Execution of French EAW for kidnapping and group violence: refusal of surrender and application of mutual recognition principle over dual criminality exemption

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 184/F din 22 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11.10.2021, emis de Tribunalul Corecţional de Bordeaux pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile franceze cu condiţia respectării regulii specialităţii.

Totodată, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 22.10.2021 până la data de 20.11.2021, inclusiv şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării la data de 21.10.2021.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 22.10.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, sub nr. x/2021 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze la data de 11.10.2021 împotriva persoanei solicitate A., în cuprinsul sesizării arătându-se că persoana solicitată A. este urmărită pentru săvârşirea infracţiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) şi (3), art. 224-1 C. pen., art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violenţă comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez.

Împotriva persoanei solicitate A., procurorul a luat măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore, de la 21.10.2021, ora 19:21 până la 22.10.2021, ora 19:21, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 97/2021.

Iniţial, a fost ataşată lucrarea cu nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţine următoarele: ordonanţa nr. 97/21.10.2021 de reţinere a persoanei solicitate, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul-verbal întocmit la aceeaşi dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul-verbal de reţinere a persoanei solicitate, ordonanţa de delegare privind efectuarea de verificări în baza de date DEPABD din 22.10.2021 a numitului A., procesul-verbal întocmit la 22.10.2021 din care a reieşit că, pe numele numitului A. figurează ca urmărit în baza ordinului nr. 346200G/21.10.2021 emis de Ministerul Public, fiind emis mandatul european de arestare pentru infracţiunea de lipsire de libertate, informarea cu privire la dreptul persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, proces-verbal de verificare în baza de date a aplicaţiilor Urmăriţi şi B., proces-verbal de punere în executare a ordonanţei de reţinere nr. x/21.10.2021, copia cazierului judiciar, proces-verbal prin care persoana solicitată a fost de acord cu audierea în sistem videoconferinţă, adresa prin care numitul A. a fost depistat la adresa de domiciliu şi mandatul de arestare european, adresa emisă de SIRENE cu privire la semnalarea introdusă pe numele persoanei solicitate A..

La termenul din 22.10.2021, curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate A., prin videoconferinţă, fiind asistată de avocat din oficiu.

Persoana solicitată A. a precizat că a primit o copie a mandatului european de arestare; a dat o declaraţie, aceasta fiind consemnată şi ataşată la dosar, prin care a arătat că a luat la cunoştinţă acuzaţiile care i se aduc, nu renunţă la regula specialităţii, iar cu privire la arestarea sa în vederea predării, a arătat că situaţia este complicată şi că nu l-ar ajuta cu absolut nimic şi că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare franceze.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a reţinut că mandatul european are la bază mandatul de arestare emis la data de 11.10.2021 de autorităţile judiciare franceze, pe numele A. - care este identificat cu nume, prenume şi data naşterii, pentru săvârşirea infracţiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) şi (3), art. 224-1 din C. pen. francez, art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violenţă comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez.

S-a mai reţinut că, aflat în Franţa, la data de 4.03.2014, orele 5:40, C. a informat o patrulă de poliţie despre faptul că a fost agresat de către portarii unei discoteci din Bordeaux, în exteriorul clădirii şi apoi interior, după care a fost dus cu forţa şi băgat într-o cameră de la etaj unde a fost aruncat pe jos înainte să fie lovit. S-a arătat că este vorba despre infracţiunea de arest, răpire şi sechestrare arbitrară, care reprezintă fapta de a deţine un individ împotriva voinţei lui. Persoana avea faţa tumefiată, o plagă sângerândă la ureche, un hematom la ochiul stâng şi se plângea de dureri la nivelul gleznelor şi a coastelor. I-a fost prescrisă o întrerupere totală din muncă de 15 zile. C. l-a recunoscut pe A. de pe planşa fotografică ca fiind unul din agenţii de securitate care l-au lovit în exteriorul şi în interiorul clădirii. Acesta din urmă este, de asemenea, identificat de către martori care l-au văzut lovind victima. Camerele de supraveghere au permis confirmarea acestor declaraţii iar A. a recunoscut că a dat şi el un pumn.

În acest cadru, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis la data de 11.10.2021 de Tribunalul Corecţional din Bordeaux pe numele persoanei solicitate A., acesta fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) şi (3), art. 224-1 din C. pen. francez, art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violenţă comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez, pedeapsa aplicată şi rămasă de executat fiind de 14 luni închisoare.

De asemenea, curtea a reţinut că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fac parte din cele prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind vorba despre infracţiunea de omorul, vătămarea corporală gravă, respectiv răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici (art. 97 alin. (1) pct. 14 şi 16), şi astfel nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Persoana solicitată nu a avut obiecţiuni privitoare la identitate, nu şi-a dat consimţământul la predare şi a specificat ca nu doreşte să renunţe la regula specialităţii şi că a înţeles caracterul irevocabil al consimţământului la predare.

Din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport cu aceste infracţiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost urmărită sau condamnată în România, nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european.

Totodată, curtea a constatat că, deşi persoana solicitată a fost condamnată în lipsă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. (iv) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorităţile franceze dând garanţii că persoana solicitată are dreptul la rejudecare unde vor fi examinate dovezi noi, iar hotărârea iniţială poate şi desfiinţată.

Sub acest aspect, curtea a reţinut că, deşi ar putea fi aplicată ipoteza prevăzută de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, aceasta nu este oportună în cauză. întrucât persoana solicitată a fost condamnată în lipsă în Franţa. În această privinţă, autorităţile franceze au arătat că persoana solicitată va putea formula opoziţie astfel încât hotărârea iniţială va fi anulată, iar persoana solicitată va fi din nou judecată pentru faptele sale, judecătorul de drepturi şi libertăţi, urmând a decide dacă persoana solicitată va rămâne în stare de detenţie.

Or, dacă s-ar reţine incidenţa motivului opţional de refuz, prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că instanţa ar fi obligată să recunoască hotărârea pronunţată de autorităţile franceze pe cale incidentală, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată nu ar beneficia de dreptul de a fi prezent personal la proces, întrucât autorităţile române nu pot rejudeca procesul în urma căruia a fost stabilită pedeapsa de 14 luni închisoare, ci doar recunosc şi pun în executare hotărârea penală, procedând, după caz, la adaptarea pedepsei.

Ca atare, în contextul cauzei, curtea de apel nu a identificat niciun motiv opţional de refuz aplicabil situaţiei persoanei solicitate.

În aceste condiţii, având în vedere că, potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

Faţă de cele reţinute, constatând că persoana solicitată este cea care a fost prezentată în faţa instanţei de către parchet şi că nu există vreun motiv de refuz al predării, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Împotriva aceste sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., la data de 22 octombrie 2021, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi la data de 26 octombrie 2021.

La termenul din data de 28 octombrie 2021 apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestaţiei, susţinând că pe teritoriul Franţei persoana solicitată nu are rude sau cunoştinţe, iar reşedinţa permanentă de peste 5 ani este în România. A mai invocat faptul că persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul la predare.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 11.10.2021 fiind urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) şi (3), art. 224-1 din C. pen. francez, art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violenţă comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare franceze îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată, ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile sancţionate de C. pen. francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Aşadar, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 22.10.2021 până la data de 20.11.2021 inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din data de 22 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din data de 22 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 octombrie 2021.

GGC - MM