Deduction of pre-recognition preventive detention in international transfer of sentenced persons

Asupra cauzei penale de faţă,

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., aflat în prezent în detenţie, cu privire la Sentinţa penală nr. 121 din 15.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU având ca obiect cererea autorităţilor judiciare britanice, vizând transferarea persoanei condamnate A., actualmente încarcerat într-un penitenciar din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în vederea executării pedepsei cu închisoarea, dintr-un penitenciar din Marea Britanie într-un penitenciar din România. A fost recunoscută, în parte, numai sub aspectul pedepsei principale cu închisoare, Hotărârea judecătorească nr. x, pronunţată de Curtea Coroanei din Basildon la data de 17.08.2018, rămasă definitivă la data de 17.08.2018.

S-a constatat că prin Hotărârea judecătorească nr. x, pronunţată de Curtea Coroanei din Basildon la data de 17.08.2018, rămasă definitivă la data de 17.08.2018, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3653 zile de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de secţiunea 1 (1) din Legea britanică din 2003 privind infracţiunile sexuale, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru aceasta este infracţiunea de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 3653 zile de închisoare.

S-a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei de 3653 zile de închisoare la data de 22.02.2018, iar la data de 12.07.2019 avea executate 506 zile de închisoare, pedeapsa considerându-se executată în data de 22.02.2028.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată şi art. 72 din C. pen., a fost dedusă perioada executată de la data de 22.02.2018 la zi.

S-a constatat că persoana condamnată A. nu beneficiază de drepturile vizând regula specialităţii prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea 302/2004 în condiţiile în care a fost de acord să fie transferată în România, nefiind astfel incidente prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004.

Conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Or, examinând motivele de fapt ale contestaţiei la executare formulată de petent, prin raportare la textul de lege indicat anterior, dar şi prin verificarea certificatului - anexă la care face referire art. 4 din Decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, observând, totodată, Sentinţa penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, Curtea de Apel Bacău a constatat că susţinerile contestatorului sunt nefondate.

Contrar afirmaţiilor acestuia, prin Sentinţa penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, Curtea de Apel Bacău i-a scăzut deja din pedeapsa închisorii ce a fost preluată spre executare durata de timp dinainte de sentinţa recunoscută, de 506 zile, astfel cum s-a indicat în mod explicit în certificatul - anexă, calculată începând cu data de 22.02.2018 şi până la data de 12.07.2019, precum şi durata de detenţie de la momentul respectiv şi până la zi, aceasta având semnificaţia până la transferul efectiv în custodia autorităţilor române.

Certificatul - anexă la care face referire art. 4 din Decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 are valoarea juridică a unui înscris oficial şi autentic, emis şi certificat de autorităţile judiciare britanice, iar acestea au arătat fără niciun fel de echivoc că perioada ce trebuie scăzută este cea calculată începând cu data de 22.02.2018, adică dinainte de pronunţarea şi rămânerea definitivă a sentinţei emise de Curtea Coroanei din Basildon, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, respectiv 17.08.2018 . Curtea de Apel Bacău nu poate şi nici nu intenţionează să pună la îndoială veridicitatea datelor reflectate de certificatul - anexă amintit, iar contestatorul nu a solicitat şi nu solicită deducerea unei perioade ulterioare condamnării şi anterioare admiterii solicitării de transfer, ci a unei pretinse perioade de arest preventiv anterioare pronunţării sentinţei de condamnare de către autorităţile britanice. Astfel, dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente în cauză prin raportare la susţinerile petentului, acesta referindu-se la pretinse perioade de arestare preventivă anterioare chiar pronunţării sentinţei de condamnare de autorităţile britanice.

Pe de o parte susţinerile acestuia conform cărora ar fi fost arestat preventiv încă din data de 02.01.2017, la o dată anterioară celei arătate de autorităţile britanice, 22.02.2018, nu sunt dovedite prin niciun mijloc de probă, fiind chiar contrazise de datele din certificatul - anexă înaintat de autorităţile britanice.

Pe de altă parte, chiar acreditând prin reducere la absurd, deşi Curtea de Apel Bacău nu pune la îndoială veridicitatea înscrisului oficial reprezentat de certificatul - anexă, că petentul ar fi fost arestat preventiv înainte de data de 22.02.2018, aceste aspecte excedează cadrului procesual al recunoaşterii hotărârilor de condamnare reglementat de Legea nr. 302/2004, nefiind posibilă antamarea unor aspecte anterioare pronunţării hotărârii străine ce a făcut obiectul procedurii speciale de recunoaştere. Petentul este îndrituit să se adreseze, eventual, autorităţilor britanice pentru a corecta eventuale erori din certificatul - anexă emis de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, efectele acestuia în forma aflată la dosarul cauzei fiind deja intrate în autoritatea de lucru judecat prin neapelarea sentinţei de recunoaştere nr. 121 din 15.10.2019 a Curţii de Apel Bacău.

Legat de acest ultim aspect, Curtea de Apel Bacău a menţionat că nu cunoaşte nici dacă în legislaţia britanică ar exista dispoziţii similare cu cele ale art. 72 din C. pen. român privind scăderea duratei arestării preventive din durata pedepsei aplicate efectiv printr-o dispoziţie separată expresă sau dacă, de exemplu, la stabilirea cuantumului pedepsei concrete se are în vedere în mod direct şi durata arestării preventive anterioare, prin aplicarea unei pedepse diminuate, fără o evidenţiere separată în dispozitiv astfel cum se întâmplă în legislaţia română. Modalitatea de deducere a arestării preventive anterioare pronunţării sentinţei de condamnare reprezintă un aspect de drept supus exclusiv legislaţiei statului britanic, fiind un fapt anterior hotărârii ce a fost supusă recunoaşterii şi circumscris individualizării legale şi judiciare a pedepsei aplicate de instanţele britanice.

Împotriva Sentinţei penale nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie contestatorul A..

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia la executare este o cale jurisdicţională prin intermediul căreia se soluţionează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să fie dedusă din pedeapsă perioada de 13 luni închisoare executate pe teritoriul Marii Britanii, susţinând că ar fi fost arestat preventiv în Marea Britanie începând cu data de 02.01.2017, deci anterior datei de 22.02.2018 indicată de autorităţile britanice.

Înalta Curte constată că, prima instanţă a reţinut în mod judicios dispoziţiile Sentinţei penale nr. 121 din 15.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, prin care s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti nr. x, pronunţată de Curtea Coroanei din Basildon la data de 17.08.2018, rămasă definitivă la data de 17.08.2018 şi s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, respectiv 3653 zile închisoare. Din aceasta, constatându-se ca executate 506 zile de închisoare, a fost dedusă perioada executată de la data de 22.02.2018 la zi.

Or, în mod corect a reţinut prima instanţă, că prin Sentinţa penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, Curtea de Apel Bacău i-a scăzut deja din pedeapsa închisorii ce a fost preluată spre executare durata de timp dinainte de sentinţa recunoscută, de 506 zile, astfel cum s-a indicat în mod explicit în certificatul - anexă, calculată începând cu data de 22.02.2018 şi până la data de 12.07.2019, precum şi durata de detenţie de la momentul respectiv şi până la zi, aceasta având semnificaţia până la transferul efectiv în custodia autorităţilor române.

De altfel, susţinerile acestuia conform cărora ar fi fost arestat preventiv încă din data de 02.01.2017, la o dată anterioară celei arătate de autorităţile britanice, respectiv 22.02.2018, nu sunt dovedite prin niciun mijloc de probă, fiind chiar contrazise de datele din certificatul - anexă înaintat de autorităţile britanice.

În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că prin recunoaşterea hotărârii de condamnare de către autorităţile judiciare române nu poate fi adusă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti străine căreia prin recunoaştere i se conferă doar puterea de a-şi produce efectele juridice recunoscute de legea română.

Totodată, pe calea contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie nici autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţată de instanţa română, în procedura recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti străine, pronunţată conform art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 166 alin. (13) lit. b) şi alin. (15) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevăd expres situaţiile în care instanţa de executare este curtea de apel care a pronunţat sentinţa privind executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent, respectiv atunci când statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse sau când, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Or, Înalta Curte constată că aspectele invocate în cuprinsul contestaţiei formulată nu se circumscriu niciuneia dintre cele două situaţii reglementate expres de Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi nici cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 octombrie 2021.

GGC-GR