Doctoral allowance dispute: retraction barred by res judicata identity; appeal rejected as unfounded

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 6743 din 10 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 398 din 6 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei instanţei de retractare, A. a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta a prezentat considerentele deciziei nr. 346 din 16 iunie 2020 a Curţii Constituţionale, după care a susţinut, în sinteză, că actuala reglementare a motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri nu mai impune îndeplinirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, a subliniat că în cadrul acestui motiv de revizuire este suficient ca în al doilea proces să fie invocată o chestiune litigioasă soluţionată anterior într-un alt proces prin dispozitiv sau considerente, care nu mai poate fi contrazisă ulterior.

În acest context, a învederat că prin decizia nr. 2631 din 11 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a obligat-o pe pârâtă la stabilirea drepturilor salariale ale recurentei din prezenta cauză cu includerea sporului aferent titlului ştiinţific de doctor de 15% în salariul de bază.

În schimb, prin decizia civilă nr. 398 din 6 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în urma rejudecării cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de recurenta din prezenta cauză.

Recurenta a învederat că motivarea deciziei recurate nu respectă cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că din motivarea deciziei atacate rezultă că instanţa de revizuire s-a raportat la o situaţie de fapt eronată atunci când a examinat cerinţa identităţii de obiect şi cauză.

Astfel, recurenta a conchis că trebuia admisă cererea de revizuire, deoarece printr-o hotărâre i-a fost acordat sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, iar printr-o hotărâre pronunţată ulterior în alt proces i-a fost respins acţiunea având acelaşi obiect.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului, reluând o parte din susţinerile din cererea de recurs.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., criticile din cererea de recurs se încadrează numai în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunii nulităţii.

Recurenta susţine, în esenţă, că este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză având în vedere că printr-o hotărâre definitivă i-a fost acordat sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, iar printr-o hotărâre pronunţată ulterior în alt proces i-a fost respinsă acţiunea având acelaşi obiect.

Cu privire la aceste critici, instanţa supremă reţine că fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietăţii de hotărâri îl reprezintă protejarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

Aşadar, autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai hotărârile prin care se soluţionează fondul procesului, ci şi hotărârile prin care se soluţionează o excepţie procesuală sau un alt incident procedural.

În consecinţă, cerinţa ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat această excepţie, decurge din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ca atare, dacă în al doilea proces instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârilor din primul proces, partea nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi autoritatea de lucru judecat asupra dezlegării date excepţiei respective.

Prin raportare la aceste consideraţii, se constată că în dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunţat decizia atacată cu revizuire recurenta a invocat, în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat, prin raportare la sentinţa nr. 4427 din 10 iulie 2017 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Analizând excepţia autorităţii de lucru judecată, instanţa de recurs a stabilit prin chiar decizia atacată revizuire că nu există identitate de obiect şi cauză între cererea ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 şi cea din dosarul nr. x/2018, întrucât legile care reglementau sporul de vechime şi sporul pentru titlul ştiinţific de doctor erau diferite. Totodată, când a examinat această excepţie, instanţa de recurs a avut în vedere nu doar sentinţa invocată de recurentă, ci şi decizia pronunţată în primul proces, aspect care rezultă din considerentele deciziei atacate revizuire, conform cărora:

"având în vedere dispozitivul sentinţei civile sus-menţionate, astfel cum a fost modificată de instanţa de recurs, prin care instanţa a admis cererea reclamantei în ceea ce priveşte includerea sporului aferent titlului ştiinţific în salariul de bază (...)".

Aşadar, în al doilea proces a fost analizată şi apoi respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la hotărârile pronunţate în primul proces, pentru lipsa identităţii de obiect şi cauză între cele două dosare.

Cum decizia prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., rezultă că instanţa de retractare nu mai putea statua contrariul în calea de atac a revizuirii, fiind ţinută să respecte dezlegarea dată acestei excepţii.

Această soluţie se impune şi din motivul că în calea de retractare a revizuirii nu se exercită un control judiciar asupra hotărârii date în al doilea proces, ci se verifică numai respectarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor din primul proces.

Astfel, instanţa de revizuire poate doar anula cea din urmă hotărâre, conform art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, faţă de data începerii procesului în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire, potrivit art. 24 din C. proc. civ.

Prin urmare, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe motivul contrarietăţii de hotărâri este legală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei instanţei de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 6743 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2021.