Defendant's constitutional challenge to venue motion rejected; appeal dismissed, costs awarded.

Asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a constatat inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de petentul A. şi s-a dispus respinge cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestora.

Pentru a dispune în aceste sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că printre toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei de petent, se regăsesc mai multe înscrisuri prin care se invocă excepţii de neconstituţionalitate.

În privinţa acestor cereri (care sunt depuse la numeroase dosare), Curtea a constatat că nu se invocă veritabile vicii de neconstituţionalitate. Petentul realizează o enumerare a unor (numeroase) prevederi legale, din diferite acte normative (C. proc. pen., C. proc. civ., O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 211/2004, Legea nr. 47/1992 etc.). şi arată că acestea încalcă diferite articole din Constituţie (fiind pur şi simplu enumerate mai multe articole din acest act normativ), precum şi din Declaraţia universală a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului etc.

Curtea a mai constatat că nu se indică, în mod concret, în ce modalitate dispoziţiile legale încalcă unul sau mai multe texte din Constituţie şi, cu atât mai puţin, în ce formă eventuala soluţie a Curţii Constituţionale ar avea o influenţă asupra soluţionării prezentei cauze, astfel încât, în raport de acestea, s-a considerat că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate este realizată doar formal, fără a exista elemente care să permită Curţii Constituţionale să analizeze în mod real criticile petentului, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra acestora.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Sentinţei penale nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală recurentul A. a formulat prezentul recurs, în susţinerea acestuia fiind depuse aceleaşi înscrisuri pe care le regăsim şi în cadrul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa recurată.

Examinând recursul formulat de recurentul petent A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Înalta Curte constată că încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este un act procedural prin care sunt definite limitele învestirii instanţei de contencios constituţional. Aşadar, instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curţii Constituţionale în strictă conformitate cu dispoziţiile legii, dar şi cu specificul cauzei. În acest sens este şi Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008). S-a statuat că instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de parte, având obligaţia de a o respinge, ca inadmisibilă, pe cea care nu îndeplineşte cerinţele legii.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că excepţia a fost invocată de petentul A. într-un dosar aflat pe rolul unei instanţe de judecată şi are în vedere neconstituţionalitatea mai multor dispoziţii legale.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale în această materie, constată că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Raportat la datele speţei, se constată că obiectul dosarului pendinte a fost cererea formulată de A. privind strămutarea judecării cauzei nr. 2024/64/2021 înregistrate pe rolul Tribunalului Braşov, astfel că instanţa de fond a reţinut în mod corect că excepţiile de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind invocate în cursul judecării cererii de strămutare.

Aşadar, examenul legăturii cu cauza a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât şi prin prisma interesului specific al autorului acesteia şi influenţa pe care dispoziţiile legale o au în concret. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Sentinţei penale nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Sentinţei penale nr. 129/F din data de 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2021.

GGC - MM