zis că organizează un concurs, în condiţiile în care atât eu, cât şi el, ştiam că A. nu poate organiza un concurs, mi-a creat convingerea că la acel moment era foarte supărat şi cele afirmate sunt nişte cuvinte spuse la supărare. A. era supărat. Mi-am dat seama de acest lucru după ton. Nu pot să afirm că A. ţipa, însă, se simte când o persoană este supărată pentru că are un ton diferit. A. mi-a mai spus să-i transmit domnului primar că el credea că acesta a înţeles că trebuia să existe înţelegere dar primarul nu a înţeles acest lucru astfel că, urma să îi blocheze un proiect sau nişte proiecte. Eu, personal nu prea am înţeles la telefon ce a vrut să spună A. având în vedere că vorbea şi repede pentru că era supărat. Din acest telefon, eu nu am înţeles că dl. primar şi dl. A. aveau o înţelegere. Eu am înţeles că trebuiau să se înţeleagă între ei, ceva de genul acesta. După terminarea conversaţiei cu dl. A., am vorbit cu primarul căruia i-am spus că trebuie să se înţeleagă cu A., altfel îi opreşte proiectele. Eu personal nu am perceput nici un moment afirmaţiile lui A. ca o ameninţare, mai ales că nu aveam nici o dorinţă de a mă înscrie la vreun concurs. Era foarte bine dacă organiza un concurs, să fie pus odată un manager definitiv nu interimar."

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că acesta nu este apt de a contura o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de fond, având în vedere că pe parcursul discuţiilor nu au fost proferate expresii sau cuvinte care să constituie ameninţări în accepţiunea legii penale şi care să contureze intenţia de a constrânge.

Drept urmare, în absenţa unui element faptic care să contureze fapta inculpatului de constrângere efectivă (în sensul legii penale), de ameninţare reală şi concretă instanţa concluzionează că, în realitate, nu au existat fapte de constrângere care să-l fi determinat pe martorul E. să adopte o conduită diferită de cea pe care şi-o dorea în mod obişnuit, astfel încât soluţia de achitare dispusă de prima instanţă se impune a fi menţinută .

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 200 din 15 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, privind pe intimatul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 200 din 15 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, privind pe intimatul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2020.