Timeliness of civil revision for conflicting judgments: Deadline runs from finality date, not communication

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, revizuentul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1315 din 14 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În privinţa cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre motivele de recurs formulate de pârâţi.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că hotărârile potrivnice sunt Decizia nr. 1315 din 14 martie 2019 şi Decizia nr. 5755 din 29 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea de declinare a competenţei

Prin Decizia nr. 1462 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

3. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 4221 din 9 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva deciziei civile nr. 1315 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea hotărârii, instanţa de revizuire a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată la 31 octombrie 2019, cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care s-a împlinit la 15 aprilie 2019, calculat, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., de la 14 martie 2019, de la data când a rămas definitivă ultima hotărâre, respectiv Decizia nr. 1315 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

4. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 3, revizuentul Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a declarat recurs în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea căruia arată că a formulat cererea de revizuire în termen de 15 zile de la comunicarea Deciziei nr. 1315 din 14 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât calea de atac a revizuirii nu putea fi exercitată de la data pronunţării hotărârii, ci de la data comunicării acesteia, când se cunosc considerentele.

5. Considerentele Înaltei Curţi

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor vizând greşita admitere a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, se reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul-revizuent formulează critici numai cu privire la momentul reţinut de instanţa de revizuire pentru calculul termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în care poate fi introdusă calea de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, se constată că sunt necontestate aspectele reţinute în mod corect în hotărârea atacată cu privire la faptul că ultima dintre hotărârile invocate în revizuire a rămas definitivă la 14 martie 2019, iar cererea de revizuire a fost formulată la 31 octombrie 2019, ca urmare a transmiterii prin poşta electronică şi depunerii la oficiul poştal.

Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentului, în sensul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii, sunt nefondate având în vedere că dispoziţiile procedurale prevăd expres şi lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea respectivei căi de atac

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care, analizând critici prin care se argumenta că termenul de revizuire ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunţare, s-a reţinut că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării în cazul hotărârilor care devin definitive la momentul respectiv, sunt constituţionale prin prisma dreptului la apărare, dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi normelor referitoare la exercitarea căilor de atac (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 şi nr. 536 din 2 iulie 2020).

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva Deciziei nr. 4221 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2021.