Recognition of foreign early release deductions in transferred prisoner sentences under international penal cooperation law

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestaţia la executare declarată de numitul A., în prezent aflat în Penitenciarul Găeşti, formulate împotriva Sentinţei penale nr. 107 din 4.09.2014 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 107 din 4.09.2014 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 284 din 17.05.2007 pronunţată de Tribunalul Ordinar Rimini - prin care persoana transferabilă A., a fost condamnată la pedeapsa de 30 de ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 de ani închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada executată de la 20.05.2006 la zi.

Persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva soluţiei Curţii de Apel Bacău, solicitând ca, în baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, să se reducă pedeapsa de 20 de ani şi 4 luni închisoare cu un număr total de 675 de zile, urmând ca instanţa să recunoască, totodată, Ordonanţa nr. 647/2.11.2009 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 225 de zile, Ordonanţa nr. 517 din 29.06.2010 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanţa nr. 797/19.07.2011 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanţa nr. 627 din 20.06.2012 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanţa nr. 783/3.10.2014 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanţa nr. 587/27.06.2013 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile.

În motivarea contestaţiei, s-a invocat faptul că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.

Pentru termenul din data de 7.09.2021, contestatorul a depus un memoriu, prin care a arătat că, în cadrul considerentelor din Sentinţa penală nr. 107 din 4.09.2014 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014, s-a arătat că numărul de zile de eliberare înainte de termen este de 585 de zile, iar, deşi instanţa a făcut referire la faptul că se vor deduce aceste zile, în dispozitiv nu s-a mai făcut menţiune cu privire la acest aspect, iar în realitate este vorba de 675 de zile, după cum rezultă din cele 6 ordonanţe depuse la dosarul cauzei.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit art. 598 (1) din C. proc. pen., contestaţia la executare poate fi formulată în următoarele situaţii:

"a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".

Potrivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 166 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Curtea a constatat că, sunt supuse recunoaşterii hotărârile judecătoreşti sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, dacă acestea sunt emise ulterior transferării persoanei condamnate.

S-a dedus astfel, că legea privind cooperarea internaţională în materie penală a avut în vedere două situaţii: 1. atunci când hotărârile judecătoreşti sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România au fost emise anterior transferului persoanei condamnate, adică anterior recunoaşterii hotărârii judecătoreşti de condamnare şi 2. atunci când hotărârile judecătoreşti sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România au fost emise ulterior transferului persoanei condamnate, adică după recunoaşterea hotărârii judecătoreşti de condamnare.

Această diferenţiere este esenţială în identificarea temeiului de drept în baza căreia o persoană condamnată poate formula o contestaţie la executare în vederea recunoaşterii actelor străine prin care acesta a obţinut reducerea pedepsei, întrucât art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 face referire în mod exclusiv la actele care au fost emise ulterior transferului persoanei condamnate, adică ulterior recunoaşterii hotărârii de condamnare.

Singura instanţă competentă să recunoască hotărârile judecătoreşti sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale este instanţa care s-a pronunţat asupra cererii iniţiale de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine de condamnare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care vizează o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere şi memoriul depus la dosar de către persoana condamnată, memoriu în care acesta a arătat că, în dosarul nr. x/2014, în cadrul considerentelor Sentinţei penale nr. 107/4.09.2014, deşi s-a precizat că persoana condamnată are dreptul al un număr de 576 de zile de liberare condiţionată, în dispozitiv, judecătorul a omis să mai facă aceste menţiuni.

De asemenea, Curtea a avut în vedere faptul că, la termenul de judecată din data de 7.09.2021, întrebat fiind contestatorul, prezent la judecată prin videoconferinţă, dacă îşi menţine temeiurile de drept invocate, respectiv art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, acesta a răspuns afirmativ, fiind şi asistat de apărător din oficiu.

Curtea a observat că, pentru a fi admisibilă contestaţia la executare a persoanei condamnate, aceasta ar fi trebuit întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, întrucât toate hotărârile judecătoreşti sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă au fost emise anterior transferării sale, astfel că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.

S-a reţinut şi aspectul că, întrebat fiind de completul de judecată de ce nu a valorificat aceste ordonanţe în timpul derulării procedurii de recunoaştere a hotărârii de condamnare, de care a avut deplină cunoştinţă, pentru că la filele x ale dosarului nr. x/2014, este depusă o adresă din care rezultă că persoana condamnată înţelege să renunţe la apel, ceea ce demonstrează că anumite erori ale completului de judecată care a soluţionat cererea de recunoaştere a hotărârii de condamnare puteau fi rezolvate în cadrul apelului. Astfel, persoana condamnată, care a avut cunoştinţă de conţinutul minutei, ar fi trebuit să formuleze apel şi să invoce în apel motivele pe care astăzi, după 7 ani, le invocă pe calea unei contestaţii la executare motivată în drept pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) şi nu) c din C. proc. pen.

Aceste erori, cu privire la un număr de zile de eliberare anticipată reţinute în cadrul considerentelor, dar asupra cărora s-a omis să se prevadă în dispozitiv se pot încă remedia, pe calea unei contestaţii formulate în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., de însuşi completul iniţial învestit cu soluţionarea cererii de recunoaştere condamnare străină.

Tot astfel, Curtea a apreciat că recunoaşterea celor 6 ordonanţe prin care persoanei condamnate i s-a redus pedeapsa cu un număr de 225, 90, 90, 90, 90 şi 90 de zile cade în competenţa exclusivă a completului care a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare, pentru simplul fapt că, la momentul în care acesta avea pe rol dosarul de recunoaştere a condamnării, ordonanţele erau deja emise şi existente la dosarul cauzei, aspect demonstrat de faptul că judecătorul a făcut referire, la fila x din motivarea sentinţei, la un număr de 585 de zile care se vor scădea din pedeapsă, fără însă a le mai menţiona în dispozitivul sentinţei.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită cu prezenta cauză, ar trebui să modifice, în baza temeiului invocat de contestator o hotărâre definitivă, încălcând astfel principiul autorităţii de lucru judecat.

S-a apreciat că acesta este temeiul pentru care legiuitorul a prevăzut competenţa exclusivă a completului care a soluţionat cauza atunci când se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, situaţie existentă în cauza de faţă, întrucât contestatorul, deşi a observat că nu i-au fost deduse un număr de zile obţinute ca urmare a eliberării anticipate, a înţeles să renunţe la calea de atac a apelului şi a invocat un temei legal al contestaţiei la executare care nu poate fi invocat în prezenta cauză, temeiul corect fiind cel de la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi contestatorul A. au formulat contestaţie.

În cadrul motivelor scrise depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare şi deducerea zilelor de eliberare anticipată de care a beneficiat contestatorul A. ca urmare a perioadelor de privare de libertate executate în Italia anterior transferului, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În cadrul motivelor scrise, s-a precizat că la momentul recunoaşterii hotărârii străine, respectiv 14.09.2014, dispoziţiile legale în vigoare nu permiteau deducerea zilelor de eliberare anticipată, însă prin Legea nr. 236/2017 au fost modificate dispoziţiile Legii nr. 302/2004, fiind astfel prevăzută în mod expres deducerea zilelor de eliberare anticipată acordate de autorităţile străine.

În cadrul dezbaterilor în faţa Înaltei Curţi, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de desfiinţare a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către prima instanţă pentru a fi respectat principiul dublului grad de jurisdicţie, susţinând necesitatea solicitării, în original, a ordonanţelor invocate de contestator, precum şi necesitatea emiterii unei adrese către autorităţile italiene, pentru a comunica instanţei române situaţia ordonanţelor în discuţie şi situaţia întregii perioade ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată contestatorului A..

În acord cu considerentele Deciziei nr. 460 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, invocată şi în motivele scrise, a susţinut că sunt incidente, în cauză, dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Prin motivele susţinute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri, precum şi prin memoriul depus la dosar, contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţiei, precizând că temeiul de drept al cererii sale de contestaţie la executare îl constituie dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În acest sens, în esenţă, a arătat că, pe calea contestaţiei la executare a solicitat reducerea pedepsei cu un număr total de 675 de zile, prin recunoaşterea ordonanţelor emise de autorităţile din Italia, înscrisuri din care reiese că, pe perioada executării pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Riminis a beneficiat de şase acte de clemenţă, prin care i-a fost redusă pedeapsa în curs de executare, cu diferite perioade. A precizat că, prin Sentinţa penală nr. 107/2014 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus numai recunoaşterea Sentinţei penale nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Rimini şi transferul său într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Examinând contestaţiile, prin prisma motivelor formulate şi în raport cu actele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, Înalta Curte notează că, pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent membru al Uniunii Europene transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi executare a hotărârii de condamnare pronunţate de instanţa statului membru al Uniunii Europene, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare aplicându-se în mod corespunzător.

În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. .., pe calea contestaţiei la executare exercitate împotriva hotărârii definitive de recunoaştere şi executare a hotărârii de condamnare pronunţate în străinătate, curtea de apel poate dispune recunoaşterea ordonanţelor transmise de autorităţile judiciare străine ulterior transferării în România, prin care persoanei condamnate i s-au acordat zile de eliberare anticipată pentru perioadele de privare de libertate executate în statul emitent anterior transferării şi poate deduce zilele de eliberare anticipată din pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea de condamnare pronunţată de instanţele străine (în acelaşi sens, decizia nr. 460/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).

În speţă, contestatorul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Rimini, rămasă definitivă la 23.10.2008, la o pedeapsă de 30 de ani închisoare. Această hotărâre a fost recunoscută în România prin Sentinţa penală nr. 107 din 4.09.2014 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2014, sentinţă prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 de ani închisoare, iar în baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada executată de la 20.05.2006 la zi.

Din Certificatul emis de Ministerul de Justiţie al Republicii Italia la data de 14.07.2014, reiese că persoana condamnată A. a fost privată de libertate în statul italian, începând cu data de 20.05.2006, conform legislaţiei statului emitent pedeapsa urmează a fi executată integral la data de 12.10.2034, acestuia fiindu-i acordate 585 de zile eliberare înainte de termen.

Prin Sentinţa penală nr. 484 din 3.06.2015 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin necontestare, ca urmare a intervenirii unei legi penale noi mai favorabile, în temeiul art. 6 C. pen., s-a dispus reducerea pedepsei de la 30 de ani închisoare la 20 de ani şi 4 luni închisoare.

La data de 28 iulie 2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat reducerea din pedeapsă a unui număr de 675 de zile de eliberare anticipată, ce i-au fost acordate de autorităţile judiciare italiene pe perioada executării pedepsei în Italia. Pentru a dovedi că beneficiază de aceste zile, contestatorul a invocat şi depus, în copie, şase ordonanţe de eliberare anticipată, emise de autorităţile judiciare din Italia, în anii 2009 - 2014, solicitând recunoaşterea acestora.

Faţă de datele expuse, apreciind întemeiate motivele de contestaţie susţinute oral de reprezentantul Ministerului Public, raportat şi la motivele contestatorului A., întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, reţinând că în susţinerea cererii sunt depuse de către contestator, în copie, în limba italiană, cinci ordonanţe de eliberare anticipată emise de Ufficio Sorveglianza di Livorno, respectiv ordonanţele nr. 647/2009 din 2.11.2009, nr. 517/2010 din 29.06.2010, nr. 797/2011 din 19.07.2011, nr. 627/2012 din 16.06.2012, nr. 587/2013 din 27.06.2013, precum şi ordonanţa nr. 2014/783 din 22.09.2014 emisă de Ufficio Sorveglianza di Siena, Înalta Curte constată că este necesar pentru soluţionarea cauzei să fie depuse, în original, înscrisurile invocate şi să fie solicitate autorităţilor italiene informaţii privind situaţia acestor ordonanţe şi situaţia întregii perioade ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Rimini, rămasă definitivă la 23.10.2008.

În aceste condiţii, având în vedere şi necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte constată că se impune rejudecarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. de către prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2021.

GCC - MM