Swiss Sentence Aggregation Upheld; Challenge to Recognized Foreign Conviction Rejected as Res Judicata

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. cu privire la Sentinţa penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

La data de 17.03.2016, a fost înregistrată cererea persoanei condamnate A., prin care a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 8.04.2021, contestatorul condamnat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că cererea sa reprezintă o contestaţie la executare, întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.. Faţă de această precizare, prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, s-a dispus trimiterea cauzei la completul care a pronunţat Sentinţa penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018.

În esenţă, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestaţiei la executare, susţinând că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea în a cărei executare se află contestatorul. S-a arătat că pedeapsa de 10 ani închisoare, în a cărei executare se află contestatorul, reprezintă cumularea pedepselor din două sentinţe emise de autorităţile elveţiene şi nu rezultă de unde provine această pedeapsă, în niciuna dintre hotărâri nemenţionându-se acest cumul.

La termenul de judecată din 27.05.2021, preşedintele completului de judecată a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea contestaţiei la executare, declaraţie ce a fost admisă prin încheierea de şedinţă din 2.06.2021.

A fost ataşat dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău.

Examinând contestaţia la executare, în raport de motivele invocate de contestator, de actele aflate la dosarul cauzei şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la solicitarea Ministerului Justiţiei al Confederaţiei Helvete (x), privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unei pedepse aplicate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, Confederaţia Helvetă.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a) raportat la art. 136 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţelor penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederaţia Helvetă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de: furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 35 alin. (2) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 25.02.2012 la 8.06.2012, de la 26.02.2016 la 9.03.2016 şi perioada executată, de la 9.03.2016 la zi.

S-a constatat că pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent la data de 14.11.2025.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Sub nr. x/2018 din data de 28.11.2018, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău referatul nr. x/2018 din data de 26.11.2018, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii sentinţelor penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederaţia Helvetă prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d), din) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 35 alin. (2) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen.

În motivarea referatului s-a arătat că, prin adresa nr. x/2018 din data de 22.10.2018, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 302/2004 şi ale Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Confederaţia Helvetă, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate A. (deţinut în Penitenciarul Justizvollzugnsanstalt Thorberg) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei cu închisoarea aplicată de către instanţele din statul solicitant.

Cererea formulată de autorităţile judiciare helvete a fost însoţită de documentele prevăzute în art. 6 paragraf 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copiile certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia prin care persoana condamnată a consimţit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 136 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată. Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele: sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais a devenit executorie la data de 23.05.2013 şi sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue a devenit executorie la data de 9.06.2017.

Referitor la situaţia executării pedepsei, din examinarea sentinţei de condamnare pronunţată de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, prin care s-a dispus cumularea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în cauză cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais, s-a constatat că numitul A. a fost arestat de la data de 25.02.2012 la 8.06.2012, de la data de 26.02.2016 la data de 09.03.2016 şi începând cu data de 9.03.2016 se află în executarea pedepsei, iar pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent la data de 14.11.2025.

În consecinţă, s-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 136 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căreia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte.

În fapt, prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais, care a devenit executorie la data de 23.05.2013, s-a reţinut că, în perioada 8.10.2011 - 31.10.2011, numitul A. împreună cu B. a comis un număr de 44 de furturi (cazurile de la 1 la 45 din sentinţă), iar în perioada 1.12.2011-29.12.2011 a mai săvârşit singur încă 30 de furturi (cazurile de 46 la 79), acţionând ca un profesionist, bunurile sustrase fiind considerabile, iar pagubele produse cu ocazia spargerilor sunt importante, dispunându-se condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat (art. 139 ch 2 C. pen.), furt în bandă (art. 139 ch. 3 C. pen.), daune aduse proprietăţii (art. 144 alin. (1) C. pen.), violare de domiciliu (art. 186 C. pen.), furt în scopul utilizării (art. 94 ch aLCR) şi furtul unei biciclete în scopul utilizării (art. 94 ch 3 a LCR)

Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, s-a reţinut în fapt că A., în luna noiembrie 2012, a comis o serie de şapte infracţiuni de furt, la data de 17.03.2013 a comis furtul în detrimentul lui C., iar după data de 23.03.2013 a comis furturi în bandă. A. a comis 54 de furturi calificate după ce a fost condamnat de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice şi trebuie condamnat simultan pentru daune materiale (distrugere) şi violare de domiciliu în 50 de cazuri. În 47 de cazuri el a comis furt în bandă. A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, furt calificat şi organizat (art. 139 alin. (1) C. pen., art. 139 alin. (2) şi (3) C. pen.), daune multiple aduse proprietăţii (art. 144 alin. (1) C. pen.) şi tentative şi violări repetate de domiciliu (art. 22 alin. (1) raportat la art. 186 C. pen. şi art. 186 C. pen.) la o pedeapsă suplimentară la hotărârea Tribunalului Arondismentului III Martigny & St Maurice, la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare.

Examinând materialul cauzei, Curtea de Apel Bacău a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută în art. 136 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 3 paragraf 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului A. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de: furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 35 alin. (2) din C. pen., infracţiune pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, maxim ce poate fi majorat cu 3 ani, distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă şi violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări şi privitor la infracţiunile de furt în scopul utilizării (art. 94 ch aLCR) şi furtul unei biciclete în scopul utilizării (art. 94 ch 3 a LCR), acestea având corespondent în dispoziţiile ar. 230 din C. pen. cu trimitere la art. 228 - 229 din C. pen., limitele de pedeapsă reducându-se cu 1/3.

Conform cererii din data de 24.04.2018, numitul A. a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 136 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecinţă, Curtea de Apel Bacău a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaştere şi pentru transfer prevăzute în art. 136 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Având în vedere că România şi-a asumat printr-un tratat internaţional la care este parte obligaţia recunoaşterii hotărârii penale pronunţare în străinătate (Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), dar a şi implementat în mod direct Decizia-cadru nr. 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 200 8 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau militară, hotărârea pronunţată în străinătate respectă ordinea publică a statului român şi produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea de Apel Bacău a dispus recunoaşterea sentinţelor penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederaţia Helvetă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

De asemenea, având în vedere că persoana condamnată este cetăţean român, deci resortisant al a statului de executare potrivit art. 3 paragraf 1 lit. a) din Convenţie, hotărârea pronunţată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, cerinţă prevăzută de art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenţie, acesta a consimţit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, fapta care a atras condamnarea constituie infracţiune potrivit legi române, iar statul de condamnare şi statul de executare s-au pus de acord asupra acestei transferări, aşa cum rezultă din corespondenţa purtată cu autorităţile judiciare helvete, care şi-au exprimat expres acordul la transfer la data de 19.02.2019, Curtea de Apel Bacău a dispus transferul persoanei condamnate.

Referitor la natura şi durata pedepsei aplicate persoanei condamnate, din examinarea hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare helvete şi a dispoziţiilor din C. pen. român, Curtea de Apel Bacău a constatat că natura pedepsei corespunde cu pedeapsa închisorii din legislaţia penală română, iar durata acesteia, de 10 ani (pedeapsă rezultantă obţinută prin cumulul celor două pedepse de 5 ani închisoare aplicate prin sentinţele penale a căror recunoaştere se solicită), se situează între limitele speciale ale legii penale române, adică între 2 - 7 ani închisoare, pentru infracţiunea cea mai gravă de furt calificat, al cărei maxim poate fi sporit cu 3 ani ca urmare a reţinerii formei continuate, prev. de art. 35 alin. (2) din C. pen., fără a mai avea în vedere şi limitele de pedeapsă prev. de legea penală română pentru infracţiunile de distrugere şi violare de domiciliu şi nici sporul aplicat în urma contopirii pedepselor.

În concluzie, s-a menţinut pedeapsa cumulată aplicată de autoritatea judiciară helvetă, atât în ceea ce priveşte natura, cât şi durata ei.

Verificând toate lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a considerat că, în cauză, nu este incidentă nicio cauză care să împiedice recunoaşterea hotărârii străine de condamnare şi punerea ei în executare.

Această sentinţă penală a rămas definitivă la data de 7.05.2019, prin neapelare.

Examinând contestaţia la executare formulată în cauză, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Din acest text legal rezultă natura juridică a contestaţiei la executare de cale de atac ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru remedierea unor incidente care apar în faza de executare a hotărârii. Prin intermediul contestaţiei la executare nu poate fi pusă în discuţie soluţia dată de instanţă prin hotărârea definitivă, aceasta bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Contestatorul condamnat A. şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. - când se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Examinând motivele invocate de contestator în susţinerea cererii de contestaţie la executare, Curtea de Apel Bacău a constatat că, în fapt, acesta nu invocă anumite nelămuriri cu privire la cele dispuse prin Sentinţa penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, ci aduce critici înseşi soluţiei pronunţate prin această sentinţă penală, care a căpătat autoritate de lucru judecat. Prin cererea de contestaţie la executare, contestatorul A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la cuantumul pedepsei închisorii a cărei recunoaştere şi executare în România a fost dispusă prin sentinţa susmenţionată, considerând că ar fi trebuit să execute doar o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Aşadar, doar în mod formal, contestatorul A. şi-a întemeiat cererea de contestaţie la executare pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., în realitate acesta formulând o veritabilă cale de atac împotriva Sentinţei penale nr. 21/2019 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău.

Având în vedere că Sentinţa penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă la 7.05.2019, nefiind atacată cu apel nici de contestator, intrând astfel în autoritatea de lucru judecat, s-a reţinut că, în prezenta procedură, instanţa nu poate reexamina cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 şi nici legalitatea sentinţei pronunţate în acest dosar.

Împotriva Sentinţei penale nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 16 iulie 2021.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul condamnat A. a arătat că prin recunoaşterea sentinţelor pronunţate de autorităţile elveţiene, în mod greşit, s-au cumulat cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, ajungându-se, astfel, la o pedeapsă finală în cuantum de 10 ani închisoare.

Analizând hotărârea contestată, în raport de susţinerile contestatorului condamnat A. şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. c) teza I din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la cuantumul pedepsei închisorii a cărei recunoaştere şi executare în România a fost dispusă prin Sentinţa nr. 21 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, considerând că ar fi trebuit să execute doar o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Cazul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen. reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, fie pe parcursul executării sancţiunii penale - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Nelămuririle cu privire la hotărârea judecătorească nu privesc aspecte de fond şi nu pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.

În jurisprudenţa naţională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestaţiei la executare omisiunile de indicare, în cazul dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a) - d) din C. pen. sau înlocuirea entităţilor în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunităţii.

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018 (definitivă), în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la solicitarea Ministerului Justiţiei al Confederaţiei Helvete (x), privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unei pedepse aplicate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais şi de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, Confederaţia Helvetă.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a) raportat la art. 136 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţelor penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederaţia Helvetă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de: furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 35 alin. (2) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A., cu privire la cuantumul pedepsei închisorii a cărei recunoaştere şi executare în România a fost dispusă prin sentinţa anterior menţionată, puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei (la momentul soluţionării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău vizând recunoaşterea sentinţelor penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederaţia Helvetă), în primă instanţă sau prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Astfel cum s-a menţionat anterior, contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei.

Drept urmare, aspectul invocat de contestatorul condamnat A. reprezintă o chestiune de fond, care a intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 21 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, astfel încât nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., pentru a fi examinat pe calea contestaţiei la executare.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM