Invalidity of sentence modification for concurrent offenses due to res judicata barring re-examination of surcharge calculation

Prin sentinţa penală nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de modificare pedeapsă formulată de condamnatul A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 22 februarie 2021, sub nr. x/2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, cererea având ca obiect alte modificări ale pedepsei prev. de art. 585 lit. a) din C. proc. pen., formulată de condamnatul A..

În motivarea cererii contestatorul a susţinut că solicită să se analizeze faptul că a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani şi 8 luni, prin Decizia penala nr. 177/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 6.07.2020, deşi la momentul pronunţării Deciziei penale de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respectiv 6.07.2020, situaţia juridică era complet diferită, faţă de situaţia juridică pe care a constatat-o Curtea de Apel Ploieşti, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 72/2018 de la data de 28.06.2018.

Prin Decizia nr. 177/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie învestită cu judecarea căii de atac a apelului promovat împotriva Sentinţei penale nr. 72/2018, a respins apelul declarat de A. şi a menţinut în tot Sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, fără a mai cerceta aspectele legate de modul în care Curtea de Apel Ploieşti a dispus contopirea pedepsei de 9 ani şi 4 luni cu infracţiunile considerate concurente din pedepsele anterioare, întrucât, dacă ar fi analizat acest aspect, ar fi constatat că situaţia juridica a inculpatului este cu totul diferită faţă de cea dispusă prin sentinţa penală pronunţată în fond.

Întrucât la data de 28.06.2018, Curtea de Apel Ploieşti, ca instanţă de fond, a considerat că inculpatul A. se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 26 din 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a dispus adăugarea unui spor de 1 an din această pedeapsă.

Totodată, a dispus şi adăugarea unui spor de 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare pronunţată prin Sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti.

Prezenta sesizare are ca obiect tocmai existenţa acestui spor de 1 an şi 4 luni adăugat la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni, întrucât la data pronunţării Deciziei penale nr. 177/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv 6.07.2020 nu se mai impunea adăugarea sporurilor de 1 an şi de 4 luni.

S-a menţionat că acest spor de 1 an şi 4 luni nu trebuie adăugat şi nu trebuia eliberat mandat de executare pentru o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni, întrucât la data de 6.07.2020, data la care s-a pronunţat definitiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 177/2020, pedeapsa de 3 ani stabilită prin Sentinţa penală nr. 26 din 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie era executată, în aceeaşi situaţie fiind şi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti.

Din starea de fapt dovedită prin hotărârile judecătoreşti depuse, precum şi prin cazierul judiciar al petentului, s-a solicitat să se constate că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a analizat situaţia juridică a inculpatului A. de la data de 6.07.2020 şi a menţinut dintr-o eroare, întregul dispozitiv al Sentinţei penale nr. 72/2018 astfel cum a fost pronunţată.

Tot în acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut din greşeală şi deducerea de la data de 1.11.2016 la zi, deşi A. a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1515/2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 413/2018 pronunţată de Tribunalul Prahova şi, astfel, în mod corect trebuia reţinut că se deduce perioada executată de la data de 1.11.2016 la data de 6.08.2018.

Astfel, conform Sentinţei penale nr. 1515/2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 413/2018 pronunţată de Tribunalul Prahova prin care s-a dispus liberarea condiţionată, s-a constatat că, prin procesul-verbal nr. x/20.06.2018 emis de Comisia pentru Liberări Condiţionate din cadrul Penitenciarului Ploieşti, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (M.E.P.I. nr. x/2016), executarea acesteia începând la data de 1.11.2016, urmând să expire la data de 1.05.2019, prin scăderea perioadei de arest preventiv de 57 zile şi a unui număr de 126 zile de recurs compensatoriu. Transpuse în zile de condamnare, condamnatul A. a avut de executat un număr de 1095 zile, iar pentru a deveni propozabil, fracţia pe care o avea de executat consta în executarea unui număr de 730 zile. În baza procesului-verbal nr. x/20.06.2018 emis de Comisia pentru Liberări Condiţionate din cadrul Penitenciarului Ploieşti s-a constatat că A. a executat şi câştigat un număr de 862 zile (fracţia fiind de 730 zile), fiind încarcerat din data de 1.11.2016, până la data de 20.06.2018.

În consecinţă, astfel cum se menţionează şi în sentinţa penală prin care a fost liberat condiţionat, pentru executarea în întregime a executării pedepsei de 3 ani, condamnatul A. trebuia să nu mai săvârşească o altă infracţiune într-o perioadă de aproximativ 7 luni.

Astfel cum a rezultat din cazierul condamnatului şi din situaţia juridică, acesta nu a săvârşit nicio altă faptă de natură penală şi, astfel, la data de 6.07.2020 această pedeapsă a fost executată.

Dacă s-ar adăuga condamnatului A. un spor de 1 an, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 3 ani, având în vedere că acesta a executat şi câştigat un număr de 862 zile, înseamnă că inculpatului A., prin contopirea realizată în prezent, i-a fost mărită pedeapsa de 3 ani, deşi, în luna mai a anului 2019 pedeapsa apare ca fiind considerată executată.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat să se constatate că pedeapsa pe care condamnatul A. ar trebui să o execute este de 9 ani şi 4 luni.

O altă situaţie care a intervenit pe parcursul executării pedepsei constă în aceea că, la data de 3.02.2021 Judecătoria Slobozia a dispus liberarea condiţionată a condamnatului A. din pedeapsa de 10 ani şi 8 luni, prin Sentinţa penală nr. 57/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 la data de 3.02.2021.

La data de 3.02.2021, în cadrul şedinţei de judecată având ca obiect liberarea condiţionată a condamnatului, atât reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, cât şi apărarea au pus concluzii de admitere a cererii de liberare având în vedere că din actele depuse la dosarul de penitenciar rezultă că inculpatul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege.

S-a menţionat că la dosarul x/2021 a fost depus de Penitenciarul Slobozia mandatul nr. x/2020 în baza căruia condamnatul A. avea de executat pedeapsa de 10 ani şi 8 luni, mandat din care s-a dispus deducerea perioadei executate şi de la 1.11.2016 la zi, deşi această perioadă nu era dedusă în mod corect.

La data de 26.01.2021, Curtea de Apel Ploieşti a comunicat Penitenciarului Slobozia mandatul nr. x prin care a fost stabilit faptul că A. are de executat pedeapsa de 10 ani şi 8 luni, urmând ca din aceasta să se excludă deducerea de la data de 1.11.2016 la zi.

Astfel, în baza noului mandat 105/2021, s-a considerat în mod eronat că A. nu mai îndeplineşte condiţia privind efectuarea fracţiei.

În susţinerea cererii s-a solicitat a se avea în vedere că la data de 18.02.2021 Judecătoria Slobozia a transmis către Penitenciarul Slobozia adresa nr. x/18.02.2021 prin care solicită penitenciarului să pună în executare sentinţa penală prin care a fost admisă definitiv cererea de liberare condiţionată.

S-a constatat că niciunul dintre cele doua mandate de executare (mandat executare nr. x/2020, respectiv, mandatul nr. x/2021) emise până în prezent nu clarifică situaţia juridică a condamnatului A., întrucât nu a fost dedusă în mod corect perioada executată, în cadrul mandatului x/26.01.2021 nu a fost dedusă perioada executată de condamnat de la data de 11.02.2015 - 8.04.2015 şi mai mult, acest mandat a fost eliberat pentru perioada de 10 ani şi 8 luni închisoare deşi, în mod legal, pedeapsa pe care trebuie să o execute condamnatul A. este de 9 ani şi 4 luni.

Condamnatul A. a formulat sesizarea, întrucât Curtea de Apel Ploieşti, în calitate de instanţă de executare trebuie sa ia în considerare faptul că situaţia creată este percepută de către persoana în cauză ca un abuz - nu s-a pus în executare o sentinţă penală definitivă prin care s-a dispus liberarea sa condiţionată.

Sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza căreia a fost emis mandatul de executare pe care condamnatul A. îl execută este nelegală, în ceea ce priveşte contopirea pedepselor şi prin urmare s-a solicitat să se constatate că A. are de executat o pedeapsă totală de 9 ani şi 4 luni închisoare, şi raportat la sentinţa penală de liberare condiţionată să se dispună punerea de îndată în libertate a condamnatului.

La termenul din data de 1 aprilie 2021, apărătorul ales al persoanei condamnate A., a precizat temeiul juridic al cererii şi a solicitat calificarea acestei cereri ca fiind "alte modificări de pedepse", aşa cum prevede art. 585 lit. a) din C. proc. pen., fiind vorba de concursul de infracţiuni.

Procedând la verificarea propriei competenţe materiale, teritoriale şi funcţionale, Curtea a constatat că, având în vedere motivele invocate pe calea cererii având ca obiect "alte modificări de pedepse", fiind vorba de concursul de infracţiuni, în cauză sunt incidente disp. art. 585 lit. a) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect alte modificări ale pedepsei revenind, potrivit art. 585 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., Curţii de Apel Bucureşti, instanţă competentă să dispună asupra modificării pedepsei, în a cărei rază teritorială se află Penitenciarul Slobozia, unde se află încarcerat.

Totodată, a menţionat că şi în cazul în care cererea este calificată ca şi contestaţie la executare în temeiul art. 598 lit. d) din C. proc. pen., competentă pentru soluţionare este tot Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., astfel că, prin Sentinţa penală nr. 41/1.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 47 din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, în baza art. 50 din C. proc. pen. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de condamnatul A., având ca obiect alte modificări ale pedepsei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti şi analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Petentul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; în temeiul acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020 al Curţii de Apel Ploieşti.

Prin Sentinţa penală nr. 98 din 14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul executări penale de la Curtea de Apel Ploieşti, au fost deduse unele perioade executate de către condamnatul A. şi s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020 al Curţii de Apel Ploieşti; în temeiul acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 26.01.2021 al Curţii de Apel Ploieşti.

În esenţă, petentul, invocând dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a arătat că prin sentinţa sus-menţionată i-a fost aplicat, în mod incorect, un spor de pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, solicitând instanţei să constate că pedeapsa pe care o are de executat condamnatul este de 9 ani şi 4 luni închisoare.

De asemenea, petentul a învederat că faţă de petent s-a dispus liberarea condiţionată conform sentinţei penale nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, sentinţă ce nu a fost executată.

Curtea a constatat că nu este fondată cererea de modificare pedeapsă formulată de către condamnatul A..

Astfel, potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni.

Instanţa a constatat că, în prezenta cauză, nu există situaţia premisă pentru aplicarea dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Sub acest aspect, se constată că în privinţa petentului A. nu există o altă hotărâre definitivă de condamnare, alta decât cea pe care o execută efectiv, aplicată pentru comiterea vreunei infracţiuni concurente. Din acelaşi motiv, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 585 lit. d) din C. proc. pen., astfel cum a solicitat petentul, neexistând o altă hotărâre judecătorească prin care acesta să fi fost condamnat pentru acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate.

Curtea a constatat că prin Sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost rezolvată situaţia juridică a petentului A., constatându-se existenţa concursului de infracţiuni şi contopindu-se mai multe pedepse cu închisoarea aplicate acestuia, atât pentru faptele deduse judecăţii, cât şi pentru infracţiuni definitiv judecate în alte cauze penale. Prin aceeaşi sentinţă, s-a aplicat şi un spor de 1 an şi 4 luni închisoare faţă de petent.

Ca atare, toate aspectele vizând situaţia juridică a petentului au fost definitiv judecate, hotărârea definitivă sus-menţionată bucurându-se de autoritate de lucru judecat, astfel încât nu mai pot fi repuse în discuţie, cu eventuala consecinţă a înlăturării sporului de pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În acelaşi sens, instanţa a avut în vedere şi adresa Penitenciarului Slobozia, din care rezultă că petentul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 105 din 26.01.2021 al Curţii de Apel Ploieşti, neexistând în privinţa acestuia alte mandate de executare.

Atât prin Sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi prin sentinţa penală nr. 98 din 14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-au dedus perioadele executate anterior de către petent, astfel încât nu există alte intervale de timp ce ar trebui scăzute din cuantumul pedepsei rezultante de 10 ani şi 8 luni închisoare.

Cu privire la împrejurarea că Sentinţa penală nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, nu a fost pusă în executare, iar petentul nu a fost liberat condiţionat, Curtea a observat că un astfel de aspect excede prezentului cadru procesual, neexistând, de altfel, niciun temei legal care să permită instanţei să dispună vreo măsură în această privinţă.

Curtea s-a limitat să constate, totuşi, că prin Sentinţa penală nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, s-a dispus liberarea condiţionată a petentului A. cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti, care, însă a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 98 din 14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva Sentinţei penale nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a formulat contestaţie condamnatul A..

Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele prezentate în cuprinsul contestaţiei, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că, în cursul judecăţii la prima instanţă, apărătorul ales al persoanei condamnate A. a precizat temeiul juridic al cererii şi a solicitat calificarea acestei cereri ca fiind "alte modificări de pedepse", aşa cum prevede art. 585 lit. a) din C. proc. pen.

Potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni.

Se observă că prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat să se analizeze faptul că a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani şi 8 luni, prin Decizia penală nr. 177/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 6.07.2020, deşi la momentul pronunţării deciziei penale de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respectiv 6.07.2020, situaţia juridică era complet diferită, faţă de situaţia juridică pe care a constatat-o Curtea de Apel Ploieşti, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 72/2018 de la data de 28.06.2018. S-a precizat că, prin Decizia nr. 177/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu judecarea căii de atac a apelului promovat împotriva Sentinţei penale nr. 72/2018, a respins apelul declarat de A. şi a menţinut în tot sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, fără a mai cerceta aspectele legate de modul în care Curtea de Apel Ploieşti a dispus contopirea pedepsei de 9 ani şi 4 luni cu infracţiunile considerate concurente din pedepsele anterioare, întrucât, dacă ar fi analizat acest aspect, ar fi constatat că situaţia juridică a inculpatului este cu totul diferită faţă de cea dispusă prin sentinţa penală pronunţată în fond. În esenţă, s-a arătat că cererea are ca obiect existenţa sporului de 1 an şi 4 luni adăugat la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni, întrucât, la data pronunţării Deciziei penale nr. 177/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv 6.07.2020, nu se mai impunea adăugarea sporurilor de 1 an şi de 4 luni, precum şi menţinerea din greşeală şi deducerea de la data de 1.11.2016 la zi, deoarece condamnatul A. a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 1515/2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti rămasă definitiva prin Decizia penală nr. 413/2018 pronunţată de Tribunalul Prahova şi astfel, în mod corect trebuia reţinut că se deduce perioada executată de la data de 1.11.2016, la data de 6.08.2018.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (…) la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din perioada ianuarie- aprilie 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2010.

Instanţa a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 şi următoarele vechiul C. pen. prin Sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi cu infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 26 din 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) din vechiul C. pen., Curtea de Apel Ploieşti a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menţionată.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 din C. pen., instanţa a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 1.11.2016 emis de către Curtea de Apel Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile acestei hotărâri.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi ale sentinţei penale nr. 26 din 3.05.2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 1.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 inclusiv şi de la data de 1.11.2016 la zi.

Prin prin Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost respins apelul inculpatul A., menţinându-se dispoziţiile care îl priveau ale sentinţei penale apelate.

Prin Sentinţa nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a luat act de retragerea contestaţiei la executare formulate de contestatorul-condamnat A. cu privire la executarea sentinţei penale nr. 72 din 28.06.2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018. În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, s-a dispus ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A din 06.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reţinerii, arestului la domiciliu, arestării preventive şi arestării în executarea pedepsei, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 şi de la data de 1.11.2016 la data de 6.08.2018, inclusiv. S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. x/2015 din 6.07.2020 emis de Curtea de Apel Ploieşti şi s-a dispus eliberarea unui nou M.E.P.I.

Apoi, prin Decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, s-a desfiinţat, în parte sentinţa contestată şi, rejudecând a dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2010 de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 177/A/06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi perioada de la 7.07.2020 la zi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Instanţa de control judiciar constată că susţinerile contestatorului condamnat privind modificarea pedepsei în executarea căreia se află, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu pot fi reţinute în cauză, întrucât, în acord cu prima instanţă, nu există situaţia premisă pentru aplicarea acestor dispoziţii, respectiv nu există o altă hotărâre definitivă de condamnare, aplicată pentru comiterea vreunei infracţiuni concurente.

Or, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că toate aspectele vizând situaţia juridică a petentului au fost definitiv judecate, Decizia penală nr. 177 din 6.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală bucurându-se de autoritate de lucru judecat, prin această hotărâre fiind rezolvată situaţia juridică a condamnatului A., constatându-se existenţa concursului de infracţiuni şi contopindu-se mai multe pedepse cu închisoarea aplicate acestuia atât pentru faptele deduse judecăţii, cât şi pentru infracţiuni definitiv judecate în alte cauze penale, astfel că aspectele criticate nu mai pot fi repuse în discuţie, cu eventuala consecinţă a înlăturării sporului de pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

Cât priveşte critica referitoare la faptul că Sentinţa penală nr. 57 din 3.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin necontestare, nu a fost pusă în executare, iar condamnatul A. nu a fost liberat condiţionat, Înalta Curte constată că un astfel de aspect excedează prezentului cadru procesual.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 102/F din data de 27 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 octombrie 2021.

GGC - MM