Scope of execution appeal: exclusion of substantive challenge to foreign sentence recognition under Article 6 of the Penal Code

Deliberând asupra contestaţiei formulate de către condamnatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 75 din data de 1 iulie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 36 C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 151/A din 24.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. x/2021 la data de 26 mai 2021, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 36 din C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 151/A din 24.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând, în esenţă, reducerea pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv la 10 ani închisoare.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 6 din C. pen.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării în cazurile de contestaţie la executare expres şi limitativ prevăzute de art. 598 lit. a) - d) din C. proc. pen. şi pot avea loc numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului, ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, contestatorul A. nu a invocat o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, ci a criticat că durata pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Marea Britanie nu corespunde cu durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, sens în care a solicitat adaptarea pedepsei recunoscute de către autorităţile judiciare române prin sentinţa penală nr. 36 din C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2018 prin aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, prev. de art. 6 din C. pen., critică ce nu poate face obiectul unei contestaţii la executare.

În acest sens, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 36 C. civ. din data de 18 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 151/A din 24.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu privire la transferul persoanei condamnate A., iar în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a recunoscut sentinţa nr. x pronunţată de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames - Marea Britanie la data de 12.05.2017, definitivă la data de 12.05.2017, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 5113 zile + 91 zile închisoare consecutive pentru lipsa plăţii hotărârii de confiscare, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: trei infracţiuni de conspiraţie la trafic de persoane înspre Marea Britanie cu scopul exploatării sexuale; trei infracţiuni de conspiraţie la trafic de persoane în interiorul Marii Britanii cu scopul exploatării sexuale; o infracţiune de conspiraţie la controlul prostituţiei pentru câştiguri; o infracţiune de conspiraţie la controlul unui copil pentru prostituţie şi o infracţiune de conspiraţie la cauzarea prostituţiei unui copil pentru câştig, toate fiind prevăzute şi contravenind secţiunii I (I) a Legii infracţionale din 1977, fapte care au corespondent în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. român şi trafic de persoane prev. de art. 210 din C. pen. şi a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5113 zile + 91 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală menţionată, deducând, totodată, perioada executată de la 9.02.2017 la zi.

Aşadar, s-a reţinut că împrejurarea invocată de contestator nu mai poate fi pusă în discuţie întrucât nu reprezintă o problemă de executare, ci una de judecată, iar în privinţa acesteia, sentinţa contestată se bucură de prezumţia de legalitate.

Cu alte cuvinte, s-a reţinut că admiterea contestaţiei la executare formulată de către condamnatul A. pentru motivul invocat ar echivala cu admiterea unei a doua căi de atac ordinare, după aceea a apelului, ceea ce ar fi lipsit de bază legală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15.07.2021, sub nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 12 octombrie 2021.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2021, contestatorul A. a arătat că îşi retrage calea de atac.

Examinând cererea de retragere a contestaţiei formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de manifestarea de voinţă a contestatorului în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că persoana condamnată A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, personal, în faţa instanţei de control judiciar, fiind asistată de apărător desemnat din oficiu.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. fac trimitere expresă la prevederile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă, potrivit alin. (1), că, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de control judiciar, părţile îşi pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiaşi text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Deopotrivă, declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de control judiciar.

În consecinţă, evaluând manifestarea de voinţă a contestatorului condamnat A. prin prisma consideraţiilor teoretice expuse anterior, Înalta Curte constată că aceasta respectă exigenţele art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., aplicabile în procedura pendinte în condiţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen.

Ca urmare, dând eficienţă dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei declarată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras contestaţia, va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM