Finality of appellate decisions bars appeal against execution challenge ruling under Art. 597 CPP

Deliberând asupra contestaţiei formulată de condamnatul A., constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 881 din 26.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul penal nr. x/2015

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, la data de 13.04.2021, pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 881/26.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul penal nr. x/2015

În esenţă, contestatorul a criticat faptul că Decizia penală nr. 881 din 26.10.2020 nu a fost motivată la momentul punerii în executare, astfel încât nu a cunoscut argumentele pentru care a fost modificată hotărârea primei instanţe.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Analizând contestaţia formulată, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin decizia atacată, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 154 din 28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2015, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, şi, în rejudecare, a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 din C. pen. (3 acte materiale - în raport cu denunţurile numiţilor B. şi C.) şi a condamnat pe acesta la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea în concurs real a două infracţiuni de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale - denunţători B. şi C., şi, respectiv, 2 acte materiale în raport cu denunţul lui D.), prev. de art. 289 din C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), lit. b), lit. g), lit. k) din C. pen.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., art. 289 alin. (3) din C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 25.000 EURO primită de la martorii denunţători B. şi C. şi a menţinut dispoziţiile sentinţei apelate care nu contraveneau.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. poate fi făcută contestaţie la executare atunci când se iveşte vreo împiedicare la executare.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, condamnatul A. a invocat în mod formal cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., criticile expuse neputând face obiectul unei contestaţii la executare.

Astfel, sub un prim aspect, curtea de apel a notat că, în conformitate cu art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării (în speţă la data de 26.10.2020, când s-a pronunţat Decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 881), moment de la care devine executorie şi dobândeşte autoritate de lucru judecat (art. 550 alin. (1) din C. proc. pen.).

Conform art. 553 alin. (3) din C. proc. pen., când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei de apel aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunţării hotărârii de către instanţa de apel.

Potrivit art. 555 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite în ziua rămânerii definitive a hotărârii instanţei de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3) din C. proc. pen.

Ca atare, instanţa de fond a reţinut că nu are aptitudinea de a constitui un impediment la executare împrejurarea că hotărârea a fost motivată şi comunicată condamnatului ulterior pronunţării.

În plus, nici depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru motivarea hotărârii judecătoreşti nu poate constitui un impediment la executare, având în vedere dispoziţiile art. 553 alin. (3) şi art. 555 alin. (1) din C. proc. pen. redate anterior, iar considerentele reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 533/2021 nu pot fi invocate, deoarece aceasta este ulterioară hotărârii de condamnare, care a fost pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile procesual penale în vigoare la momentul la care a devenit definitivă şi executorie.

Împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnatul A., prin apărător ales, cu argumentarea, în esenţă, că a început să execute o pedeapsă cu închisoarea, în regim de detenţie, fără a cunoaşte motivele în fapt şi în drept care au stat la baza condamnării sale, întrucât decizia instanţei de apel nu a fost motivată la momentul încarcerării sale. De altfel, motivarea deciziei penale nr. 881 din data de 26.10.2020 de Curtea de Apel Constanţa după trecerea unei perioade de 7 luni de la data pronunţării acesteia a adus atingere dreptului de acces la instanţă, întrucât a fost în imposibilitate de a exercita o cale extraordinară de atac imediat ori la scurt timp după momentul rămânerii definitive a hotărârii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., cu soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnat în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. împotriva executării Deciziei penale nr. 881 din data de 26.10.2020, pronunţată în apel de aceeaşi instanţă.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia condamnatul A. a formulat contestaţia la executare ce face obiectul cauzei este Decizia penală nr. 881 din data de 26.10.2020, pronunţată de Constanţa, în dosarul nr. x/2015 ca instanţă de apel.

Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunţată în ultimul grad de jurisdicţie ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de însăşi instanţa care a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În acest sens, dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte constată că şi hotărârea pronunţată în contestaţia împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a din C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condiţiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM