European Arrest Warrant for robbery: appeal allowed, consent to surrender recorded and sentence partially quashed

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 186 din data de 19 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, faţă de persoana solicitată A.- cetăţean român, cu antecedente penale conform fişei de cazier judiciar şi dispune predarea acesteia în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 14 din Legea justiţiei penale din anul 2001 .

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 19 octombrie 2021 şi până la data de 17 noiembrie 2021.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 octombrie 2021, ora 01:25 până la data de 20 octombrie 2021, ora 01:25.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, la data de 19 octombrie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 februarie 2019 de către de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare naţional din data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, faţă de persoana solicitată A. .

S-a arătat că, persoana solicitată a fost prezentată în faţa procurorului la data de 19 octombrie 2021, procurorul dispunând măsura reţinerii acestuia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 19 octombrie 2021, ora 1:25 până la data de 20 octombrie 2021, ora 1:25.

În conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a verificat identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege mandatul european de arestare.

De asemenea, potrivit alin. (3) din acelaşi articol, instanţa de fond a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Ca urmare, la termenul de judecată din 19 octombrie 2021, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Dublin şi că nu înţelege să renunţe la efectele regulii specialităţii.

Examinând cererea cu a cărei soluţionare a fost învestită, Curtea a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 18 februarie 2019 un mandat european de arestare de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare naţional din data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), acesta conţinând toate informaţiile necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale.

Curtea a apreciat că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare; art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, referitoare la verificarea dublei incriminări, în sensul că infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare constituie infracţiune potrivit legii române, fiind reglementată în art. 233 C. pen..(tâlhărie), neintervenind prescripţia răspunderii penale; nu au fost formulate obiecţii privind identitatea; în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (1) ca motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a invocat vreun motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare (prev. de art. 99 alin. (2) din lege).

Totodată, din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că autoritatea judiciară emitentă oferă garanţia că legislaţia naţională adoptată permite transferarea persoanei solicitate (cetăţean român) în România în vederea executării pedepsei privative de libertate, în ipoteza în care predarea se face sub rezerva acestei condiţii (Secţiunea f, par. 1 din Mandatul european de arestare).

Nu în ultimul rând, Secţiunea h a Mandatului european de arestare oferă şi garanţia că legislaţia adoptată de statul irlandez prevede reexaminarea pedepsei aplicate- la cerere sau după cel puţin 20 de ani în vederea neexecutării acestei pedepse sau/şi măsuri de clemenţă în acelaşi scop, fiind aşadar îndeplinite şi condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004

Ca atare, apreciind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi reţinând că nu există impedimente legale la predare, nefiind incident vreunul din motivele de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că cererea de punere în executare a acestuia formulată de autorităţile judiciare din Irlanda este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A.., solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă mai blândă până la predarea contestatorului către autorităţile irlandeze.

De asemenea, a solicitat să se ia act de poziţia procesuală a contestatorului persoană solicitată, în sensul că este de acord cu predarea.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen.. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen... La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data de 18 februarie 2019 de către Înalta Curte (The Hight Court) Irlanda, ce are la bază mandatul de arestare naţional din data de 5.11.2018 emis de Curtea Districtuală Metropolitană Dublin (District Court Area of Dublin Metropolitan District), Irlanda, faţă de persoana solicitată A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. în art. 233 C. pen..(tâlhărie), mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.

De altfel, fapta de tâlhărie, prevăzută de art. 14 din Legea justiţiei penale din anul 2001 este incriminată şi de legea penală română, circumscriindu-se infracţiunii reglementată în art. 233 din C. pen..(tâlhărie).

În plus, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

Înalta Curte constată că, fiind întrebat la termenul din 27 octombrie 2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A., a arătat că doreşte să fie predată autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare (respectiv autorităţile judiciare din Irlanda).

Prin urmare, faţă de opţiunea persoanei solicitată A., care a arătat că doreşte să fie predată autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, Înalta Curte urmează să constate că contestatorul persoană solicitată, este de acord cu predarea sa către autorităţile din Irlanda şi implicit, modificarea hotărârii contestate sub acest aspect.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă mai blândă, instanţa supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen... (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.

În consecinţă, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată sub aspectul lipsei acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa către autorităţile judiciare din Irlanda şi rejudecând, va constata că persoana solicitată A. este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Irlanda.

Va menţine restul dispoziţiilor cuprinse în hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată A., în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul lipsei acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa către autorităţile judiciare din Irlanda.

Rejudecând în aceste limite:

Constată că persoana solicitată A. este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Irlanda.

Menţine restul dispoziţiilor cuprinse în hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC - MM