Scope of penalty adaptation for EU transfer of sentenced persons under Romanian Law No. 302/2004

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 112 din 25 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Craiova-Pelendava, împotriva Sentinţei penale nr. 302/2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 302 din data de 8 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autorităţile italiene şi s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi s-a dispus recunoaşterea următoarelor sentinţe penale:

- Sentinţa penală nr. 189/2015 pronunţată la data de 17.02.2015 de Tribunalul din Rovigo, definitivă la 28.04.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt din locuinţă şi furt prin efracţie, cu circumstanţe agravante, prev de art. 110, 624bis, 625 nr. 2 şi 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian şi tentativă de furt din locuinţă şi furt prin efracţie cu circumstanţe agravante prev. de art. 110, 56, 624 bis, 625 nr. 2 şi 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. şi tentativă la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

- Sentinţa penală nr. 1403/2016 pronunţată la data de 3.05.2016 de Tribunalul din Padova, definitivă la 21.06.2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de furt cu circumstanţe agravante, prev de art. 110, 56, 624 şi 625 alin. (1) nr. 2 şi 5 din C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

- Sentinţa penală nr. 879/2016 pronunţată la data de 10.05.2016 de Tribunalul din Ravenna, definitivă la 17.10.2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 624, 625 nr. 2 şi 7, 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tentativă de furt cu circumstanţe agravante prev. de art. 56, 624, 625 nr. 2 şi 6, 61 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. şi tentativă la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen.

S-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 132/2017 emisă la data de 23.02.2018 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ravenna, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani şi 10 luni (adică 2859 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 886 zile calculată la data de 21.09.2018 şi în continuare la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câştigate în vederea liberării condiţionate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Instanţa a reţinut că sentinţa penală nr. 302 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 08.11.2019 în dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 314/2019 pentru pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A., persoana condamnată fiind transferată din Italia în România la data de 10.09.2020.

În continuare, Curtea de Apel Craiova a notat că la data de 5.05.2021 persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 302 din 8.11.2019, în şedinţa publică din data de 25 mai 2021 persoana condamnată, precizând că solicită contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunţate în Italia, recunoscute prin Sentinţa penală nr. 302/2019 a Curţii de Apel Craiova.

Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, curtea a constatat că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

De asemenea, că instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, instanţa a reţinut că prin contestaţia la executare formulată, contestatorul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunţate în Italia potrivit regulilor prevăzute de art. 38 şi art. 39 din C. pen. român.

Curtea a reţinut că în situaţia transferării persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situaţie în care se află contestatorul, recunoaşterea hotărârilor de condamnare se realizează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, iar dispoziţiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că instanţa română are posibilitatea să adapteze pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în două situaţii: când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În acest context, s-a expus că, în cazul concursului de infracţiuni nu pot fi aplicate dispoziţiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

În continuare, s-a arătat că pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv de 7 ani şi 10 luni închisoare nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 din C. pen. şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni închisoare fiind stabilită în urma cumulului pedepselor de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt din locuinţă şi furt prin efracţie, cu circumstanţe agravante, prev de art. 110, 624bis, 625 nr. 2 şi 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian şi tentativă de furt din locuinţă şi furt prin efracţie cu circumstanţe agravante prev. de art. 110, 56, 624 bis, 625 nr. 2 şi 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. şi tentativă la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., 6 luni închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de furt cu circumstanţe agravante, prev de art. 110, 56, 624 şi 625 alin. (1) nr. 2 şi 5 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt cu circumstanţe agravante, prev de art. 624, 625 nr. 2 şi 7, 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tentativă de furt cu circumstanţe agravante prev. de art. 56, 624, 625 nr. 2 şi 6, 61 nr. 5 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. şi tentativă la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 302/2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019, ca nefondată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 112 din 25 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi, secţia Penală la data de 11 iunie 2021, fiind stabilit termen la 28 octombrie 2021.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează faptul că, prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 302 din 8 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019 prin care, printre altele, s-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 132/2017 emisă la data de 23.02.2018 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ravenna, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare şi s-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani şi 10 luni (adică 2859 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 886 zile calculată la data de 21.09.2018 şi în continuare la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câştigate în vederea liberării condiţionate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În continuare, Înalta Curte reţine faptul că, în drept, contestatorul a invocat dispoziţiile prevăzute de art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motivat de împrejurarea că, în opinia sa sunt incidente dispoziţiile privind regimul sancţionator al concursului de infracţiuni potrivit C. pen. român.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală reglementează în cuprinsul art. 166 alin. (8) durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti după cum urmează:

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Astfel, în acest context normativ, Înalta Curte notează că rezultă cu evidenţă, din modalitatea în care sunt formulate textele de lege anterior redate că intenţia legiuitorului a fost aceea ca, în cazul concursului de infracţiuni pedeapsa rezultantă să poată fi adaptată doar dacă "depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

Prin urmare, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine faptul că, pedeapsa pe care o execută contestatorul, de 7 ani şi 10 luni închisoare nu depăşeşte limita generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, potrivit dispoziţiilor art. 60 din C. pen. şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente

A aprecia în caz contrar ar însemna o încălcare a dispoziţiilor prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care are la bază respectarea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre ale Uniunii Europene.

Prin urmare, argumentele contestatorului referitoare la aspectul că, prin hotărârea de recunoaştere nu s-a efectuat şi contopirea pedepselor la care a fost condamnat de statul emitent, potrivit regulilor prevăzute de art. 38 şi art. 39 din C. pen. român, nu sunt întemeiate, întrucât nu sunt de natură a constitui o împiedicare la executare din perspectiva dispoziţiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 octombrie 2021.

GGC - MM