Constitutional challenge to relative nullity rules in DUI conviction dismissed for lack of causal link.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 137/18.03.2021, pronunţate de Judecătoria Cornetu.

În baza art. 29 alin. (5) rap. la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a respins cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 137 din 18.05.2021 pronunţată de Judecătoria Cornetu, secţia Penală, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea aceloraşi drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere urmând a se calcula conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să urmeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului sector 5 sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A. Sector 5, Bucureşti, pe o perioadă de 60 de zile, consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia.

Conform art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 5.04.2021 sub nr. x/2020.

Cu ocazia soluţionării prezentului apel, inculpatul a înţeles să formuleze o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul A. a susţinut că art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 alin. (3) din Constituţia României precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Încălcarea rezultă din obligaţia părţii din dosar să justifice vătămarea unui drept pentru ca excepţia nulităţii relative să opereze în cauză, iar în această situaţie este imposibil de demonstrat vătămarea drepturilor prin prisma încălcării principiului legalităţii statuat în art. 1 alin. (5) din Constituţie.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, curtea de apel a constatat pe de o parte, că dispoziţiile legale cu privire la care se invocă excepţia fac parte dintr-o lege care este în vigoare, respectiv C. proc. pen., şi aceste prevederi nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Însă, Curtea a apreciat că, în concret, dispoziţiile art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., nu au legătură cu soluţionarea cauzei având ca apelul inculpatului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 137/18.03.2021, pronunţate de Judecătoria Cornetu. Instanţa de apel a analizat toate criticile inculpatului şi a constatat că nu a existat nicio cauză de nulitate relativă legată de administrarea probelor ori de efectuarea actelor în cursul urmăririi penale, care să aibă înrâurire asupra cauzei în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate.

De asemenea, după cum s-a arătat la pct. I, prin trecerea cauzei de către procurorul care a supravegheat urmărirea penală de la IPJ Ilfov la DGPMB pentru efectuarea cercetării penale nu au fost încălcate normele de competenţă teritorială, astfel că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea niciun efect asupra soluţiei definitive pronunţate în cauză.

Împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 18.10.2021, sub nr. x/2020.

Examinând recursul declarat împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat în apel pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. (art. 282 nulităţile relative (1) Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. alin. (4), încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată; lit. a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură), iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) C. proc. pen., (din cuprinsul Deciziei penale nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală).

Totodată, Înalta Curte reţine că excepţia de neconstituţionalitate mai sus menţionată a fost invocată în recursul promovat de recurent împotriva Deciziei penale nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 137/18.03.2021, pronunţate de Judecătoria Cornetu.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi anume nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte constată, notând şi că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, că remediul procesual al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit în concordanţă cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluţia dispusă prin hotărârea recurată este legală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC - MM