Admissibility of extraordinary appeal against procedural ruling dismissing prior inadmissible remedy

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În continuare, s-a reţinut că prin încheierea nr. 6/09.03.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenţii A. şi B. împotriva ordonanţei procurorului din data de 27.11.2019, pronunţată în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Ulterior, prin încheierea nr. 9/CCP/22.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov, în baza art. 431 raportat la art. 426 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii nr. 6/CCP din 9.03.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020

Prin încheierea penală nr. 23/CCP din data de 7.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii penale nr. 9/CCP din 22.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa penală nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins contestaţia la executare formulate de contestatorii A. şi B. cu privire la încheierea penală nr. 23/CCP din data de 7.10.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020

Calea de atac exercitată împotriva acestei ultime hotărâri face obiectul prezentului dosar.

Din perspectiva naturii juridice a căii de atac, instanţa a constatat că petenţii au intitulat-o "contestaţie", au depus copii xerox referitoare la jurisprudenţa în materia contestaţiei în anulare şi au invocat ca temei de drept art. 94, art. 95, art. 991 din C. civ. şi art. 431 din C. proc. pen., astfel încât, văzând şi condiţiile informe ale căii de atac, instanţa a evaluat natura sa în contextul instituţiei prevăzute de art. 4251 din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Faţă de parcursul cauzei, astfel cum a fost menţionat în cele ce preced, instanţa a amintit că hotărârile penale executorii sunt hotărârile judecătoreşti ce pot fi puse în executare, iar punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă activitatea procesuală prin care sunt executate dispoziţiile hotărârii penale definitive. Faza de executare a procesului penal are menirea de a realiza efectiv scopul legii penale şi procesual penale.

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual care se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, incidente apărute înainte sau în timpul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. Contestaţia la executare reprezintă un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârii penale. Aceasta este raţiunea juridică pentru care contestaţia împotriva executării hotărârii penale, conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate exercita în anumite cazuri expres şi limitativ prevăzute de textul legal.

În cauză, hotărârea împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare de către contestatorii A. şi B., în temeiul art. 598 lit. c) din C. proc. pen., este reprezentată de Încheierea penală nr. 23/CCP din data de 7.10.2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatori împotriva Încheierii penale nr. 9/CCP din 22.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, s-a reţinut că şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este definitivă.

Prin urmare, contestatorilor nu le este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, contestaţia formulată fiind inadmisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea căii de atac formulate şi desfiinţarea hotărârii atacate.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., Înalta Curte a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, aşadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este şi cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Aşadar, instanţa a constatat că s-a formulat o contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul acestei căi de atac, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţii ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, contestatorii A. şi B. au formulat o cale de atac intitulată "contestaţie în anulare".

La termenul din data de 12 octombrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Contestatorii A. şi B. au înţeles să formuleze o cale de atac, intitulată "contestaţie în anulare", împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceiaşi contestatori împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Astfel cum s-a menţionat deja, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că formularea unei căi de atac de către contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021 (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceiaşi contestatori împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin această din urmă decizie fiind respinsă, ca inadmisibilă, o contestaţie formulată împotriva unei sentinţe penale definitive) reliefează exercitarea repetată a unor căi de atac care nu sunt prevăzute de legea procesual penală.

În ceea ce priveşte menţiunea din cerere, în sensul că prezenta cale de atac ar fi o contestaţie în anulare, Înalta Curte reţine că o această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestaţia în anulare este o cale de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată. Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanţa de judecată).

Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din dispoziţiile art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiţionată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie în anulare.

Instanţa reţine că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestaţie în anulare; în art. 426 din C. proc. pen. sunt indicate hotărârile care pot fi atacate cu contestaţie în anulare, în raport de cazurile invocate.

Astfel, sunt supuse contestaţiei în anulare deciziile penale definitive ale instanţelor de apel prin care acestea s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală/civilă atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h din C. proc. pen.. Totodată, sunt supuse contestaţiei în anulare hotărârile penale definitive pronunţate de prima instanţă sau de instanţa de apel (sentinţe, respectiv decizii) prin care se rezolvă acţiunea penală/civilă, atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.. Deopotrivă, este supusă contestaţiei în anulare ultima hotărâre definitivă prin care instanţa penală s-a pronunţat asupra fondului cauzei, atunci când se invocă existenţa autorităţii de lucru judecat (pentru cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.).

O decizie prin care instanţa de control judiciar a respins, ca inadmisibilă, o cale extraordinară de atac (contestaţie în anulare), exercitată anterior împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cale ordinară de atac (contestaţie) nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanţa se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM